02-10-10

Gheorghe Gruia a fost si este mai mult decat se poate spune (Video)

Ajungem uneori la momente in care ne dam seama de absurditatea lejeritatii cu care am folosit cuvinte precum glorie, sportiv urias, simbol, maxim istoric, performanta, stralucire, reper, in atribuirea lor unora care poate ca nu le merita pe deplin. Merituosi in sine, raportarea acestor calitati – investite in ei si presupuse lor ca perfect legitime –, apare dubitabila in unele momente. In momentul in care te lovesti de un munte iti dai seama cat de mic esti – tu si altii.

Gheorghe GRUIA a fost si este mai mult decat se poate spune.

Nascut in Bucuresti, la 2 octombrie 1940, colosul de 1, 92 inaltime si 91 de kg, care este cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor (distinctie oficiala oferita in 1992 de catre IHF), avea sa reprezinte la nivel maxim sportiv Clubul Armatei Romane Steaua Bucuresti si Romania.

Polisportiv, avea sa fie multiplu campion national de juniori la aruncarea sulitei si la triplusalt, discipline care i-au dezvoltat calitatile atletice native, forta exploziva si detenta fabuloasa fiind castigate la volei, acolo unde a si debutat in prima liga!

La 21 de ani este remarcat de un antrenor din cadrul Clubului Steaua si i se propune sa treaca la handbal. Dupa o instruire intensa de trei luni, debuteaza in prima divizie, in anul 1961, an in care debuteaza si la echipa nationala de seniori. El a fost selectionat de antrenorul IOAN KUNST GHERMANESCU, după ce l-a vazut intamplator jucand volei in sala armatei de pe Uranus (ulterior demolata) intr-o formatie a unei şcoli militare. Dupa doar 3 luni de instruire intensiva, voleibalistul GRUIA debuteaza la CCA (Steaua) in Divizia A şi după un tur de campionat este cooptat direct in lotul national de seniori.

Calitatile incredibile, de detenta elastica si sut l-au facut pe Gruia sa fie selectionat in echipa nationala a Romaniei, in conditiile in care, cu 6 luni inainte, practica un alt sport!

Perioada in care Gruia a debutat este una interesanta, fiindca reprezinta trecerea de la handbalul in 11 la handbalul in 7, trecere care s-a facut pe o perioada de 3-4 ani, in care, sub diferite formule organizatorice, atat la baieti cat si la fete, s-a jucat concomitent, cu acelasi fond de jucatori si antrenori.

De altfel, aceasta trecere a marcat si inceputul unei rivalitati fantastice intre Steaua condusa de Ioan Kunst-Ghermanescu si Dinamo condus de Oprea Vlase, rivalitate care si-a consumat apogeul in perioada 1960-1990, in minunate inclestari sportive (si nu rivalitati idioate).

In sezonul 1962-1963, Campionatul National la handbal in 11 renunta la sistemul „divizie”, intrecerea disputandu-se eliminatoriu, cu un turneu final de patru echipe. Pe podium, numai echipe din Bucureşti la feminin (Stiinta, Rapid, Progresul) iar la masculin Dinamo depaseste C.C.A., urmata de Sibiu şi Fagaras (centre de traditie).
Din acel moment, se va desavarsi trecerea de la handbalul in 11 la cel in 7 (context pe care-l vom explica pe larg cu alta ocazie), Federatia Româna de Handbal, decizand sa nu mai participam la competitii Internaţionale la handbal in 11, astfel incat aceea a fost ultima editie de handbal in 11 la nivel intern (la nivel international, au fost tari de traditie care au mai prelungit tranzitia), de atunci inainte intelegand prin HANDBAL doar sportul practicat in 7 pe terenul mic, care a ramas unic in arena sportiva. Cel practicat in 11 se va numi specific handbal in 11, nu ca pana atunci cand – datorita ponderii inverse – handbalul era numit jocul in 11, iar cel in 7 se numea specific handbal in 7. Se trecea intr-o noua era.

La handbal in 7, prima editie a castigata de CCA (Steaua din acel sezon in anale) a fost sezonul `62-`63, urmata de Dinamo, Brasov (antr. Donca) si Timisoara (antr. Jude). MIHAIL MARINESCU, GHEORGHE GORAN, TITUS MOLDOVAN, ION POPESCU, DAN BALAŞESCU, VASILE IONESCU, ION ROŞESCU condusi de EUGEN TROFIN aveau sa domine campionatele la nivel de tineret (nu mi-e clar pana la ce varsta se considera acest statut), depasind Luceafarul Brasov (antr. Diter Tartler) si Ploiesti (antr. Predescu). Steaua avea sa castige si doua competitii foarte populare in acel moment, Cupa de Iarna si Cupa Sportului Popular.

Intre 1-6 ianuarie 1963 se disputa in Suedia Campionatul Mondial, Editia Universitara. Intr-un clasament: 1. Suedia, 2. RF Germania, 3. România, 4. Danemarca, 5. Norvegia, 6. Spania, 7. Japonia, lotul VIRGIL TALE, IOAN BOGOLEA, VALENTIN SAMUNGI, CORNEL OŢELEA, ION POPESCU, MIHAI FABIAN, LIVIU CONSTANTINESCU, JIANU ADRIAN, MIHAIL MARINESCU, ION PARASCHIV, FRANCISC PALL, MIRCEA DUCA şi GHEORGHE GRUIA, condus de profesorul stelist EUGEN TROFIN care s-a impus la nivel juvenil, dominanad pentru mai bine de un deceniu acest sector, anuntau calitatile care vor crea performantele ce avea sa urmeze in acel deceniu. Aici a aparut pentru prima oara la o COMPETIŢIE Internaţională GHEORGHE GRUIA.

In sezonul 1963-1964, derbyurile Steaua-Dinamo faceau sali arhipline. Disputa din acel an este castigata de militieni, Steaua terminand pe locul 2, urmata de Dinamo Brasov si de Stiinta Timisoara. De remarcat ca sezonul s-a disputat in sistem competitional toamna şi primavara (in continuare in aer liber), deoarece în toată tara avem doar 2-3 sali corespunzatoare, încadrând aici şi sala Floreasca, deşi avea doar 38 de metri lungime. CSS Bucuresti, condusa de Trofin-Mandel cucereste un nou titlu de campioana nationala, surclasand Resita si Petrosani.

Sezonul era marcat de imperiosul apararii titlului Mondial cucerit in 1961, la Dortmund, prin participarea la Campionatul Mondial din Cehoslovacia, ce avea sa fie pregatit prin traditionalul Trofeu Carpati. Participand si cu echipa de tineret, surclasam Ungaria si URSS. De remarcat componenta echipei de tineret, unde debuteaza intr-o competitie internationala CRISTIAN GATU(aflat în primul an de seniorat (19 ani) în primul an de facultate (la Constructii) şi în primul sezon de joc la Universitatea Bucureşti): VIRGIL TALE, ION, POPESCU, MIHAIL MARINESCU, VALENTIN SAMUNGI, GHEORGHE GORAN, ION TIPU, MIRCEA COSTACHE I, MOLDOVAN TITUS, MIRCEA DUCA, CRISTIAN GAŢU.



