31-01-11

Tudorel Stoica: "N-as suporta sa fiu bataia de joc a patronilor!"

Intr-un material amplu, aparut in ziarul Prosport, Tudorel Stoica ne vorbeste pe larg despre cariera lui de fotbalist, despre viata petrecuta la Steaua, finala cu AC Milan din 1989, Valentin Ceausesc, Halagian sau Emerich Ienei, dar si despre actualii patroni din fotbalul Romanesc.(despre Tudorel Stoica mai puteti citi pe fcsteaua.ro : articol 1, articol 2, articol 3, articol 4 ) Va redam in continuare articolul integral:

Îl recunoşti de la o poştă pentru că este aproape neschimbat faţă de perioada în care juca, chiar dacă au trecut 20 de ani de atunci. Tot filiform, dar aceeaşi vână şi aceiaşi ochi de un albastru tăios, gata să muşte din adversar. La fiecare sută de paşi este oprit măcar o dată pe stradă de vreun suporter. Cum să-l uiţi pe Tudorel Stoica, marele căpitan al celei mai bune echipe de club care a fost vreodată în România, Steaua 1985-1989?

La 56 de ani, Tudorel Stoica a ieşit la pensie din Armată. N-a trecut nici măcar o singură zi pe la unitate, dar asta este altă poveste. Are 56, dar arată de 36. Rezultatul a trei zile pe săptămână în care joacă fotbal cel puţin o oră şi jumătate şi a altor trei în care aleargă măcar un ceas. "Nici când eram fotbalist nu mă pregăteam aşa", glumeşte el.

Ion Alecsandrescu şi Valentin Ceauşescu, oamenii-cheie

Inevitabil, discuţia merge spre Steaua 1986, spre Cupa Campionilor şi spre cine a avut meritul formării acelei echipe, subiect asupra căruia au existat mereu păreri diferite. Fostul căpitan din Ghencea spune că ştie mai bine ca nimeni altul care a fost meritul fiecăruia şi în ce a constat acesta. "În primul rând, au fost aduşi fotbalişti pe stilul Stelei, adică foarte tehnici şi capabili să gândească repede în teren, iar aici meritul principal este al lui Ion Alecsandrescu, care a fost şi fotbalist şi care a crescut ca şi conducător la Steaua. Apoi, un mare merit în crearea unei atmosfere formidabile la echipă l-a avut Valentin Ceauşescu (n.r. - fiul lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul comunist al României între 1965 şi 1989). El a fost platoşă între conducerea clubului, pe de o parte, şi conducerea ministerului, pe de altă parte, pentru că ăştia din urmă nu se prea pricepeau la fotbal, dar ne-a şi protejat de arbitrajele ostile, a anihilat practic avantajul lui Dinamo la acest capitol, pentru că eu am jucat mult la Steaua şi ştiu foarte bine ce făceau cei de la Dinamo!".

"Dacă rămânea Halagian, se alegea praful!"

Când ajunge la antrenor, Tudorel este ferm: "Ienei este cel care are meritul acelei performanţe. Mulţi spun că Halagian a făcut echipa, dar întreb şi eu, dacă îţi pun şapte piese excepţionale la dispoziţie şi tu nu ştii să le asamblezi, atunci unde e meritul tău? Nu vreau să vorbesc acum cu păcat, dar cred că, dacă rămânea Halagian, se alegea praful! E drept, nu m-am avut prea bine cu el, pentru că, atunci când a venit, avea impresia că eu tai şi spânzur la echipă şi atunci a început să mă şicaneze. Mă ţinea rezervă, nu mă băga, doar-doar voi riposta şi atunci ar fi avut motiv să mă dea afară. Sincer, m-am bucurat când l-a dat afară ministrul Olteanu, că îl iritase şi pe el cu pretenţiile şi cu gura aia mare pe care o avea!".

”Cu echipa aia din 1986, azi ne băteam la Champions League fără nicio exagerare! Fiecare echipă avea măcar doi-trei jucători de mare calitate. O formaţie de Divizia B de pe vremea aia ar fi făcut acum faţă fără probleme în Liga I.”Tudorel Stoica

Seria aia de 104 jocuri fără înfrângere în campionat a fost pe bune! Aveam valoare, nu degeaba am jucat două finale de Cupa Campionilor. Tot se aminteşte de meciul acela de la Bihor, dar dacă ăia dădeau mingea numai prin tribună, nu era normal ca arbitrul să prelungească meciul?Tudorel Stoica

"Cu Gigi Becali n-am cum să lucrez!"

Ex-căpitanul Stelei n-a ascuns niciodată faptul că se află în relaţii bune cu fraţii Ioan şi Victor Becali. În ceea ce-l priveşte însă pe actualul finanţator din Ghencea, lucrurile nu stau la fel. "N-am avut niciun diferend, ne salutăm când ne vedem, dar atât. Nu cred că aş putea să lucrez vreodată cu el, pentru că nu sunt genul de om care să accepte anumite lucruri sau un anumit comportament. Cine vrea s-o facă, e treaba lui, eu umilit n-am acceptat şi n-o să accept să fiu niciodată".

