22-03-11

"Steaua a inventat metoda Valiza in '51"

Pus pe demascat blaturile, M.U. își începe noul episod al serialului cu un titlul care le va provoca orgasme boromanilor de toate culorile: ”Steaua a inventat metoda `Valiza` în 1951”. Cu siguranță, până în fatidicul an 1951, fotbalul fusese curat lacrimă…

Repetând cele afirmate în precedentele episoade, MU îl face pe Nicolae Ceaușescu ”direct răspunzător de destinele echipei CCA (Steaua) între 1949 şi 1954”. O simplă verificare, absolut necesară unui formator de opinie, cum se crede jurnalistul Prosportului, i-ar fi dezvăluit faptul că nea Nicu fusese numit ministru adjunct al Armatei în martie 1950. Fusese o măsură luată la ordinul ocupantului sovietic, de a pune activiști PCR (numit PMR pe atunci) la conducerea forțelor armate, pentru a le desăvârși comunizarea. Chiar dacă junele NC nu făcuse armata, el a fost ”uns”… general-maior, urmând a deveni șeful Direcției Politice Superioare a Armatei, organism politic subordonat CC al PMR, cu sarcina precisă de a îndoctrina cadrele militare. Șeful DSPA răspundea de mai multe direcții – Agitprop (agitație și propagandă), Organizare, Cadre, Administrație. Sportul, bineînțeles, era un punct important al propagandei, și asta nu doar în cadrul Armatei, ci la orice nivel.

Repet din nou motivul principal pentru care conducerea comunistă sprijinea în mod deosebit echipele militare: uniforma și jurământul militar reprezentau o garanție suplimentară în privința controlului asupra eventualelor încercări de ”ieșit din rânduri”.

Făcând referire la o lege care interzicea transferurile între echipe (e prima oară când aud de așa ceva, dar presupun că așa ceva nu se scoate din burtă…), MU precizează că singurele excepții se făceau pentru echipele militare (când jucătorii primeau ordin de încorporare) sau studențești. Și punctează decisiv, afirmând că soluția ”studiilor superioare” era ”mai puţin atractivă atât financiar, cât şi politic”. În consecință, ”Vârfurile noilor generaţii erau oprite la CCA (Steaua) şi Dinamo Bucureşti”. Pe atunci, serviciul militar avea durata de doi ani, iar la Marină sau Aviație trei, după care sportivii puteau pleca la alt club. Teoretic, pentru că ”Foarte puţini alegeau însă această cale”, ne spune MU. Logic, aș spune eu. Pentru că, rămași cadre militare, sportivii aveau viitorul asigurat, pe când ”studenții” mai puțini utili echipelor lor riscau oricând… pierderea examenelor. Ceea ce era mai mult decât sigur …

Și ajungem la metoda ”Valiza” – 1951. Citând documente ale… Securității (!!!), MU ne informează că doi jucători orădeni de la ICO ar fi primit câte 6000 de lei de la militari, pentru a-i motiva să facă totul pentru victoria împotriva celor de la Dinamo, cu care CCA (Steaua) era în luptă pentru titlu. Ce nu ne spune MU este că ICO învinsese în tur pe Dinamo chiar la București. Așa că victoria cu 3-0 la Oradea nu apare chiar surprinzătoare… Nici măcar victoria CCA împotriva ICO, cu 4-2, atâta timp cât CCA reușise un 1-1 la Oradea, în tur.

Ba există suspiciuni și cu privire la victoria CCA cu 6-0 împotriva echipei Flacăra București, bazate pe declarația dinamovistului Călinoiu: ”s’a lăsat să se întrevadă că cei dela CCA nu mai pot pierde campionatul deoarece matchul cu Petrolul (Flacăra) Buc. nu-l pot pierde”. Trebuie să recunoașteți că formularea ”s-a lăsat să se înțeleagă” e de colecție. Într-o ședință de care MU va pomeni mai târziu se vorbește și despre meciul Flacăra-CCA. Un fotbalist dinamovist afirma : ”…m-am întâlnit în tramvaiul 16 cu jucătorul de foot-ball Pereţ de la echipa Flacăra Bucureşti. Discutând cu el despre matchul cu echipa C.C.A., m-a întrebat: Care daţi mai mult, voi sau Armata? şi a adăugat că acela care dă mai mult câştigă campionatul”.

Deci speranțele dinamoviștilor stăteau în Flacăra București, care abia pierduse la Știința Timișoara cu 1-5… Niciun cuvânt despre victoria din ultima etapă a dinamoviștilor la Cluj, în timp ce CCA încheia 0-0 meciul din București cu Flacăra Petroșani. N-or mai fi avut valize…

Cât despre Flacăra București, echipa a fost mutată cu totul la Ploiești. Ia să vedem, poate descoperă MU că e vorba de răzbunarea dinamoviștilor…

*

Ei, și ajungem la faimosul moment al desființării CA Câmpulung Moldovenesc. MU ne precizează că echipa militară era ”sprijinită de periculosul politruc Emil Bodnăraş, era pe val”. Moldovenii bătuseră și pe CCA și pe Dinamo și terminaseră turul pe locul 2, după CCA. Numai că ”Înainte de startul returului, la presiunile generalilor de la Bucureşti, CA Câmpulung a fost desfiinţată! Cei mai buni jucători, inclusiv antrenorul Ronnay, au fost transferaţi la CCA.”

