05-03-11

Dupa 25 de ani: Steaua - Kuusysi Lahti 0-0

Atacam returul cu gandul la finala Cupei Campionilor. Nu credem ca titlul ne mai poate scapa, dar vrem sa terminam neinvinsi. La ora asta, doar noi si Paris Saint-Germain ne putem lauda cu o astfel de performanta. La varsta de 25 de ani, Stefan Iovan, al doilea capitan al echipei, dadea primul interviu din viata, cuvintele sale fiind imortalizate la inceputul returului campionatului 1985-1986 de catre Mircea M.Ionescu in Sportul, la inceputul lui ianuarie `86.

Ce se intamplase pana atunci? Dupa dubla cu Honved Budapesta, punctata de recitalul din meciul retur, din 6 noiembrie 1985, Steaua reusea un final de tur, la turatie medie. Primul meci de dupa 4-1 din Ghencea, cu ungurii, a insemnat o victorie cu 2-0 in fata Universitatii Cluj, scor stabilit in minutul 12, moment in care Alecsandrescu a ordonat stoparea ofensivei, din cauza ca vroia sa-l ia pe Zolt Mujnay din vara si nu avea chef sa-i umileasca pe cei cu care trebuia sa negocieze transferul.



Urmatorul meci insa – al 13-lea –, a avut o semnificatie mai speciala. Se juca la Oradea, care era pe ultimul loc, cu probleme mari, care dusesera si la schimbarea antrenorului, Titi Teasca fiind pe banca Bihorului la momentul jocului. Lucian Balan afirma ca o delegatie a lor a venit la noi la hotel si ne-a implorat sa nu-i batem, sa facem un egal elegant. Noi credeam in superstitii si cum era meciul cu numarul 13 am acceptat pentru a ramane neinvinsi. Loti Boloni confirma intelegerea dintre Alecsandrescu si Romica Pascu: Tin minte ca nea Ion a venit in cabina si ne-a spus ca trebuie sa facem egal.



Ramas acasa, Valentin a simtit blatul din transmisia radio (observati forma de semnalare a aranjamentului din partea cronicarilor de sport, prin acordarea notei 5 tuturor jucatorilor) iar a doua zi a cerut o sedinta, la stadion, desi avea oroare de astfel de adunari. Trist si revoltat, in acelasi timp, a spus tuturor ce gandeste: Am crezut ca am de-a face cu oameni seriosi, dar cred ca m-am inselat. Ar trebui sa va vopsiti pe fete, precum clovnii, pentru ce-ati facut la Oradea. Sa va fie rusine de voi ca acceptati sa va umiliti in halul asta. De azi nu mai sunt prietenul vostru!

Reactia categorica a lui Valentin la micul compromis arata doua lucruri. In primul rand demonstra faptul ca nu se putea impune peste Constantin Olteanu, Ilie Ceausescu sau Ion Alecsandrescu , fiind un simplu sfatuitor, fara putere reala de decizie, statut pe care si l-a mentinut pana la sfarsit. In al doilea rand demonstra ca pentru el corectitudinea insemna enorm, fapt constientizat in acel moment de componentii echipei, care, pana atunci, traisera cu impresia ca tov. Vali braveaza! Principiile expuse foarte clar: Voi nu trebuie sa va ganditi la arbitraje! Trebuie sa jucati fiecare meci pe teren, iar eu va garantez si ca nu veti fi furati! Dar nu aveti nevoie sa fiti ajutati, caci atunci nu veti mai sti care va e valoarea adevarata cand veti juca in Cupele Europene.

In urmatoarele doua saptamani, Valentin nu a mai trecut pe la stadion. Vrand sa se revanseze, stelistii au mancat norii in meciul din etapa 14, cu Brasov (6-0/Lacatus, Iovan, Piturca (2) si Balint (2). In al doilea meci, o restanta cu Buzaul (unde fusese prim-secretar Postelnicu), Valentin a aparut la meciul disputat pe o suprafata arabila, sub o ploaie torentiala. Dupa un chin de peste o ora, in fata unor jucatori super-motivati, care erau cu cutitul intre dinti, Steaua reusea golul victoriei prin Piturca, in minutul 77. Acoperiti de noroi din cap pana-n picioare toti stelistii s-au repezit catre Valentin, dedicandu-i izbanda si cimentand o legatura care a facut (si ea) posibila suita de performante care a urmat.