"Nu ştiau cum să scape de mine!"

Chiar dacă a jucat o viaţă la Steaua, Tudorel Stoica spune că probabil astăzi ar fi fost mult mai sărac din punct de vedere financiar dacă nu ar fi jucat un an la Lens, dar şi că nu poate uita cum a fost îndepărtat din club la începutul anilor 90.

La două luni după finala Cupei Campionilor 1989, pierdută cu 0-4 în faţa celor de la AC Milan, Tudorel Stoica şi Victor Piţurcă primeau aprobarea de a se transfera în liga a doua franceză, la Racing Club Lens, actuala formaţie a unui alt ex-stelist, Ladislau Bölöni. "Preşedinte era tot Gervais Martel, care este şi acum! Echipa retrogradase, iar el a adus 20 de jucători şi antrenor nou, în speranţa că va promova imediat. Biniînţeles că n-a promovat, era greu să asamblezi o echipă cu atâţia jucători noi, aşa că la finalul campionatului ne-a dat pe toţi afară! Altceva vreau însă să subliniez, anume că, dacă nu mergeam să joc în Franţa, acum poate eram falit! E adevărat, strânsesem şi cât am jucat la Steaua, poate câteva sute de mii de lei, bani mulţi la vremea aia, dar care după Revoluţie n-au mai însemnat aproape nimic. În schimb, cu banii primiţi la Lens, în valută, mi-am clădit actuala situaţie financiară".

Chiar dacă Tudorel n-a vrut să detalieze, apropiaţi ai fostului stelist spun că acesta a investit în terenuri în centrul oraşului, pe care a scos apoi sume frumuşele, de ordinul milioanelor de euro, sumă cu care a asigurat familiei sale liniştea financiară.

"Trecutul meu stelist îi deranja"

Marea durere a celui care a purtat ani întregi banderola de căpitan în Ghencea o reprezintă însă modul în care clubul pe care l-a servit atâţia ani l-a îndepărtat. "După Lens, am revenit la Steaua ca antrenor secund, împreună cu Piţi şi cu nea Imi principal. Tot timpul, însă, s-a dorit îndepărtarea mea de acolo. Se ajunsese la modul în care mi se spunea: «Tudorele, a venit primarul de la Galaţi. Nu vrei să te duci antrenor acolo!?», doar-doar voi pleca. Cred că îi deranja enorm trecutul meu atât de legat de Steaua. Nu vorbesc de nea Ion Alecsandrescu, altul m-a dorit plecat din Ghencea. Tot acela care mi-a cerut să-mi dau demisia din Armată ca să-mi primesc prima pentru finala Cupei Campionilor din 1989, 1.000 de dolari! (n.r. - se pare că este vorba despre generalul Cornel Oţelea, comandantul clubului Steaua la vremea respectivă). La un moment dat, prin 1992, dacă tot nu m-au putut da afară, m-au trimis la o grupă de copii. Acolo, numai piloşi! Din 25 de copii, dacă erau cinci talentaţi! Am vrut să renunţ la restul, dar Bujor Hălmăgeanu, care era şeful centrului de copii şi juniori, mi-a zis că în felul ăsta desfiinţăm grupa şi că aşa ceva nu se poate! Mi-am dat seama că n-are rost să continui, aşa că am renunţat. De ce să ascund asta, financiar stăteam bine, îmi permiteam să spun totul în faţă şi să nu-mi pese de consecinţe".

"N-aş suporta să fiu bătaia de joc a patronilor"

Din 1993 şi până acum - cu o scurtă experienţă pe banca naţionalei de tineret, în 1998 - Stoica n-a mai profesat ca antrenor. "Nu-mi pare rău, mă felicit că nu am mers în meseria asta, mai ales când văd că mulţi colegi de-ai mei au ajuns bătaia de joc a patronilor şi a celor cu bani. Decât să vorbească toţi nepricepuţii despre mine, mai bine lipsă! Eu sunt bucuros când mă opresc oamenii pe stradă, oameni pe care nu-i cunosc, şi mă felicită şi-mi mulţumesc pentru ce am făcut. Nu trofeele contează, deşi am cucerit destule, ci asta, oamenii care m-au văzut jucând şi amintirile pe care le laşi. Până la urmă, cu asta rămâi, iar faptul că am rămas încă în sufletul suporterilor mă face să trec peste amărăciunea pe care mi-a lăsat-o în suflet modul în care am fost tratat la şi de Steaua după 1990!".