Ceea ce MU nu spune este că ”periculosul politruc” era la acea dată… ministrul forțelor armate. Deci, dacă ar fi să ne luăm după istoricul blaturilor, generalii de la București erau mai tari ca ministrul lor! De asemenea, MU uită (?!?) să spună că echipa militară din Câmpulung fusese adusă de la Iași, în 1951, doar pentru faptul că ministrul… era din zonă. Nou-promovata în divizia secundă a fost întărită masiv ”de la centru”, de la echipa-mamă, CCA. Ca urmare, câștigă prima serie, cu 9 puncte avans. Prima participare în prima divizie aduce clasarea pe podium, pe locul 3. Dar cele două remize cu Dinamo au ajutat CCA să câștige titlul… Ediția 1953 e cea cu cântec.

La terminarea turului, toate echipele militare, cu excepția CCA sunt desființate. Motivele erau cu totul altele decât cele sugerate de MU. Am mai explicat cauzele. Ministrul Bodnăraş, cetăţean sovietic (!), primise ordinul de a transforma România în bază sovietică de sprijin a unei plănuite invazii a Vestului Colegiul Militar “Ştefan cel Mare” de astăzi se află în complexul construit atunci la Câmpulung pentru comandamentul Frontului Ucrainean. Desigur, efortul militar al acelor ani nu mai permitea si alte activităţi, fie ele şi propagandistice, cum era fotbalul. Aşa că echipele militare au fost desfiinţate. Aveau să reapară abia după retragerea trupelor sovietice din România, în 1958…

Apoi, MU afirmă fără să clipească: ”Despre prima mare echipă a Stelei de la începutul anilor 50 se poate spune că a fost opera sinistrului Nicolae Ceauşescu, pe atunci general şi adjunct al ministrului Forţelor Armate… un tânăr gata să calce pe cadavre pentru a urca în ierarhie. Atunci când nu conducea represiunea împotriva ţăranilor sau nu dirija bolşevizarea instituţiilor militare, îşi făcea timp pentru ticăloşii în fotbal. Marea echipă a CCA s-a născut cu ameninţări, abuzuri, şantaj şi sume enorme de bani.” Și, ca să ne convingă, MU pomenește de ”o ședință din februarie 1952”, în care Iosif Chișinevschi (născut Iosif sau Jakob Roitman, secretar cu propaganda și cultura al CC al PCR) ” îl urechea pe Ceauşescu pentru racolările de fotbalişti”. E vorba de Birtașu, portarul… CA Armata Câmpulung, care, cică, ”vrând să scape de la CCA, spusese că este singurul sprijin pentru familie”. După desființarea CA avea să ajungă la… Dinamo.

*

Vă amintiți, MU afirma mai sus că ”Între 1948 şi 1953 s-au interzis prin lege transferurile între echipe”. Numai că acum ne anunță: ”Rapid `fura` jucători de la CCA”. Ei, Rapid era încă Locomotiva… Și MU pune diagnosticul: ”Giuleştenii erau `doctori` în manevrarea banilor negri (de care era, de altfel, plin fotbalul românesc)”. Din acceași ședință pomenită aflăm că ”Locomotiva-Griviţa Roşie din Bucureşti a plătit jucătorilor: Moldovan Al. – lei 150.000, Ferenczi A. – lei 200.000, Roman N. – lei 250.000 pentru angajarea lor (…)” Echipă sărmană, deh…

MU mai afirmă și că ”Rapid încercase şi racolarea unui alt fotbalist emblematic pentru Steaua, Alexandru Apolzan, dar contraoferta `militarilor`, 400.000 de lei, o depăşise pe cea a giuleştenilor”.

Ei, nu e chiar așa… Apolzan venise din Sibiul său natal la echipa fabricii ”Malaxa”, rebotezată ”23 August”, de unde ajunsese la CFR București. În 1949 trece la Steaua. Iată cum prezintă situația tocmai președintele Locomotivei, tov. Nicolae Frandes: ”Apolzan şi Zavoda au fost luaţi în şcoală înainte de armată. Au rămas însă în armată. Apolzan a trimis la noi vorbă că dacă i se dă 300 000 lei vine, Armata îi dă 400 000 lei” Deci, bani erau… Chişinevschi întreabă: “De unde aţi luat bani pentru a da sportivilor?” “De la echipă, care face matchuri amicale, o parte din bani trec la noi”, mărturiseşte Frandes.

Până și pe Petschowski a vrut Locomotiva să-l îmbrace-n costum de șef de gară…

“Ceauşescu: (…) Peciovschi vrea să vină la noi, noi vrem să-l luăm. Omul a primit.
Chişinevschi: Cât i-aţi dat?
Ceauşescu: Nu i-am dat nimic. Am stat cu el de vorbă, apoi omul a înaintat cererea.
Chişinevschi: Cât i-aţi oferit? De unde este informaţia că i s-au oferit 500.000 de lei?
Ceauşescu: Am informaţii că CFR i-a oferit 700.000 de lei! Susţinem că Peciovschi a vrut să vină la noi“.

Secretarul UTA prezintă o variantă diferită, din care rezultă tot că Locomotiva juca tare: “a venit (la Petschovschi) un tovarăş de la Locomotiva (Rapid) şi i-a oferit 500.000 de lei. El a căutat să trateze cu Armata şi a spus: «Îmi daţi 500.000 de lei şi vin la voi». Armata a spus că-l face căpitan şi îi dă 30.000 lei pe lună, i-a oferit şi o motocicletă cu ataş. (…)“.

Deci, două cluburi încercau să atragă un jucător valoros, după posibilități. Metode folosite în toată lumea. Dar tunurile, bineînțeles, trebuie puse pe Steaua… Căci, ne spune MU, ”Marea echipă a CCA s-a născut cu ameninţări, abuzuri, şantaj şi sume enorme de bani.” Alții au cheltuit banii de pomană…

Andrei Sava