Campionatul Mondial din 1964 incepe cu jocul impotriva URSS-ului, în ziua de 5 martie 1964 în ZIMNI STADION (celebrul patinoar din PARDUBICE cu o capacitate de 8.000 de locuri). Dupa ce la pauza am fost condusi cu 8-7, intoarcem rezultatul si castigam, pe final, cu 16-14, in urma unui meci de mare angajament fizic (adica dur), care, practic, ne-a calificat in grupele semifinale. Jocurile cu NORVEGIA (18-10) şi JAPONIA (36-12, cu marcatori VANESCU 4, GRUIA 7, OŢELEA 5, MOSER 4, IACOB 4, POPESCU ION 5, NODEA 3, COSTACHE II 3, NICA 1) nu au constituit decat reglajul.

Cadem in seria a II-a: ROMÂNIA, CEHOSLOVACIA, U.R.S.S., şi DANEMARCA, in cealalta serie fiind SUEDIA, R.F.G., IUGOSLAVIA şi UNGARIA. Pentru Romania, MOSER 10, NODEA 4, OŢELEA 3 au rezolvat jocul 4, cu Danemarca, castigat cu 25-15.

Jocul 5 era adevarata finala, cum spunea presa mondiala. Se reedita finala de la Dortmund, impotriva gazdelor, Cehoslovacia, la PRAGA în fata a peste 18. 000 de spectatori care vor încuraja frenetic echipa lor contra unei mici galerii a românilor de nici 50 de suporteri. A fost un meci aprig cu 10 eliminari (cate 5 de fiecare parte), 7 aruncari de la 7m şi cu 6 egalari. Am câştigat în final cu un gol, 16-15, deşi am condus mai ales în repriza a doua şi cu trei goluri. ROMÂNIA, cu REDL, TALE portari, IVANESCU, MOSER, HNAT, NODEA, IACOB, OŢELEA, COSTACHE II, GRUIA şi POPESCU, a fost eroica. În primele secunde ale primului atac MOSER înscrie 1-0 dar imediat DUDA egaleaza aşa începe lupta pricipalilor “tunari” ai jocului la care intervine şi HNAT imediat 2-1. Începe „iures românesc” şi în minutul 17 conducem cu 8-3 (IVANESCU, MOSER 2, IACOB, COSTACHE, MIRCEA II) dar HAVLIK, MARES şi RADA reduc din handicap 8-7 şi în finalul repreizei după ce REDL apara de la RADA şi TROIAN, înscrie MOSER şi la pauza este 9-7 pentru noi. Tot MOSER cu un sut specific “de la sold“ deschide scorul la începutul reprizei a doua. Deşi evoluam o perioada în 5 joc de camp şi cehii în 4 “nu tinem mingea“ şi atacam, înscriem prin IACOB şi MOSER 12-7 şi HNAT 13-8. DUDA, IVANESCU, OŢELEA, DUDA, OŢELEA ridica scorul la 16-10 în minutul 48. Poate alta echipa ar fi cazut, dar jucatorii cehi au o mare experienta şi încurajati frenetic de cei 18.000 de sustinatori – este un adevarat vacarm – revin în atac. Cu 10 minute înainte de final REDL apara senzational o lovitura de la 7m dar se dicteaza repetarea şi DUDA nu mai iarta 16-11. Avem 5 goluri avans şi înca 10 minute de joc, cehii ataca disperati, sala urla, reduc gol după gol dar tot noi controlam jocul şi în final castigam cu 16-15. (cit. Istoria jocului de handbal in Romania; cronologia handbalului romanesc)

Finala Romania-Suedia „a fost un spectacol de înalta clasa, ambele echipe avand o evolutie senzationala, in care a câştigat ROMÂNIA mai sigura pe ea în finalul jocului” . (cf. SPORT TRIBUNE BERLIN), „dramatica prin evolutia scorului, cu un final apoteotic, jocul a fost lipsit de duritate şi înclestare oarba, un joc splendid, multe felicitari echipei ROMÂNIEI care a meritat acest nou titlu felicitari şi echipei SUEDIA deasemenea” . (DAGENS MYHETR – STOCKHOLM).

În aceeaşi „SPORTOVNI HALA“ acum cu circa 10.000 de spectatori (nu mai sunt implicate gazdele) la 15 martie 1964 avand ca arbitru (conducea un singur arbitru la centru) pe vest germanul SCHNEIDER, începe marea finala şi începe tot cu 1-0 pentru noi ca în majoritatea jocurilor (IVANESCU). Şi tot ca în alte 2 jocuri ajungem la 3-0 din nou IVANESCU şi apoi MOSER în minutul 4. În minutul 16 este 10-6 pentru noi. Disputa devine ceva mai apriga. JONSSON reduce diferenta 10-8, VIRGIL HNAT executa o aruncare cu evitare şi un plonjon de chinograma 11-8 iar MOSER o şi mai frumoaşa aruncare pe la sold dand lectii şi model supertehnicienilor nordici. în replica JONSSON înscrie gol după gol şi ajungem la 12-12 un moment de cumpana înainte de pauza. Înscrie acelaşi MOSER şi apoi MIRCEA COSTACHE II dar şi un gol suedez şi repriza I-a se încheie cu un avantaj minim 14-13. Echipa noastră joaca bine, dar suedezii ceva mai relaxati revin de fiecare data. Imediat după pauza este egal 14-14, urmeaza eliminarea lui HNAT şi un 7m, suntem conduşi 14-15 şi momnetul devine dificil cand MOSER rateaza un 7 m. Intervine acum jucatorul de soc pastrat pe banca doar pentru atac tânărul GRUIA care înscrie . Interceptie COSTACHE II şi MOSER gol, urmeaza COSTACHE II de pe extrema cu bolta peste RINGT ieşit sa închida unghiul, apoi HNAT mai demonstreaza o evitare acrobatica şi este 18-16 şi apoi 20-17. în continuare NODEA şi IACOB fac 22-20. Mai sunt 6 minute şi putin neglijenti în atac ne trezim egalati 22-22. Antrenorul IOAN KUNST-GHERMANESCU ii îndeamna sa joace la gol nu la tinerea mingii, secundul NEDEF este în genunchi, TROFIN a încremenit cateva secunde. IVANESCU intră pe un culoar de 20-25 de cm. şi preluam conducerea 23-22. Apoi vine golul 24 care va fi pe prima pagina a ziarelor – “GIL“ HNAT pluteste în spatiu într-un plonjon lateral cu evitare aproape paralel cu solul culcat pe stanga 24-22, tot el încheie apoteotic cu o aruncare din saritura cu evitare procedeu de asemenea marca HNAT. (ibidem). Romania era pentru a doua oara consecutiv Campioana Mondiala!




