01-11-10

Nicu Vlad

Construita pe rezultatele de la handbal, volei, baschet, rugby si fotbal – la sporturile de echipa –, gloria Clubului Steaua a fost ajutata si de sportivii care au facut performanta prin sporturile individuale.

Printre acestia, NICU VLAD se remarca din pozitia maxima pe care o poate castiga un sportiv adevarat, adica cea mai inalta stare de excelenta posibila in sistemul olimpic: Medalia de aur!

Nascut la 1 noiembrie 1963, la Piscu (jud. Galati), Nicu Vlad a fost orientat spre haltere de tatal sau, care l-a incurajat catre aceasta disciplina. Sub indrumarea fratilor Pavel si Gheorghe Gospodinov, care faceau selectia in scoli, Nicu Vlad a ajuns la haltere la o varsta la care unii incheie chiar un ciclu sportiv, adica la 15 ani, in ultimul trimestru din clasa a 8-a, nefiind recomandat de fizicul de doar 48 de kilograme.

Talentul exceptional l-a propulsat, insa, in numai 4 ani, in 1982, catre trei medalii de bronz la Campionatul European de Juniori de la Hascovo. In 1981 si 1982 a fost campion national de junioro iar in 1983 de seniori. Impreuna cu antrenorul care l-a descoperit – Ghe. Gospodinov – s-a transferat la Clubul Rapid. In 1983, tot la juniori, a cucerit argintul la Campionatul European, anuntand saltul catre performanta maxima a carierei. Tot in 1983, ca echipier al Rapidului traia urmatoare scena: Mi-aduc aminte ca, in 1983, am pierdut Campionatul Mondial de juniori din Egipt. Am ajuns la aeroport, mi s-a pus viza de iesire, dar nu ne-au lasat sa urcam in avion din cauza unei delegatii oficiale de ciprioti care a avut prioritate. Am ramas acasa, impreuna cu un coleg, Urdas Constantin, si am plans de ciuda mai multe ore pe o banca de la Casa Scanteii. La cateva zile, am avut Campionatul National de seniori, unde cu rezultat obtinut ieseam campion mondial de juniori. (Campionii Romaniei).

In cariera sa, Vlad a a concurat la aproape toate categoriile, de la 56 la 108 kilograme.

La Olimpiada din 1984, de la Los Angeles, Nicu Vlad a obtinut medalia de aur, la 90 de kilograme. Eram destul de tanar, aveam 20 de ani la Los Angeles, in 1984, cand am obtinut medalia de aur, iar atmosfera care a fost acolo nu am simtit-o la celelalte trei editii. Aceasta a fost intr-adevar competitia in care m-am afirmat si am intrat in mintea oamenilor. Toata lumea are imaginea de atunci, cand m-am dezechilibrat cu haltera deasupra capului, iar americanii au speculat foarte bine momentul. Apoi, am iesit campion mondial, am facut recorduri mondiale. (ibidem)
Din cei 10 halterofili care au intrat Î concurs, pentru tara noastra, 8 au cucerit medalii – 2 de aur, 5 de argint şi 1 de bronz – Romania fiind locul 1 pe natiuni.
Cu 3 recorduri Olimpice pentru tara noastra – 172,5 la smuls, 220 la stilul aruncat şi 392,5 la total – 10 kilograme peste performanta anterioara, a sovieticului Rigert de la Montreal 1976, Nicu Vlad devenea o stea olimpica.

Cu o cultura tehnica incredibila, Nicu Vlad, era, la 21 de ani, unul din marii campioni ai Romaniei, cu o perspectiva de crestere si de de repetare si imbunatatire a performantelor, uriasa. La inceput, mi-a placut aruncatul, iar ulterior am constatat ca am fost mai bun smulgator, unde am si record mondial. Cel de la aruncat nu am putut sa-l dobor, am incercat de 3 ori, la 242,5 Kg cum era la vremea respectiva, dar nu am reutit, in timp ce recordul mondial de la smuls l-am doborat de cateva ori. Aruncatul a fost stilul care mi-a placut mai mult, dar la smuls am avut cele mai bune rezultate. (ibidem)