Steaua intra in pauza de iarna cu o schimbare majora. Pe 17 decembrie 1985, ministrul Olteanu era schimbat, ca urmare (cel mai probabil) a rotirii cadrelor, desi s-au speculat si alte motive. Dupa o perioada in care a fost primar general al Bucurestiului, Olteanu a revenit ca sef cu propaganda in Comitetul Politic Executiv, unde l-a si prins decembrie `89, fiind al treilea sau al patrulea om in Stat, in acel moment. Era o mare pierdere pentru Steaua care era vaduvita de prezenta celui care initiase reforma clubului, prin aducerea lui Alecsandrescu . In locul sau, ca ministru, a fost instalat Vasile Milea, care n-avea nicio treaba cu sportul.

Victoriile de la Bacau (2-0) si cu U Craiova (2-0) o duceau pe Steaua la 7 puncte de Sportul si la 9 de Dinamo, la finele turului.




Victoria cu 8-1 din Cupa, impotriva Minerului Baiut inchidea sezonul.



La invitatia clubului grec Panionis Atena (printr-un apropiat al statutului roman, armatorul grec Vardinoianis), toti membrii echipei au petrecut o saptamana superba in Grecia, cu excursii la Salonic, Delphus sau Kapsunis. Pe langa odihna, turism si relaxare, comertul era o parte importanta din activitatea stelistilor, care faceau tot felul de combinatii prin Piata Omonia.

Reunirea lotului, din 7 ianuarie si interviul lui Iovan deschideau returul. Daca titlul era asigurat, Cupa Campionilor era obiectivul catre care se indreptau gandurile stelistilor, 8 echipe ramanand in cursa pentru trofeu. In sferturi, stelistii aveau preferinte impartite despre adversarul pe care si l-ar dori sa-l intalneasca. Joi, 9 ianuarie 1986, la Zurich, era programata tragerea la sorti, la care participa Sfinxul, din partea noastra. Iordanescu stia una si buna Cu oricine, numai cu Juventus sa nu picam. In urma sondajului facut de Eftimie Ionescu pentru Sportul, au reiesit urmatoarele preferinte: Stoica, Boloni, Balint, Lacatus si Balan – mergeau pe Kuusysi, Piturca Majearu si Weissenbacher – pe Goteborg, Duckadam si Barbulescu – pe Aberdeen, Bumbescu si Radu II – pe Barcelona, Belodedici si Stangaciu – Juventus. Nimeni nu s-a inscris pentru Bayern si Anderlecht.

Vestea ca au cazut cu Kuusysi Lahti, campioana Finlandei, i-a bucurat pe toti stelistii, creand un val periculos de entuziasm, chiar daca nordicii eliminasera doua echipe titrate: campioanele URSS-ului si Iugoslaviei.

Primul meci se disputa pe Ghencea. Din cauza conditiilor improprii (cel mult -20 de grade si strat de zapada de 40 de centimetri) s-a anuntat, in prima instanta, ca returul se va disputa in Olanda, la Utrecht. In cele din urma, s-a hotarat sa se joace in Finlanda, pe Stadionul Olimpic din Helsinki, care avea un teren rezonabil fata de cel din Lahti.

Pentru Steaua, pe langa problema conditiilor meteo care se anuntau crancene, absenta lui Lacatus, suspendat pentru tur, cantarea foarte greu, Jenei fiind obligat sa gaseasca variante pentru a compensa indisponibilitatea vitezistului nostru, jucator care ar fi creat mult pericol, prin raidurile sale.

Cu aceste premise s-a inceput pregatirea, care a cuprins, dupa doua saptamani la Forban, un stagiu in Grecia si, apoi, prin intermedierea lui Cristian Gatu (care jucase in Italia si avea ceva relatii), un turneu in Italia, unde Steaua a intalnit campioana Italiei, Hellas Verona (cu Elkjaer-Larsen si Briegel) scor 1-1, AC Torino (cu Junior, Schahner, Zacarelli si Dossena) scor 3-1(Tudorel si Piturca - 2), in ambele meciuri golurile noastre fiind marcate de Tudorel Stoica, stagiul incheindu-se cu Livorno (0-0), Riotorto (5-1) si Camparese (6-0).

