01-12-10

Mama tara, iarta-ne ca am cutezat sa luptam si sa murim pentru tine

Motto: "Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat şi au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistenţa armată anticomunistă făgărăşană şi care nu au nici mormânt, nici cruce. Am scris pentru a lăsa mărturie că acest colţ de ţară nu şi-a plecat capul de bunăvoie în faţa comunismului. Să se ştie că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat faţa României, pătată de laşităţi şi trădări. Copiilor şi nepoţilor să nu le fie ruşine să se numească români." - Ion Gavrila Ogoranu


De multe ori am auzit sau vazut oameni care nu se mandresc cu faptul ca sunt romani. De cate ori n-am vazut capete lasate cu privirea spre pamant, atunci cand unora li se vorbea despre faptul ca sunt romani? Si cu toate ca raspunsul la aceasta intrebare este ingrijorator, cred ca cu tarie ca peste 90% din romani au sentimentul iubirii de tara. Singura problema e ca au uitat ce desemneaza acest termen si care sunt sensurile lui.

Tara, patria, nu sunt concepte abstracte, care ne privesc doar la Sarbatori sau comemorari. Fiecare dintre noi, parintii nostri, bunicii, prietenii, rivalii, media, pietrele, bordurile, toti cei care au trait si murit vreodata aici, reprezinta PATRIA. Din pacate, tot mai multi dintre noi sunt indemnati sa traiasca in confuzia ca Patria egal statul. NIMIC MAI FALS! Statul este doar o forma de organizare a noastra, a Patriei reale.

Nu poti fi patriot doar o data sau de doua ori pe an, asa cum nu-ti iubesti parintii sau copiii doar la zilele lor de nastere. In ciuda "noilor valori" pe care ni le-au fortat pe gat aceeasi criminali de natiuni dintotdeauna impreuna cu "generatia pro", noi romanii am suferit si murit, dar mereu ne-am iubit tara.

Nu sunt aici pentru a face un nationalism sau patriotism ieftin. Dar daca tresariti cand cititi despre inrolarea si lupta unei copile precum Ecaterina Teodoroiu... sau cum cantau sub obuze soldatii nostri la trecerea Prutului pentru a elibera Basarabia...sau cum au imbracat camasa mortii Gavrila Ogoranu si oamenii sai....atunci inseamna ca patria va curge prin vene.

Pentru ca spiritul e cel mai important. Nu faptul ca te-ai nascut aici te face roman, cum nu te face nici plata taxelor sau impozitelor, ci daca ai in suflet si-n sange legatura cu romanii dinaintea ta.

Spiritul romanesc e cel care al martirilor care au spalat cu sangele lor mizeria comunista, e poezia lui Eminescu, e arta lui Brancusi si muzica lui Enescu.

Nu mai credeti toate mizeriile pe care ni le varsa cei interesati sa ne fure despre noi! Parintele Calciu-Dumitreasa si-a dat SANGELE pentru a salva un frate in inchisoare, tatal lui Tudor Gheorghe a facut 12 ani de puscarie pentru crima de a-si urma crezul intr-o Romanie libera pana la moarte! Si cati altii nu mai sunt..

Chiar daca e greu, chiar daca toti ne vor plecati si indiferenti, tineti minte ca mereu, oriunde si oricand, avem o datorie. Fata de cei care ne-au dat viata, care ne-au crescut si ne-au oferit o tara. Chiar asa... Stiati ca doar aici cuvantul care desemneaza o tara vine din terra, care inseamna pamant?

Asta inseamna ca oamenii care-au trait aici acum sute de ani erau legati de tarana asta. De pamantul asta pe care nu vrem sa mai dam doi bani. Au stat aici si s-au ingropat aici...

Nu vreau sa urez "La Multi Ani" tuturor romanilor. Nu ma intereseaza lichelele, parvenitii, infractorii si cei care ne fura ca apoi sa ne spuna ca "atat poate poporul roman. Va meritati soarta", asa ca toate urarile mele se indreapta spre cei care inteleg, cred si vor. Sa fie precum Ogoranu, Rizea, Paulescu, Eliade, Ilie Tudor sau Gafencu. Pentru restul exista protvantena1otvmtvprimarealitatea...



In loc de final: "M-am oprit cu drag la chipurile luptătorilor, la sufletul lor curat, la cei ce şi-au jertfit pe altarul patriei tinereţea, libertatea, şi la urmă viaţa, fără a pretinde nimic pentru sine. Asupra acelora care nu au nici până astăzi, nici cruce, nici mormânt. Nu o istorie rece şi savantă, [...], ci a istoriei vii a poporului nostru, o istorie care suferă, care plânge, care speră luptă şi se zbate să supravieţuiască, ce-şi apără credinţa în Hristos, nevoile şi neamul, demnitatea celor înfrăţiţi cu râurile şi ramurile, pe scurt a acelor ce-au făcut şi vor face fapte istorice. A acelor care murind, au lăsat prin testament, ţării, cuvintele: MAMĂ ŢARĂ, IARTĂ-NE CĂ AM CUTEZAT SĂ LUPTĂM ŞI SĂ MURIM PENTRU TINE - Brazii se frang, dar nu se indoaie




Mihai