Sezonul 1964-1965, este la indigo cu precedentul pentru Steaua. Rateaza titlul national de seniori, in fata lui Dinamo, urmata de Brasov si Timisoara, dar il castiga (la Sinaia) pe cel de juniori, urmata de Dinamo si Teleajen. Steaua castiga (pentru a patra oara consecutiv) si Cupa Sportului Popular.

Sezonul 1965-1966 este de asemenea pierdut in fata celor de la Dinamo, care beneficiau de o generatie de exceptie. Pe locul trei apare Universitatea Bucuresti, cu GAŢU, MARINESCU, GORAN, TALE, ANGHEL, JUMATATE, DUCA, EFTIMIE.

Sezonul 1966-1977 reprezinta primul titlu de campioana pentru Steaua, dupa cel din `63. Dinamo si Timisoara completau podiumul. Seria lui Dinamo, condusa de Oprea Vlase, cu 7 titluri in 8, ani se termina in acel moment si urma o serie foooarte lunga de locuri 2 in spatele Stelei.

Munca antrenorului Trofin, care crescuse o generatie de exceptie isi platea roadele. Steaua urca iar Dinamo cobora. Remarcam cateva nume cunoscute la echipa de tineret ce participa la Cupa Carpati, prin care echipa de seniori pregatea Mondialele din Suedia: ALEXANDRU DINCA, STEFAN ORBAN, ION PARASCHIV, TITUS MOLDOVAN, CRISTIAN GAŢU, GABRIEL KIKSID, OLIMPIU SAVU, CRISTIAN GHEORGHIEVICI, ILIE ROTARU, MARIN DAN, OVIDIU EREMIA, STEFAN BIRTALAN, STELIAN RADUTOIU, CONSTANTIN STOICA.

Editia a 6-a a Campionatelor Mondiale (masculin) s-a desfasurat în luna ianuarie 1967 în Suedia şi a reunit 16 echipe din cele 28 participante la calificari, repartizate în 4 serii şi care au jucat în 10 oraşe toate cu sali exceptionale (unele erau patinoare) cu peste 4.500 de spectatori. IOAN KUNST-GHERMANESCU, NICULAE NEDEFF şi EUGEN TROFIN erau trioul care conducea o echipa aflata intr-un proces accentuat de schimb de generatii. Trei categorii de jucatori faceau parte din acea echipa. Uriasii REDL, IACOB, MOSER, HNAT şi MIRCEA COSTACHE II – la care incepuse sa se vada uzura accentuata, OŢELEA, POPESCU, NICA, GRUIA – tinerii care confirmasera la Praga si care asigurau tranzitia de atitudine, si GAŢU, PENU, GORAN, SAMUNGI, LICU, GUNESCH – care reprezentau noul val. Linia de clasament (6 jocuri, 4 victorii, 1 egal, 1 pierdut, golaveraj 114-87) ne-a aruncat pe locul III. Desi am pierdut un singur joc, acesta a fost decisiv in a ne arunca pe locul 3.

Primul joc, disputat la STOCKHOLM în ziua de 12 ianuarie 1967, impotriva Germaniei Federale, este considerat unul dintre cele mai dramatice din istoria nationalei masculine. Meciul a fost deosebit de tensionat, pana la final, cand, cu 2 secunde inainte de a se fluiera finalul, Gruia egaleaza: 14-14! Cu 6 minute înainte de final scorul era 13-13 şi aşa ramane înghetat pana cand la un sut mai putin înspirat al lui GRUIA suportam un contraatac şi extrema EICHORM înscrie 13-14. Mai sunt 70 de secunde, se greseste de ambele parti şi în final cand mai sunt doar 15 secunde avem mingea. De pe margine se urla: ARUNCA, ARUNCA!, vocea puternica a antrenorului NEDEF, peste vacarmul din sala. OŢELEA aflat în terenul advers se întoarce spre GRUIA care abia depaşise centrul, il cheama şi ii paseaza; un ELAN MARE CU DRIBLING şi DE LA 17-18 METRI urmeaza o “ghiulea“ care trece miraculos prin padurea de brate – toti jucatorii R.D.G.-ului erau masati în centru pe la 8-9 metri – şi …14-14 urmeaza fluierul final. (apud. C. Pilica). Jocul 2, contra Canadei (27-3) cosemneaza debutul la un CM Cristian Gatu (7 goluri) si marele portar Cristian Peniu, care au jucat tot meciul. Jocul 3, contra URSS-ului este castigat dramatic, cu 15-13, cu aportul masiv al tinerilor GAŢU, GORAN, OŢELEA, LICU şi PENU. Meciul 4, contra Ungariei este castigat relativ usor (cu aportul trioului G: Gatu, Goran, Gruia), cu scorul de 20-19, atingand astfel obiectivul minimal de calificare in semifinale.

Semifinala contra Cehoslovacia a inceput favorabil, cu jucatorii romani conducand cu 5-1 minutul 10, 6-3 minutul 14, 7-4 minutul 16, 8-5 minutul 19. Cehoslovacii, beneficiind de evolutiile incredibile ale portarului ARNOST si a suteorului DUDA si de ratarile halucinante ale romanilor (4 din cele 5 lovituri de la 7metri) au castigat cu 19-17 si ne-a aruncat in lupta pentru bronz. Dupa ce au pierdut semifinala cu Danemarca (17-12) URSS au trecut pe la jupanii lor, care i-au executat scurt cu 21-19, dupa ce le-au dat sperante (18-18, dupa care 1-1 in prima repriza de prelungiri), intr-o finala mica care a depasit ca frumusete, spectacol si intensitate, finala mare CEHOSLOVACIA-DANEMARCA 14-11.

GHEORGHE GRUIA a fost declarat cel mai bun jucator al Campionatului Mondial primind numeroase oferte ametitoare de a ramane la echipe mari din Europa si impunandu-se in constiinta mondial ca unul din marile staruri ale deceniului. Avea 26 de ani. Pentru dureroasa comparatie cu prezentul, arat clasamentul final in intregime : 1.Cehoslovacia, 2.Danemarca, 3.ROMÂNIA, 4.URSS, 5.Suedia, 6.R.F.Germania, 7.Iugoslavia, 8.Ungaria, 9-12.Franta, RDG, Japonia, Polonia, 13-16.Elvetia, Norvegia, Canada, Tunis, 17-25.Austria, Olanda, Belgia, Finlanda, Islanda, Spania, Israel, USA şi Egipt.