De remarcat faptul ca Iordanescu, in cel mai mare secret, a jucat o repriza contra Veronei. Intrat la pauza, dupa 3 ani de la retragere, Puiu a avut o evolutie care contrasta cu stilul echipei, arabescurile sale nefiind compatibile cu viteza de circulatie a balonului, fapt care a adus murmure din partea celorlalti si l-a facut pe Iordanescu sa declare: Gata, nea Imi, sunt depasit! Iordanescu a intrat din cauza subtirimii lotului. Dupa meciul cu Honved, cand Laca a primit galbenul, Jenei a inceput sa gandeasca cine l-ar putea inlocui, caci singurul atacant din lot, Radu II, era de profilul lui Piturca, nu al lui Laca. Vazand vitalitatea pe care o arata Iordanescu la antrenamentele facute cot la cot cu toti ceilalti, Jenei i-a propus sa mareasca ritmul, pentru a se constitui intr-o eventuala solutie, in caz de nevoie. Puiu a luat-o ca o gluma, dar a marit putin turatia, caci oricum se pregatea iar dupa ce a jucat cu Verona, l-a anuntat pe Jenei ca nu vrea sa se faca de ras, iar Jenei l-a inteles, promitandu-i ca nu-l va mai lua in calcul. Pentru suplinirea numerica a absentei lui Lacatus (si a excluderii lui Fane Petcu), Steaua l-a transferat pe internationalul de tineret Constantin Pistol, de la Oradea, pentru ultimele meciuri ale toamnei.

Kuusysi, invingatoarea celor de la Leningrad si Sarajevo, se pregatise in sala, apoi coborase in Portugalia, unde-i lasase o impresie foarte buna lui Iordanescu: Nea Imi, sunt tari! Sunt masivi, puternici ca niste tauri si foarte periculosi la fazele fixe. La ei nu-i nicio diferenta intre corner si aut batut de la marginea careului. Arunca mingea la bataie si, de regula, castiga aceste dueluri. Echipa tanara, infiintata in 1969 si promovata in prima liga in 1978, Kuusysi avea o stare de spirit senzationala dupa eliminarea celor doua forte ale URSS-ului si Iugoslaviei, cu o trupa compusa din internationali finlandezi, cu un singur strain, englezul Carrol.

Un singur meci de rodaj a avut Steaua pana la sfertul de finala din CCE, optimea de Cupa din fata Rapidului, meci disputat la Brasov si castigat cu 4-2 (Belodedici, Balan, Majaru si Boloni), cu o saptamana inaintea turului cu finlandezii.





Cel mai mare adversar al Stelei ramanea vremea, ploaia alternand cu reprize de lapovita si ninsoare. Capitanul oaspetilor era surprins de faptul ca la Bucuresti vremea era similara celei din Finlanda, fapt remarcat si de antrenorul Voutilainen, care prezenta Steaua ca favorita, prin caldura publicului, rezultatele din turneul italian si faptul ca echipa roamana sustinuse un meci oficial, spre deosebire de nordici.

Din pacate, vremea era impotriva Stelei, toata ziua de luni ningand in continuu pentru ca marti dimineata ploaia sa transforme Bucurestiul intr-o oglinda. Finlandezii nu au acceptat sa-si desfasoare antrenamentul oficial pe terenul 6 si au distrus si mai mult suprafata de joc, in ciuda efortului lui Rudi Konrad, care dirija doua companii de soldati cu bureti, lopeti si galeti si in ciuda celor doua elicoptere care survolau terenul pentru a-l zvanta. Era clar ca finlandezii aveau in gand un meci defensiv, distructiv, si aveau nevoie ca Steaua sa aiba cele mai proaste conditii de dezvoltare a jocului.

In toata dupa-amiza zilei de marti, 4 martie, elicopterele au fost deasupra stadionului si militarii au lucrat neincetat, aceste operatiuni reluandu-se in ziua jocului, de la 6 dimineata, totul sub privirile lui Valentin, care nu s-a miscat nicio clipa de langa teren.

Acum un sfert de secol, miercuri, 5 martie 1986, Steaua disputa turul sfertului de finala din Cupa Campionilor. Soarele iesise, de dimineata, zambind cu dinti, iar stadionul era plin, cu 3 ore inaintea jocului, in ciuda gerului puternic. Oamenii se incalzeaua cum puteau, formandu-se adevarate triburi, in jurul unor ingenuosi. Un domn bine avea o carte voluminoasa, copertata in piele, pe care o cereau, din cand in cand, cei din jur. Da si mie sa citesc o pagina! In interiorul cartii era o sticla de palinca! La fel in alta zona, in care un om al muncii avea o pita cat toate zilele. Da si mie o bucata, era parola catre licoarea spirtoasa.

