02-10-11

Omagiu lui Rene Chiriac

În întreaga istorie de 97 de ani a rugby-ului românesc, secţia de rugby a Clubului Sportiv Steaua domină cu autoritatea clasamentul campioanelor naţionale.

Clubul militar deţine recordul, cu 25 de titluri de campioană, urmată de Dinamo, la mare distanţă, cu 14 titluri şi de Griviţa Roşie, cu 12.

Născut în 1930, Rene Chiriac a fost unul dintre oamenii de bază ai tinerei echipe de rugby Steaua, pentru nu mai puţin de 15 ani, între 1950 şi 1965.

A fost un mijlocaş la deschidere aprig – uvertură, adică – sau, în limbaj fotbalistic, un fel de coordonator de joc – numărul zece –, care executa toate fazele fixe. În limbajul celor 5 naţiuni, a fost un fly-half.

Şi-a început cariera rugbystică la clubul RC 13, trecând apoi pe la Politehnica 13, Sportul Studenţesc si Electrica. Consacrarea sportivă o cunoaste însa la Steaua – CCA.

Timp de 15 ani a servit – ca jucător – rugby-ul românesc şi clubul Steaua, perioadă care se confundă cu două aspecte. În primul rand o creştere veritabilă a echipei naţionale. În al doilea rand un serie continuă de dueluri sportive adevărate în care CFR Griviţa Roşie şi (mai puţin) Dinamo, aveau competiţii la sânge pentru trofeu cu Steaua, tânărul club militar impunându-se, uşor-uşor, ca adversar de temut în faţa super-valorişilor de la Griviţa CFR, cu o generaţie de excepţie la mijlocul anilor `50.

Meciul de debut la echipa naţională a avut loc într-un Germania de Est – România 12 – 46, disputat în 1952, avându-i printre coechipieri pe Cristoloveanu, Ghiuzelea, Titi Ionescu, Viorel Morariu, Nicolae Seculescu, Radu Veluda, mulţi dintre ei debutanţi, la rândul lor, cum ar fi Mărgărit Blăgescu, I. Ciobanu, I. Ilie, Alexandru Păloşeanu sau Radu Nanu.

Între meciul de debut din 1952 şi ulztimul meci sub tricolor, 12 ani mai târziu, pe 29 noiembrie 1964, contra Franţei, la Bucureşti (scor final 6-9), stelistul Rene Chiriac a fost un om de bază al echipei naţionale de rugy. Numărul relativ mic de jocuri internaţioanle care se disputau în acea vreme, face ca cifrele finale să nu pară atât de impresionante, dar ele sunt.

Un total de 50 de meciuri (spune site-ul federaţiei), dintre care doar jumătate sunt recenzate de un site de specialitate. Anume – 26 de meciuri, cu 20 de victorii, 2 egaluri şi 4 înfrângeri-

România, cu Rene Chiriac, a jucat împotriva a doar 9 ţări în această perioadă de 12 ani (repet, luând în calcul cele 26 de meciuri recenzate, din cele 50 care apar pe site-ul federaţiei, informaţie care poate fi, totuşi eronată).

Împotriva Franţei de 7 ori (2 victorii, 3 egaluri, 2 înfrângeri), între 1957-1964
Împotriva Germaniei de Est de 6 ori (6 victorii) între 1952-1964.
Împotriva Republicii Cehoslovace de 5 ori (5 victorii), între 1955-1964.
Împotriva Germaniei de Vest, de 2 ori (2 victorii) între 1958-1964.
Împotriva Poloniei, de 2 ori (o victorie şi un egal) între 1961-1962.
Împotriva Italiei, un meci (o victorie) în 1962.
Împotriva Spaniei, un meci (o victorie) în 1958.
Împotriv Belgiei, un meci (o victorie), în 1957
Împotriva Bulgariei, un meci (o victorie) în 1963.

Toate aceste meciuri le-a început ca titular, fiind înlocuit o singură dată, într-un meci contra RDG-ului.

Pe 5 iunie 1960, la Bucuresti, echipa Romaniei izbuteste prima victorie din istoria intalnirilor cu Franta: 11-5. Iata componenta formatiei noastre: Romania: 15. Alexandru Penciu - 14. Ion Sava, 13. Valeriu Irimescu, 12. Mihai Wusec, 11. Aurel Barbu - 10. RENE CHIRIAC, 9. Constantin Stanescu - 7. Radu Demian, 8. Mircea Rusu - 6. Viorel Morariu, 5. Vasile Mladin - 4. Anastase Marinache, 3. Lica Coter, 2. Niculae Capusan, 1. Alexandru Teofilovici

„Rugbyul a fost introdus in Romania la inceputul secolului XX, prin studentii care plecau la Paris sa isi urmeze cursurile universitare, apoi se intorceau in tara, avand in bagaje si cate o minge de rugby. Romania a fost apoi, in materie de rugby, eleva Frantei, timp de 5 decenii. Dar in 1960, elevii si-au intrecut pentru prima data profesorii. Chiar daca echipa Frantei tocmai castigase atunci Turneul celor 5 Natiuni, iar in formatie evoluau nume mari ale rugbyului, precum Michel Vannier, Guy Boniface sau Michel Celaya, reprezentantii Romaniei au reusit un meci istoric.
Am marcat o incercare prin Aurel Barbu, iar Alexandru Penciu a reusit transformarea eseului si doua lovituri de pedeapsa”.(cit. 45 de ani de la prima vicorie cu Franţa, în rugby.ro din 2 iunie 2005)

La 12 noiembrie 1961, la Bayonne, echipa Romaniei termina pentru prima data la egalitate (5-5) un meci disputat contra Frantei, in deplasare. Iata componenta formatiei noastre: PENCIU – CIOBANEL, IRIMESCU, WUSEK, SAVA – CHIRIAC, Al. IONESCU – ZLATOIANU, DEMIAN, MORARIU – MARINACHE, V. RUSU – DROBOTA, CAPUSAN, TEOFILOVICI.