In acel an, Romania – cu un nucleu de jucatori care au participat la Mondialul de seniori – avea sa castiga Campionatul Mondial de Tineret, in formula CORNEL PENU, ALEXANDRU DINCA, MARIAN DUMITRU, MARIN DAN, DUMITRU DINEA, CRISTIAN GAŢU, TITUS MOLDOVAN, SILVIU BADAU, ADRIAN COSMA, GABRIEL KICSID, TEODOR COASA, PETRE PAPP, GUNTER SPECK, GHIŢĂ LICU, cu o medie de varsta de 20 de ani şi jumatate fata de limita maxima admisa de 22 de ani, performanta care anticipeaza rezultatele de la C.M. din 1970 şi 1974 la J.O.din 1972 (MUNCHEN) şi 1976 (MONTREAL).

Sezonul 1967-1968 este mai mult decat prolific pentru Gruia. Steaua castiga Campionatul National (sub conducerea cuplului Nitescu-Nodea), urmata de Dinamo Bucuresti si Dinamo Brasov (antr. Lascar Pana). Castigarea campionatului era deja logica si considerata normala, dar in acel an Steaua a castigat pentru prima oara CUPA CAMPIONILOR EUROPENI, după finala de la Frankfurt, pe Main, împotriva cehoslovacilor de la Dukla Praga, meci câştigat cu scorul de 13-11 de formaţia militară, in formula ALEXANDRU DINCA, ION BELU, IOSIF IACOB, GHEORGHE GRUIA, CORNEL OŢELEA, GHEORGHE GORAN, ION POPESCU, MIHAIL MARINESCU, DAN ROSESCU, DAN ALBOAICA, OLIMPIU SAVU.



Romania devine vicecampioana mondiala universitara (4-12 ianuarie 1968 în R.F. Germania), in formula CORNEL PENU, ŞTEFAN ORBAN, VALENTIN SAMUNGI, GHIŢĂ LICU, ROLAND GUNESCH, CEZAR NICA, MIRCEA COSTACHE II, TITUS MOLDOVAN, ION PARASCHIV, GABRIEL KIKSID, SILVIU BADAU, DUMITRU DINEA, GUNTER SCHPEK, ION POPESCU, CRISTIAN GAŢU şi GHEORGHE GRUIA, condusi de Eugen Trofin si Nicolae Nedeff.

Sezonul 1968-1969 este castigat la pas de catre Steaua, condusa de cuplul Olimpiu Nodea si Otto Tellman, in fata lui Dinamo si a Univ. Cluj (antr. Romeo Sotiriu). Romania pregatea participarea la CM din `70.

Sezonul 1969-1970 este de vis. Steaua condusa de Otto Tellman castiga titlul de campioana in fata lui Dinamo si a Univ. Cluj. Activitatea handbalistica este dominata de febrilitatea cu care se pregateau si se asteptau Mondialele din Franta. Editia a 7-a a Campionatului Mondial – masculin, a fost organizat în FRANTA în perioada 28 februarie – 9 martie 1970 si a avut in Romania una din candidatele traditionale la castigarea titlului suprem.

Castigarea in acel an a TOURNOIS DE France, a Turneului international de la Madrid, a trofeului Carpati si a unei serii de meciuri care incheiau pregatirea, contra Elvetiei, RD Germania si Cehoslovacia – fara nicio infrangere – anuntau evolutia din Franta.



Tartanul a fost intalnit pentru prima data de catre tricolori, in sala PALAIS DU HANDBALL, din cartierul parisian IVRY. In primul meci – contra Frantei – cei 8.000 de spectatori n-au timorat catusi de putin echipa noastra si, pe fond de relaxare, victoria a fost obtinuta relativ usor: 13-9, dupa ce am condus si cu 10-3 în minutul 35. Al doilea meci – cu Elvetia (disputat la Amiens) – a fost castigat cu 22-7, dupa ce la pauza a fost 9-6. Am primit un singur gol in 30 de minute!

Meciul cu numar trei, contra RFG, este unul tactic pentru Romania (daca putem spune asa). Il cedam deliberat cu 14-15 (9-5), reusind astfel sa ne clasam pe mult doritul loc II în grupa, urmand sa întalnim echipa SUEDIEI, evitand mai puternica echipa a R.D.G.-ului. (1. RFG 6p, 2. ROMÂNIA 4p, 3. Franta 2p, 4. Elvetia 0p.)

In sferturi, am trecut GREU de scandinavi, ROMÂNIA – Suedia 15-13 (10-6), si am confirmat ca planul a fost corect. Pentru noi jocul cu Suedia (loc 3 în 1938, loc 1 CM în 1958, loc 3 în 1961, loc 2 în 1964) era decisiv, iar dupa palmares, noi eram favoriti (loc 1 CM în 1961, loc 1 CM în 1964). Partida din sferturile de final cu Suedia a avut loc în ziua de 3 martie 1970, tot în imensul PALAIS DE HANDBALL – de fapt o uriaşa sala de expozitii, transformata în sala de sport. Am surprins tactic, prin folosirea inedita ca zburator, a lui GUNESCH (2.02 m.), recuperat in extremis de doctorul Titi Serpe, alaturi de Samungi. În plus, GUNESCH care juca mai mult în aparare la schimb cu GRUIA il suplinea în atac pe acesta a carui evolutie productiva a facut sa se bucure de atentia chiar foarte dura a unor aparatori care primeau ca sarcîna sa fie “lichidat“. Marele GRUIA se descurca minunat înscriind gol după gol dar şi ratand uneori copilareste. în continuare echipa noastră se bucura de aportul unui portar sobru şi serios, un profesionist desavarşit – CORNEL PENU de departe cel mai bun portar al acestui C.M.; de un conducator de joc înventiv şi eficietn – CORNEL OŢELEA care “tinea spatele“ cu blocaje şi paravane pentru ca golgeterul nostru GRUIA sa arunce relativ liber. Un real pericol pentru adversari era acest supertehnician CRISTIAN GAŢU plin de neprevazut în actiunile lui şi care spargea toate canoanele jocului. Pe bună dreptate, denumite de IOAN CHIRILĂ, ”un artist al semicercului”. Specialistii din Germania aveau kilometrii de pelicula (nu aparuse video) dar erau deja exasperati: “cu cat il filmam şi il studiem mai mult pe GAŢU cu atat il cunoastem mai putin“ spuneau ei în culise. Aveam şi o aparare beton în care GHIŢĂ LICU facea ordine atacand în forta adversarii cu mingea, iar în centru faceam legea cu trei “GULIVERI“ care acopereau poarta cu un zid înalt de peste 2 metri – GUNESCH, KICSID şi GRUIA plus VALENTIN SAMUNGI – SAMI specialist în marcaje om la om. Acestia fiind completati de mai tinerii dar valoroşi jucatori foloşiti în unele momente speciale: NICA, GORAN, MARINESCU, MOLDOVAN, BIRTALAN, ION POPESCU. Am inceput partida calmi şi stapani pe joc conducand la pauza cu 10-6 şi în minutul 43 cu 14-9 jucand eficient dar şi spectaculos atragandu-ne aplauzele unei sali arhipline. Dar baietii nostrii vor sa rasplateasca aceste aplauze şi sunt la un moment dat preocupati de partea spectaculoaşa a jocului. Scandinavii profita de aceasta euforie şi se apropie periculos în ultimul minut de joc un alarmant doar 14-13 pentru selectionata ROMÂNIEI care şi-a revenit pe lînia de sosire după ce 17 minute nu am marcat nici un gol şi GORAN chiar în ultimele secunde aduce linistea şi victoria cu 15-13 (10 – 6) şi cu aceasta calificarea în semifinale (ibidem).