Marius Lacatus luase loc la tribuna zero, in locul unde stateau sotiile si rudele jucatorilor, sudand doua pachete de tigari pana la finalul meciului.

La ora 16:00, elvetianul Frans Gaechter fluiera startul.

Steaua, cu Duckadam – Iovan, Belodedici, Bumbescu, Barbulescu – Balan, Stoica, Boloni, Majaru – Balint, Piturca.

Kuusysi Lahti, cu Korhonen – Hanikainen, Pekonen, Jantti, Remes – Rinne, Annunen, Tianen, Hudd – Caroll, Kaivonurmi

Singura enigma din alcatuirea Stelei isi gasise rezolvarea prin avansarea lui Balint in locul lui Lacatus si introducerea lui Balan, ca mijlocas dreapta, Jenei mizand pe versatilitatea dinamica a lui Gabi, in fata unui profil mai static al lui Radu II.

Inceputul tare al Stelei, cu atacuri in valuri, s-a lovit de defensiva puternica a finlandezilor, organizati, puternici fizic, lucizi si constienti de valoarea echipei romanesti, nordicii aparandu-se ca la handbal, pe careul de 16 metri, foarte aproape de poarta, intr-o pozitie si atitudine pe care o vor pastra pe toata durata meciului.

Prima ocazie a militarilor apare dupa o faza lucrata de Piturca, cu o invaluire in stanga si o centrare pentru Balan, care trage pe langa. Acelasi Piturca prinde un voleu din 7 metri, insa Korhonen pareaza la coltul scurt. In minutul 20 prima faza specifica Stelei, cu o suveica rapida care-l are cap de linie pe Tudorel Stoica, in centrul careului, sut violent…pe deasupra portii! Iovan, in lipsa unui adversar direct care sa-l tina ocupat, ajuta permanent prin invaluiri, urca sa-si incerce sansa si trimite o torpila, care trece si ea pe langa (min. 30), Stoica mai trage inca o data (min.33), iar repriza se incheie cu doua actiuni lansate pentru Balint (min.38 si 44), blocat in ambele randuri de iesiri kamikaze ale portarului.

In jumatatea stelista, verdele este ca la inceput, in cea a finlandezilor nu se mai distinge niciun firicel de iarba, ci doar noroi, expresie a unei dominari cvasi-totale a stelistilor in fata unei echipe care n-a parasit propria jumatate a terenului. Frustrarea stelistilor este maxima la vestiare, prin exclamatia plina de naduf al capitanului Tudorel Stoica: Ba, ce bulan au astia! Jenei incearca sa mentina calmul: Nu-i nimic, baieti! Important e sa jucam, ca va veni si golul! Si incepe repriza a doua.

Incepe sub aceleasi coordonate, neexistand schimbari nici in cele doua formule aliniate si nici in conceptia de joc a celor doua echipe.

Pe intreaga durata a ultimelor 45 de minute, Steaua a presionat, printr-o ofensiva continua, incercand sa profite de relativa integritate a gazonului necalcat in primul mitan. Debutul reprizei aduce o avalansa de centrari, suturi blocate si cornere. Bumbescu si Belodedici stau mai mult in careul finlandezilor, in primele 15 minute. Trioul Boloni-Majaru-Balan alimenteaza permanent avanpostul format din varful Piturca, extrema dreapta Balint si varful retras Stoica, capitanul Stelei fiind foarte ofensiv, de multe ori in apropierea golului, pe 5 martie.

In minutul 54, Tudorel gaseste o fisura in defensiva nordicilor: din careul mare T. Stoica, intr-un ultim efort, trimite balonul spre plasa, dar, de linia portii, Jantti il blocheaza cu pieptul. Un minut mai tarziu tot Stoica se infiltreaza pana la 16 metri dar aluneca si, in cadere, trimite peste transversala. In minutul 63 Majaru il vede singur pe Balint, (…) dar acesta risipeste o noua ocazie de gol.

Un minut mai tarziu Piturca este atacat in interiorul suprafetei de pedeapsa de Pekonen, dar arbitrul nu sanctioneaza infractiunea. In minutul 67 mingea reluata de Balint de la 7-8 metri, loveste bara!

