24-10-10

Despre cum sa nu te porti cu oamenii

Unul din semnele decaderii Stelei il reprezinta, printre altele, si felul in care conducerea Stelei (pornind din varf si pana la antrenor) intelege sa se poarte cu jucatorii. Este vorba in primul rand de o lipsa de intelegere a firii umane si de lipsa unor principii pedagogice elementare, plecand toate de la felul capricios si absolut arbitrar in care Becali a fost invatat sa trateze oamenii.

3 exemple, pentru a ilustra aceasta stare de fapt care isi lasa amprenta mai mult decat ne dam seama asupra evolutiei Stelei din ultima vreme:

1. Cazul Tanase - "Capitanul este gol"

De cand Mircea Lucescu a devenit un exemplu de "asa da" al fotbalului romanesc, multi antrenori s-au gandit sa-i copieze unele din gesturile de antrenor care au fost promovate intens de media de la noi. Printre acestea, ideea responsabilizarii cate unui tanar jucator de valoare prin acordarea banderolei de capitan.

Cazul Tanase parea sa se fi incadrat in aceste coordonate: valoarea lui a fost considerata o certitudine la data transferului (venea, ce-i drept, dupa o perioada buna la nationala), iar suma imensa de transfer permitea un rationament de tipul "daca nu era bun, nu dadea Steaua atatia bani pe el" (in fapt, un rationament profund fals, pentru ca pleaca de la ideea ca cel care da banii se si pricepe sa evalueze valoarea celui pe care-l cumpara). Dupa plecarea lui Petre Marin, veteranul lotului ros-albastru si caderea in dizgratie a lui Nicolita, Tanase a fost considerat cel mai potrivit pentru banderola de capitan, in ideea ca aceasta onoare il va responsabiliza si maturiza anticipat pe iubitul "Bombei sexy" - postura care il caracteriza cel mai fidel la acea data, intrucat la fotbal nu excela.

Ce s-a intamplat in fapt? Tanase nu doar ca nu a consimtit la aceasta maturizare avant la lettre (poate si din cauza ca nu-l ajuta nivelul sau de intelegere a lucrurilor), dar a si preluat anume acele obiceiuri proaste ale purtatorului de banderola: o usoara infatuare si o nu atat de usoara suficienta. Explicabil, pentru el banderola (postata, probabil, la avatar) nu a fost altceva decat un nou titlu bun la agatat pitipoance pe net sau prin cafenele - "eu sunt Tanase, capitan la Steaua" fiind probabil o fraza cu foarte mult sex appeal la blondele patriei.

Greseala nu-i apartine insa in primul rand lui, ci celor care au gandit aceasta "miscare". Ei n-au observat ca Tanase nu poseda nici acel inceput de maturitate care sa-i permita sa inteleaga greutatea unei banderole si nici macar acel grad de "rebeliune" specific tinerilor, caz in care banderola l-ar fi putut calma, alimentandu-i in mod benefic orgoliul. De fapt, Tanase era un tanar cuminte, inofensiv, cu gandul la toate acele placeri pe care banii multi castigati ca fotbalist la Steaua ii permiteau sa le dobandeasca. Ei bine, unui astfel de tanar cu astfel de aspiratii conducerea din Ghencea a inteles sa-i dea banderola de capitan al Stelei. Banderola pe care in acest deceniu a innobilat-o Mirel Radoi, care, dupa cum bine remarca cineva, la varsta la care Tanase agata fete pe net, avea deja un copil si un vocabular de trei ori mai bogat.

Cazul 2 - Mihai Radut

Despre Radut se spun foarte multe lucruri bune, inclusiv legat de faptul ca este net mai inteligent decat media fotbalistilor romani. Provenit dintr-o familie instarita, Radut isi poate permite luxul de a nu fi un jucator servil, macar si pentru faptul ca nu moare de foame fara banii Stelei. In scurtele ocazii in care l-am auzit vorbind, mi-a lasat o impresie buna: a spus lucruri de bun simt si in orice caz nu se chinuia sa lege 3 cuvinte (vezi cazul 1).

