30-11-10

Asa trebuie sa fi aratat inceputurile comunismului

-Cum il cheama, ba, pe-asta?
- Bonfin
- Bonfineeee, cere-te ba la schimbare!

In spatele meu stau 4 insi, toti tigani, toti in trening, mancand seminte, cu steaguri care aduc mai mult cu cele ale Galatei, din cauza scrisului mare cu galben pe fond rosu “Forza Steaua! Trup si suflet pentru culori”. Cel cu intrebarea este extrem de insufletit, striga mult, se agita, injura, scandeaza (“Forza Steaua, Forza Steaua, hei, hei”). Evident, are si va avea mereu boala pe tigani… Intre timp, gratie colegului sau mai initiat, mai afla care sunt jucatorii Stelei pe care ii aplauda sau ii injura dupa cum au gresit sau nu o pasa. Un alt coleg de-al lui tipa multumit la o pasa reusita a lui Romica Surdu: “Bine, George!”.

La sfarsitul anilor 40, cand regimul comunist se instala deplin in toate institutiile fostului regat, promovand cu asiduitate “elementele sanatoase” (adica tarani sau muncitori, al caror unic merit era faptul ca fusesera exploatati de mosieri anterior), se spune ca in Ministerul de externe fusesera lipite anumite afise care sa ii “ghideze” pe noii ocupanti ai functiei diplomatice. Pe respectivele afise nu erau nici fraze de introducere in franceza, nici cine stie ce pilde in materie de eticheta si maniere, ci scria simplu “Nu scuipati pe jos”, “Nu injurati”, “Nu bagati degetele in nas”…

Sentimentul de uluiala (“mama, deci asa arata…”) dublat de indreptatire (“eu de ce n-as merita sa…?”) incercat de fostii tarani ajunsi diplomati trebuie ca e incercat azi de unii dintre suporterii care, raspunzand la chemarea lui Meme “Carton” Stoica, au luat cu asalt tribunele din Ghencea duminica seara. In fond, daca problema din anii 40 era totusi ceva mai spinoasa, putand trezi oarecare mustrari de constiinta, fotbalul e un sport democratic, la care se pricepe toata lumea. Iar Steaua, cea mai iubita echipa din Romania, are dreptul, ba am putea spune chiar obligatia sa se lase iubita de orice individ care doreste s-o iubeasca.

Sa nu ne intelegem prost, n-am nimic cu faptul ca cei din spate erau tigani. Am fost sambata la rugby, intr-un public de o cu totul alta calitate, iar in dreapta mea statea tot un tigan pe la vreo 50 de ani. Care mai vorbea si ingrozitor de porcos, desi mai erau si ceva fete pe langa noi. Dar stia extrem de bine rugby (mult mai bine decat mine…sau prietenii cu care eram), cunostea toti jucatorii, pe la ce cluburi sunt sau au fost. Impreuna cu alti 5-6 amici de aceeasi varsta, pareau genul de suporteri pe care ii vom gasi pe Triumf inclusiv la un Farul – CS Baia Mare, intr-o zi de marti.

Prin urmare, problema e de pricepere. Si de motivatie. Tiganul de la rugby venise acolo pentru ca ii placea rugby-ul si pentru ca era din fenomen. Astia din Ghencea venisera pentru ca in lojele noastre stau oameni precum Gigi, Meme (a.k.a. Carton), Teia, care ii au ca invitati pe Mitica “Corleone” Dragomir sau Giovani Becali.

In definitiv, cin-se-aseamana, se-aduna, oameni buni. Am regasit sambata la rugby un public nu doar numeros, dar si entuziast, civilizat (aplaudand oaspetii si eseurile acestora, pastrand o tacere mormantala la momentul de reculegere din startul partidei) si multumit. Multumit sa vada un sport adevarat, practicat de niste sportivi adevarati si condus de niste oameni adevarati.

La noi (nu doar la noi, dar la noi cel mai abitir, pentru ca noi suntem condusi de personajul cu cea mai agresiva prostie dintre toti din fotbal), vin din ce in ce mai mult acei oameni care fac ratingul sport.ro, gsptv etc. Care sorb vorbele lui Becali, indiferent daca se contrazic cu ce-a zis ieri sau nu. Care cred ca “zdreanta” nu e o jignire sau o dezonorare, ci o “aroganta”. Care habar n-au ce inseamna aroganta.

Poate ma insel, dar cred ca tendinta oamenilor de un minim bun-simt de a migra catre alte sporturi mai curate se va amplifica. In fond, fotbalul romanesc a devenit de un ridicol si un grotesc mult prea inalt pentru a mai putea seduce astfel de oameni. Cei care se incapataneaza sa reziste ajung sa se simta cum ne-am simtit noi 4 duminica seara, covarsiti, coplesiti, inghititi de o tribuna a doua care canta isterizata “am avut si vom avea mereu boala pe tigani”, un sfert din ei fiind probabil chiar tigani.

Iar “elementele sanatoase” din Ministerul de Externe, tineti-va bine, au rezistat acolo inca 40 de ani.

Ovidiu