Intrarea lui Radu II in locul lui Majaru, din minutul 78, da semnalul unui atac general, dar campul de joc deteriorat si pierderea luciditatii, pe fond de oboseala, nu aduce golul victoriei. Piturca mai are o ocazie buna in minutul 84, dar rateaza, fiind imitat de Iovan, care reia din careu pe langa stalpul stang al portii, un minut mai tarziu.

Ultima ocazie ii apartine lui Balint care, in minutul 90, primeste in careul de 6 metri, dar nu mai are suflu sa reia sprea poarta finlandezilor, care pleaca din Romania cu rezultatul dorit: un egal nemeritat, dupa un joc in care nu au avut nicio ocazie de poarta, in care adversarilor li s-a refuzat un penalty, au avut o bara, alte 7-8 mari ocazii, o vreme mizerabila si un teren potrivnic, precum si pe Lacatus absent.

Raportul suturilor spre poarta 28-4!
Raportul suturilor pe poarta: 13-1!
Raportul cornelor:11-0!
Scor final: 0-0!

Stelistilor nu le venea sa creada ca n-au obtinut victoria, dar circumstantele nu erau total descurajante. Nu primisera gol, deci le era suficient un 1-1, si, mai ales, luasera pulsul (si frica) unui adversar inferior, pe care, cu ajutorul lui Lacatus, il puteau controla, in retur.



Finlandezii erau in extaz. Capitanul Pekonen recunostea ca terenul ne-a avantajat! iar antrenorul Keijo Voutilainen spunea Remarc in primul rand toata apararea echipei mele, care si-a facut datoria in mod exemplar. Steaua este o echipa care mi s-a parut superioara lui Sarajevo si Zenit Leningrad. Calificarea ramane deschisa, meciul de la 19 martie, de la Helsinki, fiind la fel de greu si pentru noi si pentru adversarii nostri.

In tabara noastra, dezamagirea se impletea cu furia si cu planurile de revansa pentru retur. Boloni spunea: Nu-mi vine sa cred ca s-a terminat 0-0. Ne-au alunecat printre degete. Mi-e teama doar de terenul pe care vom juca la Helsinki. Nici nu-mi vine sa cred ca nu am invins. S-a vazut ca suntem superiori echipei din Lahti, pe toate planurile. In retur este exclus sa fim urmariti de tot atata nesansa!
Tudorel Stoica: Am avut in fata un adversar tenace, care a stiut sa fragmenteze jocul, urmarind un singur tel, scurgerea timpului si scorul alb. Sunt optimist, totusi, in privinta calificarii la Helsinki, unde vom avea in fata spatii mai largi, pe unde vom putea surprinde adversarul.
Emerich Jenei: (…) Am avut si nesansa ratarii uneor sumedenii de ocazii. Nu le pot reprosa nimic jucatorilor nostri. Absolut toti s-au angajat la efort, au fost superiori adversarului sub raport fizic si tehnic, dar ce folos daca mingea n-a vrut sa intre in poarta formatiei finlandeze. Suntem hotarati sa obtinem calificarea in meciul retur (…) unde terenul va fi mult mai bun, ceea ce va face ca avantajul sa fie de partea noastra.

Dupa un meci dominat cap-coada, dupa un penalty neacordat, dupa ce mingea a lovit bara, dupa ce Steaua a avut 8 mari ocazii la poarta finlandezul, dupa ce adversarii n-au iesit din propria jumatate, dupa o suprafata de joc total defavorizanta, dupa absenta lui Lacatus si dupa o nesansa fantastica, dar mai ales dupa demonstrarea unei superioritati covarsitoare in fata echipei care a eliminat campionele Iugoslaviei si URSS-ului, echipa Armatei Romane nu putea sa nu realizeze orizontul ce i se deschidea prin returul de la Helsinki, chiar daca, pe moment, amaraciunea unui rezultat nedrept o apasa.

Tristetea din vestiarul Stelei a fost sparta de Valentin, care a coborat de la oficiala, s-a urcat in Dacia sa si a intrat in cabina: Hai, capul sus, baieti! Tot voi o sa va calificati. O sa bateti in retur si gata! Nu se poate sa-l tina norocul la nesfarsit pe portarul asta. La fel ca voi au patit si sarbii si rusii. Trebuie sa se rupa odata si vraja asta!

Barbulescu a reactionat primul, confirmand avant la lettre napustirea asupra trofeului, de peste doua luni: Da, bă! Ii batem peste doua saptamani si gata!


Filip Pindean