La 5 martie 1970, la Lyon, Romania invingea Danemarca cu 18-12, in fata a 7. 000 de spectatori care ne-au sustinut frenetic. Golurile inscrise de doua ori in inferioritate numerica (o raritate pe atunci) le-au taiat moralul danezilor, cu care ne-am distrat apoi, dupa cum recunoastea Le Figaro: „danezii au primit o lectie de handbal!”. Marele lor portar, BENGT MORTENSEN, declara la sfarsitul meciului: ROMÂNIA este de departe cea mai eficace pe care am întalnit-o în lunga mea cariera. GRUIA ramane incontestabil cel mai puternic suteur. Ce clasa ! Are un sut care paralizeaza !
In dupa-amiaza zilei de 8 martie 1970, in Palais du Handbal, Romania intalneste in finala Campionatului Mondial, RD Germania, in fata a 12.000 de spectatori. La centru arbitrii suedezi IANERSTAM şi LARSSON. Avem prima minge şi aliniem formatia: PENU, OŢELEA, GRUIA, GUNESCH, KICSID, GAŢU şi POPESCU ION iar în aparare intră SAMUNGI care il supravegheaza ca o umbra pe principalul realizator al echipei din R.D.G., KARL-HEINZ ROST. Se joaca la cea mai mare tenşiune, crispat, cu multe greseli de ambele parti. Abia în minutul 7 se deschide scorul 1-0 pentru R.D.G. şi tot ei parca scapati mai repede din clestele emotiilor, conduc în minutul 8 cu 0-2 şi apoi în minutul 9, 0-3. Îngrijorare mare pe banca tehnica şi abia după aceste 10 minute fara gol renuntam sa jucam excluşiv pe mana lui Gruia care era marcat cu strictete chiar foarte dur, alternativ şi uneori chiar şimultan de trei jucatori. Ne revenim schimband directia de finalizare: KICSID înscrie în fine primul gol 1-3, revine GRUIA. Adversarii ies acum şi la GRUIA şi la KICSID de pe banca se cere activarea jocului la semicerec cu OŢELEA în patrundere, GAŢU cu depaşiri şi cu LICU şi SAMUNGI pe pivot. Obtinem doua aruncari de la 7 metri transformate exact de ION POPESCU dar primim la rândul nostru tot 2 goluri din 7 metri. La pauza suntem conduşi cu un scor de meci feminin 4-5. La reluare egalam imediat prin KICSID de la 9 metri 5-5, în continuare GRUIA este marcat TOTAL, dar intră în joc un alt urias din echipa noastră, ROLAND GUNESCH care egaleaza de trei ori la rând 6-6, 7-7 şi 9-9. În final după ce NICA introdus înspirat pe teren înscrie în minutul 52 şi conducem cu 10-9, ratam consecutiv trei atacuri, de fiecare data golul era inevitabil dar marele PENU apara senzational dezarmand adversarii cu un zambet-grimasa imortalizat a doua zi în toate ziarele din Paris. Conducem cu 10-9, suntem cu un jucator în minus dar avem mingea, mai sunt 20 de secunde – aveam medaliile deja la gat – dar marele GRUIA vrea mai mult “aresteaza“ mingea şi deşi în teren SAMUNGI, GAŢU şi OŢELEA la fel şi banca tehnica NEDEF, VLASE şi TROFIN urla NUUUUU! GRUIA TRAGE, FRIESKE apara şi lanseaza un contraatac la ROST care înscrie este 10-10 exact la fluierul final. Majoritatea jucatorilor nostrii se prabusesc pe tartanul caramiziu al salii şi raman muti, singur GRUIA zis GURITA senin şi cu un zambet fortat – galben la fata – spune: “nu-i nimic baieti eu am greşit tot eu o rezolv“ şi baietii care erau gata sa sara pe el, cunoscandu-l, l-au crezut. Şi aşa a fost, dar a mai trebuit sa trecem peste calvarul a doua prelungiri cu cate 2 reprize a 5 minute. Nici nu începe bine repriza I-a a prelungirilor şi GRUIA işi rascumpara imediat greseala cu un sut bomba da le 11 metri în tensiunea aceea numai el putea sa faca aşa ceva. Este 11-10 dar imediat PETZOLD din 7 metri egaleaza 11-11. în repriza a doua a primei prelungiri nu înscrie nimeni şi urmeaza o noua prelungire cu 2 reprize a 5 minute. în caz ca egalitatea se mentinea, finala urma sa se rejoace peste 24 de ore. Tribunele tin cu noi, dar parca ar vrea sa mai vada repetarea acestui splendid joc. La peluze pariurile se tripleaza. în teren cei trei antrenori se plimba de la un jucator la altul cazuti pe teren şi ii încurajeaza. Tot GRUIA are un psihic mai puternic vine şi el la fiecare: “baieti bateti-va voi în aparare ca în atac rezolv eu, v-am promis”. Încredere exagerata în fortele proprii, inconstienta sau un psihic de fier ceva din toate astea. Dar exact aşa s-a întamplat. în prima repriza a celei de-a doua prelungiri chiar în minutul 71 GAŢU executa cu siguranta un “numar de prestidigitatie tehnica“ patrunde “la sacrificiu“ şi este 12-11, dar acelaşi ROST egaleaza 12-12 mai sunt 30 de secunde pana la ultima pauza, avem mingea şi cine credeti ca se va încumeta sa arunce, tot GRUIA dar acum înscrie clar, servit excelent de GAŢU care atrage pe el 2-3 adversari, este 13-12. Mai sunt 5 minute de calvar a patra repriza de prelungiri. Jucatorii sunt epuizati fizic. La noi nimeni nu-i mai da pas lui Gruia dar nici el nu mai înşista jucand doar sa şcoata fault, OŢELEA vine la fiecare, ii da pas şi urla “tine mingea da-mi-o înapoi“ şi aşa la fiecare; GAŢU face doar jumatate de jonglerie şi da cuminte pas la un coechipier care mimeaza un nou “atac furios“ (pe atunci joc pasiv se fluiera mai rar, în regulament nu aparusera restrictiile de mai tarziu). Pierdem o minge şi înima îngheata în piepturi, dar “ULTIMUL APĂRĂTOR“ (exact titlul exceptionalei carti a lui HRISTACHE NAUM despre CORNEL PENU) mai face o “ultima minune“ şi apara un sut bomba de la ROST. Pe teren şi pe banca tehnica se petrec scene de infarct, NEDEF se sterge a o suta oara cu micul lui prosop, VLASE şi TROFIN striga şi urla, s-au ridicat în picioare la fel şi rezervele dar nimeni nu aude nimic, mai primim o lovitura SAMUNGI este eliminat pe doua minute rezultat al bataliilor cu ROST pe care l-a dominat, deşi ROST era un urias pe langa SAMI. Nimeni nu mai înscrie gol în aceasta a patra repriza de prelungiri şi ROMÂNIA ESTE CAMPIOANA MONDIALA ! (ibidem)