Pentru Steaua (CCA), Rene Chiriac a cucerit 5 titluri de campion naţional (1953, 1954, 1961, 1963, 1964), 5 Cupe ale României (1952, 1953, 1955, 1956, 1958), ca jucător, în cei 15 ani (1950-1965) sub roş-albastru. Palmaresul acesta este completata de contribuţii la medaliile internaţionale (diferite cupe, turnee), obţinute în aceeaşi perioadă.



Echipa de rugby a CCA – ediţia de campionat 1962-1963. De la stânga la dreapta rândul de sus: Ionescu Alexandru, Cãpuşan Nicolae, Danciu Ioan, Cosmãnescu Petre, Bãrbãlãu Gheorghe, Blãgescu Mãrgãrit, Cojocaru Mihai, Ciobãnelu Paul, Merghişescu Panait, Nica Aurel, Chiriac Rene, Krammer Carol.

El rămâne prin asta în istoria clubului Steaua, dar în istoria rugbyului românesc Rene Chiriac s-a impus mai ales prin activitatea fabuloasă ce-a urmat carierei de sportiv, atât didactică, cât şi ca arbitru.

„Ca antrenor, Rene Chiriac a pregatit pe ICF, Olimpia, Universitate Constantine (din Algeria) şi echipele naţionale U23 de rugby în 7 a României. De asemenea a fost antrenor federal şi antrenorul naţionalei Croaţiei de rugby în 7. A avut şi o prodigioasă carieră de arbitru, conducând la centru partide internatţonale.

Maestru Emerit al Sportului din 1963, Rene Chiriac a fost unul dintre pedagogii cei mai desăvârşiţi pe care i-a avut rugbyul românesc, formând generaţii întregi de arbitri şi antrenori. Cu o serie de studii şi cărţi tipărite, atât în ţară cât şi în străinătate, el a intrat în conştiinţa oamenilor de rugby din România, obisnuiţi să îl vadă întodeauna acolo unde se juca sau se discuta rugby. Rene Chiriac a fost şi unul dintre lectorii Academiei de Rugby de la Bucureşti, din ultimii ani, pe lângă cariera de lector al ANEFS.”

Robert Antonin, fost manager al Academiei Române de Rugby, despre Rene Chiriac:

Rene CHIRIAC ne-a parasit la acest debut de octombrie.
L-am cunoscut cu aproximativ 20 de ani in urma la un stagiu FIRA la Agen...dar îl vazusem jucand cu echipa nationala a Romaniei la Bordeaux si la Bayonne.

Rene avea eleganta oamenilor cu talent.

Cariera sa nu s-a construit doar in Romania : Algeria si Croatia au beneficiat de calitatile sale de pedagog si antrenor. A participat la un numar enorm de stagii FIRA, difuzand cunostintele sale de profesor si de tehnician de rugby de inalt nivel.
Ce mare placere mi-a facut sa lucrez cu el in perioada de 4 ani a Academieie!
A facut interventii foarte specifice in ceea ce priveste dinamica grupului, psiho-pedagogia, dar si cu privire la jocul cu efectiv redus mai ales pentru rugbyul in 7, domeniu in care era un fin cunoscator.
Am impartit cu el de-a lungul celor 5 promotii, fericirea educatorului si omului care stie sa-si exprime valoarea.


El m-a ajutat in multe ocazii, m-a facut sa descoper specificitatea romaneasca, stiind totdeauna sa-mi pondereze reactiile mele. Avea dreptate.
Singurul punct asupra caruia nu facea nici un compromis era impresia despre indivizi : nu suporta mediocritatea si lasitatea. Iata valorile pe care noi le imparteam.
Sotia sa, fica sa si micutii terorişti (asa isi numea nepoteii) il plang azi... si eu deasemenea !

Rene, ai sa ne lipsesti, dar stiu ca daca ZEUL Rugby exista tu esti sigur de partea lui!



Pentru rugbyul românesc, Domnul Profesor Rene Chiriac va rămâne în amintirea multor colegi de generatie şi a foarte multor elevi pe care i-a format de-a lungul timpului – arbitri, jucători şi antrenori, deopotrivă – ca fiind cel care şi-a dedicat viaţa pentru jocul de rugby.

Suporterii stelişti au comemorat ieri, 1 octombrie 2011, trei ani de la dispariţia unui monstru-sacru al sportului cu balonul oval, o adevărată personalitate plurivalentă, cel care a adus o valoare reală atât rugbyului românesc, cât şi clubului Steaua.

Filip Pindean