”Când a spus Gigi Becali că are echipă de titlu, dar că nu ştie dacă are şi antrenor pentru acest obiectiv, Lăcătuş trebuia să-şi facă bagajul şi să plece! Fiecare ştie însă ce e mai bine pentru el.”Tudorel Stoica

”Pe langa faptul ca a fost un fotbalist exceptional, Tudorel Stoica a fost si un coleg deosebit. Cand am ajuns la Steaua, la 18 ani, dintre toti veteranii care erau atunci, el a fost singurul care m-a luat deoparte si mi-a zis: „Mie sa nu-mi spui niciodata nea Tudorel, ci doar Tudorel!” Gavril Pele Balint

N-am făcut multe afaceri cu terenuri, dar ce am făcut mi-a adus suficienţi bani cât să trăim liniştiţi eu şi familia mea.”Tudorel Stoica

Intamplari interesante:

1. Generalul Milea era paralel cu fotbalul: Fostul mijlocas stelist spune ca „pe Nicolae Ceausescu nu l-am vazut niciodata la fata. Se stia ca este stelist, dar nu venea el la noi, cei de la Minister se ocupau de echipa. Dintre acestia, Constantin Olteanu si Ion Coman chiar se pricepeau, insa nu era si cazul lui Vasile Milea. Era pe dinafara la toate capitolele in ceea ce privea fotbalul. Tin minte ca a venit odata la noi, nu ma stiu cu cine jucam, si ne-a anuntat ca avem prima 4000 de lei. „De om” a spus unul dintre noi. „Nu, de echipa!” a replicat el. Habar n-avea de sume! Atunci s-a bagat nea Ilie Ceausescu, adjunctul lui, care mai stia cum stau treburile:”Lasati, domn’ ministru, mai discutam noi despre asta. Iar voi, baieti, vedeti-va de treaba ca o sa fie bine!”.
2. Spritul, cauza dezastrului cu Milan: Una dintre cele mai triste amintiri ale lui Tudorel Stoica ramane finala Cupei Campionilor din 1989, 0-4 cu AC Milan.” Stiu, acum e frectie la picior de lemn, dar nu stiu cum s-ar fi terminat daca urmam planul stabilit initial, inaintea meciului. Partida era miercuri, iar vineri seara, cu cinci zile inainte, trebuia sa intram in cantonament. Numai ca multi dintre baieti, printre care Hagi, Balint, Belodedici, Iovan si Bumbescu, abia revenisera de la echipa nationala si erau satui de stat in cantonament. Probabil ca or fi vorbit intre ei in avion. S-a supus la vot si a iesit sa nu intram vineri, ci abia a doua zi, seara. Nici Valentin n-a mai putut zice nimic. Acum, nu stiu ce-au facut ei in seara aia, dar sigur unii au iesit la un sprit. Ei bine, alea 24 de ore, intarzierea cu care am intrat in cantonament, cred eu ca ne-au fost fatale. Nu stiu daca nu pierdeam, dar cu siguranta le-ar fi fost mai greu italienilor”.
3. Prieten cu Piti, dar n-a vrut sa-i fie secund: Inaintea sezonului 1991-1992, conducerea Stelei avea de ales intre doua nume in ceea ce privea antrenorul echipei pentru viitorul campionat: Victor Piturca si Tudorel Stoica. Alesul a fost, pana la urma, Piti, iar lui Stoica i s-a propus sa fie antrenor secund. „Nu puteam accepta. Intai, din orgoliu, apoi, pentru ca eu chiar nu puteam sa fac anumite lucruri pe care le presupune munca de antrenor secund. I-am spus lui Piti asta, el a inteles si am ramas prieteni in continuare. Si acum vorbim destul de des la telefon”, dezvaluie fostul international.
4. Psihologul Valentin: „Unul dintre marile merite ale lui Valentin Ceausescu la Steaua a fost acela ca a reusit sa creeze o atmosfera extraordinara la echipa, un spirit deosebit. A stiut sa ne uneasca, sa fim prieteni intre noi”, marturiseste Stoica. „De exemplu, cand plecam in deplasari, luam cu noi mancare si bautura, iar dupa meciuri, seara, ca ne intorceam abia a doua zi in tara -, ne strangeam cu sotii, cu prietene, ca mergeau si ele cu noi, si ne distram pana tarziu. Vorbeam despre meci, mai beam un sprit, cantam dupa victorii. Momentele alea au facut ca noi, cei din echipa de atunci, sa fim si astazi preteni, indiferent pe unde ne-a dus sau ce ne-a rezervat viata”.

Tudorel Stoica - carte de vizită
-născut pe 7 septembrie 1954 la Brăila
-a jucat la: Politehnica Galaţi (1971-1972), CSU Galaţi (1972-1974), FCM Galaţi (1974-1975), Steaua (1975-1989 şi 1990-1991), RC Lens (1989-1990)
-15 meciuri la echipa naţională în perioada 1979-1987
-370 de partide de campionat a jucat Tudorel Stoica la Steaua, cele mai multe ale unui jucător pentru clubul roş-albastru

Articol scris de Ioan Viorel(Prosport)