În clasamentul marcatorilor de la acest turneu final, Gruia a ieşit al doilea, cu un gol mai puţin (30 de goluri marcate) decât rusul Vladimir Maksimov.

Tot publicul francez – 12.000 de suflete – a aplaudat nebun evolutia Romaniei, care a fost sustinuta mediatic puternic, francezii recunoscandu-ne – in articole elogioase, inainte, pe parcursul si dupa desfasurarea competitiei – ca fiind „profesori, maestri, invatatori”! In momentul decernarii medaliilor, in timpul intonarii imnului de stat, pe un ecran gigant se succedau imaginile unui documentar pro-Romania realizat de catre francezi. Un omagiu dedicat scolii de handbal romanesti (la care Clubul Steaua, prin reprezentantii sai, a avut o contributie marcanta). Revenirea in tara a tricolorilor, „Eroii de la Paris”, a fost intampinata de mii de oameni (intr-o perioada de liberalizare maxima) pe aeroportul Baneasa, intr-o manifestatie spontana care arata ce insemna pe atunci handbalul in constiinta oamenilor.

Romania handbalistica era la maximul ei istoric. Gheorghe Gruia era la maximul lui istoric.



Sezonul 1970-1971 este castigat de Steaua, sub comanda extrem de tanarului Cornel OTELEA (numai 30 de ani), ajutat de Tellman, care a depasit-o pe Dinamo si pe Universitatea Bucuresti (antr. Eugen Trofin, echipa la care-l remarcam pe Radu Voina). In Cupa Campionilor Europeni, STEAUA Bucureşti urca pana în finala pe care o pierde la un gol de la colosala echipa din Gummersbach. Exceptati de la turul 1 şi 2 datorita punctajului IHF, Steaua învinge în optimi echipa norvegiana OSI OSLO cu 30-14 şi 23-18 (53-32), în sferturi depaseste echipa HELLAS Stockolm din Suedia cu 18-10 şi 12-11 (30-21), iar în semifinale elimina campioana Iugoslaviei cu scorul general de 33-28, acasa 17-9 şi în deplaşare 14-19. IN finala, un meci dramatic pe muchie de cutit pe care il pierdem în extremis 16-17 (6-7), repriza a II-a 10-10, la VFL GUMMERSBACH, (RFG). Finala s-a disputat in celebra WESTFALEMHALLE din Dortmund, in fata a 8.000 de fanatici. Lotul Stelei era format din NICOLAE MUNTEANU, VIRGIL MAGHIRDAN, CRISTIAN GAŢU, STEFAN BIRTALAN, WERNER STOCKL, DAN PETRU, ION VARGALUI, RADU VOINA, GABRIEL KICSID, CEZAR DRĂGĂNIŢĂ, LAURENTIU ROSU, VICTOR NEAGU.

Sezonul 1971-1972 este castigat din nou de catre Steaua Bucuresti (antr. Otelea), care devanseaza pe Dinamo (acelasi vesnic Oprea Vlasea, asistat de fost antrenor al Stelei, Tellman) si pe Univ. Bucuresti.

Anul 1972 atrage interesul degajat de Jocurile Olimpice. La masculin se desfasura primul turneu de handbal in 7 (cel în 11 avusese o unica participare, la Berlin, 1936). La Munchen, echipa noastra era prinsa intr-o accelerare a schimbului de generatii, care se incheia, ultimii mohicani parasind corabia si lasand niste goluri temporare. Evolutia din 1971 a fost influentat de acest lucru, nationala IUGOSLAVIEI, aparand ca favorita (fapt confirmat in cele din urma).

Meciul cu NORVEGIA (18-14 (11-10), in formula PENU, DINCA – portari, GRUIA 6 goluri, GUNNESCH 6, KICSID 2, LICU 1, STOCKL 1, COSMA 2, TUDOSIE, VOINA, SCHOBEL, GAŢU), meciul cu. SPANIA (15-12, cu GRUIA – 3 goluri), meciul cu RF Germania (13-11, cu GRUIA imperial – 7 goluri), pregateau semifinala contra UNGARIEI (la Munchen, în 6.09.1972, de la ora 18.30, în marea sala de la OLIMPIAPARK), de care am dispus la PAS, cu 20-14 (11-6).