Nicu Vlad se transfera la Clubul Steaua in mijlocul anilor `80, aducand – in perioada 1985-1990 – zeci de medalii in vitrina Clubului. Era un sportiv de nivel maxim mondial, care alegea sa vina – si sa ramana – la Steaua, slujind culorile ros-albastre in cea mai prolifica perioada a a carierei sale, in care a adunat spre 100 de medalii – tutelat fiind de antrenorul Stefan Achim – totul sub cupola morala a valorillor pe care le impunea trecutul glorios al CSA Steaua Bucuresti.

Lazar Baroga, fost halterofil al Stelei, era presedintele Federatiei Romane de Haltere in acea perioada, el fiind cel care a insistat si a generat, prin interventii si insistente, mutarea lui Nicu Vlad in curtea Clubului Steaua.

Ca o paranteza, sa spunem ca Nicu Vlad a fost refuzat – inainte de a ajunge la Steaua de la Rapid –, de conducerea clubului Dinamo, pe motiv ca avea strabism!

Intre 1985 si 1990, Nicu Vlad a fost in fiecare an campion national, atat la smuls cat si la aruncat. In aceasta perioada a devenit si Campion Balcanic. In 1986 a stabilit recordul mondial all-time la stilul smuls, ca reprezentant al Clubului Steaua.

In perioada Steaua, Nicu Vlad a cucerit mare parte din cele nu mai putin de 17 medalii mondiale (11 de aur, 4 de argint si 2 de bronz). La Campionatele Europene a câstigat, mai ales ca sportiv al Stelei, 17 medalii (9 de aur, 6 de argint si 2 de bronz), la total sau la stilul smuls.

In 1986, la Campionatele Mondiale de la Sofia, stelistul Nicu Vlad stabilea recordul mondial la seniori, la 100 de kilograme – smuls, cu o performanta de 200,5 kilograme ridicate.

La Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, reprezentantul Clubului nostru a obtinut medalia de bronz, la categoria 100 de kilograme. La Jocurile Olimpice de la Barcelona, din 1992, nu mi-au permis sa concurez la 99 Kg unde puteam sa ies pentru a doua oara campion olimpic. A fost o neintelegere de regulament, o greseala din partea oficialitatilor. Am fost inscris la categoria 108 Kg si am ocupat doar locul 4! (ibidem).

Cu 25 de medalii olimpice si europene, 43 de medalii la campionatele Nationale si 2 recorduri mondiale doborate – majoritatea performantelor sub culorile Clubului Steaua, la care si-a petrecut cea mai mare parte a carierei –, Nicu Vlad este unul dintre cei care si-au adus contributia la stralucirea numelui de Steaua.

Sportiv care a stabilit standard in domeniul sau de activitate, Nicu Vlad a exprimat starea de excelenta sportiva sub patronajul Clubului Steaua Bucuresti, pe care l-a (re)prezentat cu onoare la zeci de concursuri internationale, impunandu-l astfel – si el – in constiinta sportiva mondiala.

Faptul ca nu a manifestat public (sau in niciun caz, in mod notoriu) afinitati fata de Club, sau ca a activat, inainte sa slujeasca Clubul Armatei Romane, pentru o scurta perioada de timp la altii, nu trebuie sa ne impiedice sa ne exprimama respectul fata de cel care a adus zeci de medalii in vitrina Clubului Steaua, marindu-i stralucirea, reconfirmandu-i valoarea si traditia si ridicand-o la noi valente.

Azi, 1 noiembrie 2010 – nascut in aceiasi zi cu Lascar Catargiu, Stephen Crane sau Umberto Agnelli, stelistii – si nu altii – onoreaza o personalitate a Clubului Steaua, onorandu-se, de fapt, pe ei, si demonstreaza ca nu uita cine sunt, multumimind, prin gesturi minime, celor datorita carora sunt mandri ca se numesc stelisti.

La multi ani, Nicu Vlad!

Stelistii – recunoscatori!


Gandalf