15-09-10

Meritati sa fiti singuri!

You’ll never walk alone! este o filosofie de viata. La fel cum este “Mai Mult Decat un Club!”, sau “Teatrul Viselor”. Dupa Revolutie, ne-am cautat identitatea, ne-am inspirat, am copiat. Tin ca la ochii din cap la fularul cu Armata Ultra ce are doua inscriptii “Pentru Steaua murim, pentru Steaua ucidem” si “Niciodata nu veti fi singuri”. You’ll never walk alone varianta romaneasca. De-atunci si pana acum a trecut timpul, precum evurile pe care le invatam la istorie. Ne-am intalnit odata cu ei si am sa ma duc in mormant cu imaginea lui Oprita rupandu-i coloana lui Traore. Un matador poreclit Dinel, in fata unui taur de milioane de lire sterline, pe orezaria unde am renascut si am murit de atatea ori. Atitudine, determinare, tupeu! Citius, altius, fortius. You’ll never walk alone al nostru tras de la stramosii acestui neam. Ce-a ramas si din una si din alta, e greu de spus. Insa in mometul de fata, echipa nu ne merita. Nu ne merita de la firma de pandari care deschide poarta stadionului la primul bec de pe stalpul nocturnei.

Ilie Dumitrescu a venit intr-un moment mai mult decat delicat, si multi i-am luat apararea. Presa l-a tinut in brate si i-a dat o limba pe posterior de care n-a beneficiat nici un tehincian al Stelei in istoria recenta. Am putut vedea galeria de tablouri, reclama gratis la restaurantul lui, stim si faptul ca mananca cereale cu lapte fierbine la micul dejun, si ca a dat Jaguarul pe un Porsche Cayenne ultimul model. O merita ca simbol al echipei, ca membru VIP al comunitatii suporterilor Stelei, ca omul care a ingenuncheat Argentina lui Maradona.

A debutat cu brio, cu tupeu si impotriva vointei generale parea ca Steaua lui Ilie e si steaua lui norocoasa. Evident ca din loja au inceput sa curga laturile. Evident ca jucatorii pe care Piturca nu i-a vrut au venit in „lotul de 24 de karate”si au plecat altii. Evident ca a venit si inevitabilul. Cum Dumnezeu ne guverneaza, si ,cum spune romanul, e „sus si vede”, a urmat dusul rece de la Urziceni. Castelul de carti de joc s-a daramat. Jucatorii veniti de pe Ialomita au fost considerati vinovati pentru esec (desi au avut cateva zile la dispozitie se se acomodeze)iar perspectiva duelului istoric cu Liverpool a devenit una ciudata, pentru ca au reaparut directivele din loja.

Ilie s-a intalnit cu patronul departe de ochii lumii, au discutat si apoi a venit (a n-a oara) retractarea tutror mizeriilor debitate. Deja ne e sila!

A venit si conferinta de ieri unde ni s-a pus gheata la inima tuturor celor ce te-am sustinut, Ilie!

NU trebuia sa ne tragi pe noi la raspundere! Pe teren poti judeca orice jucator, iti dau dreptul sangele din venele tale care e ros-albastru, dar pe noi NU. NOI am fost acolo in frig, ploaie si arsita si cand ai plecat la Tottenham, si cand erai in Mexic. Noi ne toceam nervii si sanatatea, cand tu iti exersai sarmul la televiziuni. Si nu ar fi trebuit sa ne tragi la raspundere tocmai pentru ca esti unul dintre noi, chiar daca ti-ai vandut sufletul pentru sansa vietii tale.

Reactia suporterilor, care te-a surprins in mod atat de neplacut , este o „REACTIE”. Ea vine in urma chinului la care am fost, suntem si inca vom mai fi supusi o perioada. Nu ne mai poti cere rabdare si atasament. Si nu ne poti pune noua in carca comportamentul incalificabil al celui cu care te-ai facut frate.

Deja iti cauti alibiuri. Ai venit peste un proiect de lunga durata si acum te ascunzi cand ai fost intrebat ce se intampla cu restul stelistilor, care au fost spulberati dupa plecarea lui Piturca. Nu te intereseaza nici ca Bumbescu se umileste in fata lui Gigi si-l roaga prin presa sa nu desfiinteze echipa a II-a , cam aia care v-a incins la Urziceni. Brusc trebuie sa te „focusezi” doar pe Event.

Dupa Urziceni ai cazut de pe un cal alb Ilie, si, daca pe Anfield il vom vedea pe Nicolita titular, atunci vom sti ca a fost direct in sant. Daca in Anglia nu vom juca fotbal si vei face jocurile dictate din loja, atunci sa stii ca, in casa unde s-a inventat sintagma „you’ll never walk alone”, tu si toti ai tai in rosu, galben si albastru (sic!) meritati sa fiti singuri!

Alex (Keluboss)