Al patrulea joc cu Iugoslavia a început la ora 18.15, în ziua de 8 septembrie 1972, în sala din OLIMPIA PARK, spectatori 9000, arbitrii celebrii CARLSSON şi OLSSON. Rezultat 13-14 (4-5), repriza a II-a 9-9. Acel 4-5 din prima repriza scor neveroşimil de mic la baieti, spune totul despre încrancenarea jocului. Abia în minutul 12! situatie cu totul exceptionala, se înscrie primul gol şi acesta pentru Iugoslavia: PRIBANIC infiltrat pe semicerc 0-1, în acelaşi minut egaleaza GRUIA 1-1 cu un sut de la 10 m. Echilibrul acesta continua aproape treisferturi din meci, înscriu ei, egalam noi sau învers, de 9 ori egal, pana în minutul 43 la 9-9 cand ritmul se rupe în favoarea iugoslavilor. La reluare egalam în minutul 33 KICSID 5-5, în minutul 34 PRIBANIC 5-6, GRUIA 6-6 (min 36), luam din nou conducerea în minutul 38 GRUIA 7-6. Acum se produce un moment pşihologic important, ratam o aruncare de la 7 m şi un contraatac! cu sanse mari de gol, în loc de detaşare suntem egalati, continuam totuşi sa conducem, GRUIA 8-7, LAZAREVICI 8-8, GRUIA 9-8, în minutul 43, sarbii preiau conducerea LAZAREVICI 9-10 şi POPOVICI 10-12, apoi GRUIA 11-12, POPOVICI 11-14. în final revenim, ultimele minute sunt infernale, ne apartin total: COSMA 12-14 (min 58) şi GRUIA 13-14 în ultimul minut. Ne mai trebuia poate un minut sau doua ca sa egalam şi cum în istorie echipele noastre au câştigat întotdeauna în prelungiri … dar acum nu a fost sa fie aşa. A fost un meci epocal în care a dominat angajamentul total în forta. Între cele doua semicercuri lupta crancena reducea posibilitatea de a înscrie în ciuda plusului de tehnica şi fantezie pe care il aveam, mai ales prin GAŢU, dar care nu a putut sa se desfasoare fiind marcat sa zicem cel putin aspru. Decisiv se putea puncta doar din afara frontului de lupta dintre 6 şi 9 m, respectiv de la 9-10 m. Aici Gruia cu 8 goluri a fost la înaltime, de cealalta parte Lazarevici cu 6 goluri şi Lavrnic cu 4 au avut un plus de eficacitate, deşi KICSID a înscris de 3 ori toate au fost din 7 m. În unanimitate cei doi portari PENU (România) şi ARSLANAGIC (Iugoslavia) au fost declarati cei mai buni din lume în ultimi 5 ani. în prima repriza PENU a fost cel mai bun de pe teren iar ARSLANAGIC în cea de-a doua, în total la mingii aparate sarbul a avut un plus de 3 goluri (15-12). Pierzand acest joc (care va fi şi unicul la aceste JO) ne ramane sa luptam pentru medalia de bronz în finala pentru locurile 3-4 cu echipa RD a Germaniei. Jocul din finala mica a J.O. a avut loc în ziua de 10 septembrie 1972, la Munchen în OLIMPIAPARK, spectatori 11.000, sala arhiplina, arbitrii CARLSSON şi OLSSON. Rezultat final 19-16 (11-8) repriza a II-a 8-8. A fost un meci deosebit de spectaculos în care noi am dominat şi condus jocul în prima repriza (11-8) iar în a II-a am jucat sigur temporizand discret şi fortand numai atunci cand a fost necesar. De aceasta data deşi se juca pentru o medalie nu a mai existat acea încrancenare oarba şi s-a putut juca handbal, drept dovada faptul ca din 10 jucatori de camp 8 au înscris de la noi şi 9 de la adversari. Spectacolul a fost completat de cei 11.000 de sustinatori ai echipei din RDG (care tot nemti erau) dar o susţinere corecta. In final întreaga sala a aplaudat minute în şir jucatorii celor doua echipe pentru prestatia lor. (ibidem)

Cu 37 de goluri înscrise GHEORGHE GRUIA a fost declarat GOLGHETERUL Jocurilor Olimpice de la Munchen 1972 si isi pregatea retragerea in plina glorie, ca figura ce domina handbalul mondial. Romania cucerea bronzul olimpic.



Ca informatie pentru iubitorii handbalului adevarat, consider mai mult decat interesant de prezentat datele fizice ale componentilor lotului : CORNEL PENU 6 joc, 26 ani, 191 cm, 86 kg; ALEXANDRU DINCA 6 joc, 27 ani, 182 cm, 81 kg; VIRGIL TALE 0 joc, 31 ani, 181 cm, 82 kg; GHEORGHE GRUIA 6 joc, 37 gol, 32 ani, 192 cm, 91 kg; CRISTIAN GAŢU 6 joc, 5 gol, 27 ani, 177 cm, 69 kg; ROLAND GUNESCH 6 joc, 19 gol, 28 ani, 197 cm, 95 kg; ROBERT LICU 6 joc, 5 gol, 27 ani, 184 cm, 88 kg; GAVRILA KICSID 6 joc, 13 gol (9x7m), 24 ani, 194 cm, 90 kg; ADRIAN COSMA 5 joc, 8 gol, 22 ani, 179 cm, 78 kg; WERNER STOCKL 6 joc, 4 gol, 20 ani, 187 cm, 90 kg; SIMION SCHOBEL 6 joc, 2 gol, 22 ani, 197 cm, 95 kg; CONSTANTIN TUDOSIE 3 joc, 3 gol, 22 ani, 188 cm, 83 kg; VALENTIN SAMUNGI 3 joc, 30 ani, 184 cm, 77 kg; RADU VOINA 5 joc, 22 ani, 185 cm, 82 kg; DAN MARIN 2 joc, 2 gol, 24 ani, 186 cm, 79 kg; STEFAN BIRTALAN 1 joc, 24 ani, 194 cm, 95 kg. Ca element sugestiv, Romania a aliniat cel mai tanar si cel mai inalt lot din toate competitoarele (16), stelistul Cezar Draganita fiind cel mai tanar (18 ani). Echipa noastra a avut golaveraj superior echipelor de pe locul 1 si 2 (79-65), si nu a avut decat o singura infrangere (la un gol), iar in rest, doar victorii.

Sezonul 1972-1973, este ultimul pentru Gheorghe Gruia. Steaua castiga titlul de campioana, sub comanda cuplului Otelea/Tellman, in fata Univ. Bucuresti si a lui Dinamo.

Era titlul de campioa nationala cu numarul opt (8) pe care Steaua il castiga cu ajutorul lui Gruia. La 32 de ani, dublu campion mondial, campion universitar, castigator al Cupei Campionilor Europeni, golgheter al jocurilor Olimpice, recunoscut (inclusiv prin includerea in `70, in echipa all-time a lumii), ca unul dintre cei mai mari care a practicat acest sport in istorie, GRUIA se retrage in plina glorie (desi putea sa mai joace lejer). Se retrage cu 636 de goluri in 127 de meciuri pentru Nationala. Nu activeaza ca antrenor, ci se dedica activitatii didactice.

Fiind cadru militar, primeste un post la catedra Academiei de Inalte Studii Militare, unde activeaza pana in 1978, cand, intr-o practica des uzitata (in care Romania trimitea specialisti in diverse domenii, tarilor prietene), este detasat (cu acordul sau) in Mexic, pentru a implementa jocul de handbal. Mă asteptam să aibă o echipă, o sală, dar nici nu auziseră de handbal. Dacă stiam ce mă aștepta, nici nu mai plecam. In primele șase luni, până să-mi vină mingile pe care le comandasem, am făcut pregătire generală. Le-am predat tehnica și tactica individuală și colectivă, le-am arătat un teren de handbal. Apoi, cele o sută de mingi care au venit le-am împărțit câte două la fiecare stat. Handbalul mexican se confundă cu numele meu, marturiseste azi, Gruia. (cit. Timpu).