Ei bine, ce se intampla acum cu Radut? Dupa ce a pierdut locul de titular ca urmare a plecarii lui Piturca (explicabil, pe undeva), Radut pare sa fie impins cu forta in postura de titular de catre Gigi Becali. Din tot felul de motive, Lacatus pare sa cedeze.

Ar merita Radut sa fie titular? Tot ce se poate. In mod cert, are valoarea care sa-i permita sa se lupte pentru un post de titular, nu este deci o cauza pierduta. In fotbal insa, merita sa fie titular in primul rand cine crede antrenorul ca merita. In momentul in care ai rupt aceasta autoritate a antrenorului de-a decide cine joaca si cine nu, vei obtine trei efecte: (1) antrenorul isi va pierde autoritatea in vestiar, intrucat nu el trebuie convins de jucatori pentru ca acestia sa spere la primul unsprezece, (2) Radut va intelege ca este importanta in primul rand relatia lui cu "conducerea de sus" a Stelei, in dauna randamentului sau de la antrenamente si (3) ceilalti jucatori vor intelege la randul lor ca o munca serioasa si sustinuta nu este o garantie pentru nimic, atata vreme cat nu aceasta munca iti asigura postul de titular, ci criterii mult mai arbitrare.

In acest moment, daca Radut merita sau nu acest post de titular chiar nu prea mai conteaza.

3. Cazul Ricardo - capitan

Cazut in dizgratie, Tanase pare ca va ceda banderola de capitan. Cui anume? Lui Ricardo, venit in aceasta vara de la Urziceni. Personal, mi-a placut mult de Ricardo pe vremea cand juca la Urziceni. Alaturi de Apostol, mi se parea ca alcatuiesc cel mai bun cuplu central din tara. Desi niciunul din ei n-a rupt gura targului de cand au venit la Steaua, in continuare cred ca o pot face. Si cred ca jocul Stelei avea nevoie de doi mijlocasi care citesc bine jocul, care sunt prieteni cu mingea si care nu paseaza automat inapoi (remember Lovin sau Ovidiu Petre).

Pe de alta parte, Ricardo tocmai a gresit grav la golul olandezilor de la Utrecht, cand a preferat sa dribleze cu fata spre propria poarta in marginea careului de saisprezece metri. Sa-i taiem capul? Nu, de buna seama. Dar nici sa-l faci capitan tocmai dupa aceasta evolutie nu e chiar in regula! Ce va intelege Ricardo? Din nou, ca nu conteaza felul in care joci, ci strict daca ii placi celui din loja. In cazul lui, fiind si strain si fara pic de vechime la Steaua, e clar ca alte considerente nu puteau fi luate in calcul.

In toate cele trei cazuri de mai sus (si mai sunt si altele), conducerea Stelei da dovada de o foarte rudimentara intelegere a oamenilor. Daca vrei sa scoti ce e mai bun dintr-un om, trebuie in primul rand sa fii onest cu el, iar el sa aiba sentimentul ca este tratat in mod egal cu toata lumea. Apoi, trebuie sa-l inveti care sunt regulile pe care trebuie sa le urmeze si ierarhia pe care trebuie s-o respecte pentru a reusi. Lipsa acestor principii la Steaua de astazi arata, dincolo de marile lipsuri in materie de pedagogie si management (profund necesare cand lucrezi cu oameni), si o grava neintelegere a modului in care trebuie sa decurga relatiile normale dintre doi oameni. Iar asta arata, printre altele, ca ceea le lipseste celor din conducerea Stelei sunt fix acele calitati care-ti permit sa tratezi bine oamenii si daca n-ai urmat facultati sau n-ai citit carti de profil: bunul-simt si buna-crestere. Fara ele, e tare greu pentru toata lumea.

Ovidiu