Ramanerea lui Gruia in Mexic – tara care-i datoreaza jocul de handbal – este posibila si prin obtinerea unui post de PROFESOR UNIVERSITAR (titlu obtinut in timp, probabil) la Universidad Nacional Autonoma de Mexico (UNAM), o prestigioasa institutie de invatamant superior, cu peste un sfert de milion (250.000) de studenti. In paralel a lucrat, pentru mai mult de un deceniu la Departamentul Sport de la Televisa, cea mai vasta retea media hispanica (punctul de plecare al majoritatii telenovelelor). Fiica sa, Andreea (unicul copil), a ajuns celebra (si bogata) in urma aparitiilor in aceste productii.

Gruia a refuzat de-a lungul timpului primirea cetateniei mexicane – propusa chiar de seful statului – fiindca m-am născut român şi vreau să mor român!

Stabilit de peste trei decenii in Mexic, contactele cu Romania sunt sporadice (mai mult viziteaza Suedia, unde sunt stabiliti mama si fratele mai mic) si nu la nivelul de mediatizare pe care-l merita acest om, care – in 1992 – a fost declarat in mod oficial de catre SINGURA Institutie abilitata in acest sens – IFH (Federatia Internationala de Handbal) – drept CEL MAI MARE HANDBALIST AL TUTUROR TIMPURILOR! Precizam ca acest titlu este inca in vigoare, neacordandu-se altcuiva (si chiar daca se va acorda, nimeni, niciodata nu va putea contesta ca romanul Gheorghe GRUIA, reprezentant al Clubului STEAUA, este cel mai mare handbalist din lume pana in perioada 1992.

Din pacate, foarte putine sunt datele publice pe care le avem despre acest ZEU, care (datorita si aplecarii intelectuale) ar fi trebuit sa genereze SUTE de pagine de INTERVIURI. Din pacate este fix invers. O singura saracie de interviu anemic (de fapt cateva declaratii la o sueta), preluat de cateva surse si mai anemice, este tot ce gasim despre acest om, intr-o era in care poti afla orice despre oricine tastand cateva litere. RUSINE MARE! O exceptie notabila (dar nepromovata deloc) este CARTEA scrisa de ziaristul Horia Alexandrescu si intitulata GRUIA. MISTER HANDBAL. Scoasa la editura Vivaldi (ISBN 978-973-150-033-1), in Bucuresti, cele 215 pagini reprezinta o biografie (mai mult sportiva, dar nu numai) a URIASULUI nostru campion. Un stelist cu minim interes fata de subiect ar trebui sa cumpere (40 de ron) sau sa imprumute cartea de la biblioteca si sa o SCANEZE, punand-o pe site. E de NEADMIS, in aceasta era, ca astfel de informatii de aur sa fie ascunse de tembelismul unora. Este o munca de 3-4 ore sa scanezi 200 de pagini! Nenorocitilor care se dau jurnalisti (de la TVR, in primul rand) nu ma obosesc sa le spun sa puna mana pe Arhive si sa scoata DVD-uri cu TOT ce exista din acea perioada (1 leu = 1 dvd = 4 ore de miracol), pentru ca sunt prea dobitoci ca sa priceapa pe ce comoara stau cu bucile lor nesimtite, platite din bani publici, dar un stelist ar putea sa faca acest minim gest si sa scaneze acea carte.

Revenind, iata una din declaratiile domnului GRUIA, la ultima vizita in tara, cand a vizitat studioul de radio (Doamne fereste sa-l fi chemat la televizor) al lui Ovidiu I.: Cum noi n-aveam medic, am apelat la cel al echipei adverse. Cehul m-a consultat şi, diagnosticînd o gripă severă, mi-a recomandat să nu mă dau jos din pat măcar 3-4 zile. Dar dacă voi juca diseară?, l-am întrebat mai mult în glumă. DOAR DACĂ EŞTI NEBUN, mi-a spus, pentru că te vei alege cu o miocardită de care nu vei mai scăpa niciodată! M-am îndopat cu medicamente şi am riscat. În momentul în care am apărut pe teren, doctorul Duklei şi-a făcut cruce, apoi i-a şoptit antrenorului să le recomande băieţilor lui să nu mă bage în seamă deoarece, fiind slăbit, nu reprezint un pericol pentru poarta lor. M-au neglijat vreo 10 minute, interval în care am înscris 5 goluri şi, pînă la sfîrşit, alte 7 sau 8 Doctorul se uita la mine şi nu-i venea să creadă, la fiecare gol se închina ca-n biserică!” (despre meciul din 1964, din Finala Cupei Dunarii, contra cehilor de Dukla Praga, inaintea caruia Gruia s-a imbolnavit grav: 40 de grade febra, tuse, transpiratie – n.n.).

Cunoscut ca responsabil cu buna dispozitie, cel numit de catre toti „capul rautatilor”, GRUIA recunoaste: „Cu glumele eram toți, altfel n-ai fi putut să treci peste sistem. Nu puteai să suporți atmosfera fără să nu faci ceva ca să râzi. Dar eu eram mai serios față de Paraschiv, Marinescu, Gațu, ăștia care veniseră mai tinerei și erau cu glumele lor”.

Peste toate aceste date sterile oarecum, Gheorghe GRUIA este o personalitate pe care (eu personal, cel putin) simt in mod PREGNANT ca nu pot sa o cuprind – din datele disponibile larg – la adevarata ei anvergura. Este o mare CRIMA ca se stiu atat de putine despre acest ZEU, cel mai mare handbalist din toate timpurile. Cuvintele sunt de prisos peste aceasta recunoastere mondiala. Cariera universitara desavarseste rotund viata de familie si activitatea fabuloasa de jucator. In continuare, si azi, la 70 de ani, Gruia se ocupa de destinele handbalului din Mexic (modest, in sine), antrenand antrenori si fiind simbolul pe care noi il negam, nerecunoscandu-l cum trebuie.



SUPORTERII Clubul STEAUA il sarbatoresc azi – 2 octombrie 2010 – pe cel mai mare handbalist al tuturor timpurilor, sportiv care a slujit cu EXCELENTA Clubul Armatei Române timp de aproape doua decenii. Minima readucere a contributiilor fizice ale domnului GRUIA la glorioasa fiinta morala a Clubului Steaua, este de ajuns pentru a SIMTI ca ne aflam in fata unui ZEU – nerecunoscut, din pacate, ca atare.

Cu ocazia implinirii varstei de 70 de ani, SUPORTERII Clubului STEAUA ingenuncheaza in fata unuia dintre cei mai iubiti fii ai Clubului (si parinte in acelasi timp) – cel care este atat de MARE incat nici nu putem sa incercam sa INTELEGEM si cel care se tine atat de departe, incat aura de legenda olimpiana ii construieste castele din visele noastre despre el, idealizandu-l in ceea ce merita sa fie idealizat: ZEU!

La multi ani, Domnule Gheorghe GRUIA!

Stelistii – vesnic recunoscatori.

Steaua – vesnic aproape!


Filip Pindean