20-08-10

Interviu Emeric Jenei

La 73 de ani arată ca la cel mult 60. Distins, întotdeauna pus la patru ace - chiar şi atunci când nu face un scop în sine din a arăta astfel -, Emeric Ienei rămâne unul dintre ultimii domni din fotbalul românesc. Apariţia sa pe una dintre terasele din centrul Oradei, unde se poartă discuţia, face ca toţi clienţii şi trecătorii, dar toţi!, să-şi întoarcă măcar pentru o clipă privirea către el. A trecut mai puţin de o săptămână de la ultima despărţire de Steaua, iar acest lucru se simte în vocea unuia dintre cei mai importanţi oameni din istoria fotbalului românesc.
Domnule Ienei, nici n-aţi apucat bine să deveniţi preşedinte al Stelei, că aţi şi plecat. Totuşi, cunoscându-l pe Gigi Becali, pe undeva nu vă aşteptaţi să se rupă repede căruţa?
Ca să fiu sincer, eu am mizat pe prietenia lui Piţi cu Becali. Am crezut că se vor înţelege, că Piţi va reuşi să-l potolească pe patron, dar n-a fost aşa. Adevărul este că eu l-am întrebat pe Piţi, când am venit, dacă a semnat contractul, iar el mi-a zis: "Încă nu, nea Imi, întâi vreau să-i cer nişte clauze, să fiu sigur că nu se mai bagă".

"N-am vorbit mult cu Gigi, că şi aşa mă enervează"

Dumneavoastră sunteţi perceput ca un om de teren, v-aţi fi descurcat cu munca de birou, ca preşedinte?
M-aş fi descurcat cu siguranţă, nu uitaţi că am fost şi secretar de stat în MTS! Dacă eşti preşedinte, nu trebuie să faci tu tot, există colaboratori care să se ocupe, eu aş fi fost mai degrabă cu organizarea. La fel a fost şi la MTS. Acolo l-am chemat pe economist şi i-am spus: "Ai grijă ce semnezi şi ce-mi dai mie să semnez, pentru că, dacă greşeşti, o să se întâmple o singură dată, a doua oară nu vei mai avea ocazia!".
Cu Gigi Becali aţi vorbit?
Când am plecat, nu. Eu cu el, cât am fost pe-acolo, am stat de vorbă doar cinci minute, la Alba Iulia, la meci. Atât, mai mult nu, pentru că şi aşa mă enervează! Oricum, nici el n-a insistat, are totuşi un respect pentru mine, îl simt.

Chiar aşa?
Eu sunt de principiul că patronul trebuie să dea banii, iar, pe de altă parte, să şi pretindă. Dar să pretindă omeneşte. Nu poţi să spui despre antrenor sau să-l tratezi ca pe o slugă, pentru că antrenorul, la rândul său, nu are, prin contract, numai obligaţii, ci şi drepturi.

Piţurcă a spus, la despărţirea de Steaua, că Gigi Becali a fost invidios că întreg stadionul a scandat numele lui şi al dumneavoastră la meciul cu Craiova şi că nu putea suporta aşa ceva.
Eu ştiu?! Dar acum, dacă mă gândesc bine şi judecând şi după episoade din trecut, cu foşti antrenori ai Stelei, s-ar putea ca Piţi să aibă dreptate! Păcat că s-a încheiat aşa un proiect care începuse frumos. Piţi a adus jucători în vara asta pe stilul Stelei din 1986, voia spectacol. Erau jucători tineri, talentaţi, pe care voia să-i crească...

Teatru la Budapesta

În timp ce vorbim, lui Ienei îi sare în ochi clădirea Teatrului de Stat din Oradea, aflată în imediata apropiere. Brusc, schimbă subiectul: "Păcat de teatrul ăsta, de patru ani e în renovare, iar artiştii evoluează în alte locaţii din oraş. Nu-mi place acolo, sălile alea nu au acustica celei de aici. De-asta nici nu m-am mai dus la spectacole. Când am chef să văd o piesă, mă duc la Budapesta! Am prieteni acolo, îi sun, iar ei îmi procură bilete".

"Prostiile" lui Ilie Dumitrescu

Credeţi că va reuşi Ilie Dumitrescu la Steaua?
Eu îi doresc asta din tot sufletul. Am văzut însă că a spus o tâmpenie, anume că va lua campionatul! Cum să spui asta când tu n-ai nici măcar un antrenament la echipă? A, n-a luat nici bani când a venit, altă prostie, pentru că în felul acesta eşti deja la mâna patronului. Eu cred că Ilie ar trebui să urmeze drumul început de Piţi, însă văd că s-a apucat să spună despre Kapetanos că este singurul atacant de careu din lot. Mă rog, treaba lui, nu vreau să supăr pe nimeni, gata, nu mai vorbesc despre asta.

Se va rezolva problema lui Gigi Becali cu fanii?
În privinţa asta chiar nu ştiu ce să zic, dar Gigi trebuie să înţeleagă că el nu va fi niciodată la fel de iubit precum fostele glorii, indiferent ce ar face. În schimb, ar putea să fie respectat, să se facă respectat, dar asta numai de el depinde. Sper să reuşească, pentru că el a făcut şi lucruri bune la Steaua.

Că tot aţi amintit de Steaua din 1986, cum e posibil ca un jucător ca Majearu, care a câştigat atâţia bani, să ajungă aproape falit?
Măi, vedeţi-vă de treabă, că jucătorii ăia din 1986 nu au câştigat deloc mult! Cine spune că aveau o mulţime de bani spune prostii! Eu am fost acolo şi ştiu mai bine cât se câştiga. Crede-mă, eu am avut noroc de faptul că am antrenat în Ungaria şi în Grecia, de acolo am câştigat bani, nu de la Steaua!
"CFR n-are antrenor pe măsura investiţiilor"

Haideţi să trecem şi la echipa naţională. Ne calificăm la Euro 2012?
Va fi foarte greu! Din păcate, în ultimii 20 de ani, în fotbalul românesc se face un singur lucru: se urlă!

Bun, şi ce ar trebui să se facă?
Păi, în primul rând, până când jocul nu se îmbunătăţeşte, nu văd ce s-ar putea face. Iar jocul şi fotbalul românesc se vor însănătoşi atunci când se va investi masiv în copii şi juniori. Ştiu, e o placă veche, dar e adevărată. Din nefericire, nu prea mai avem antrenori specializaţi pe copii şi juniori, pentru că la noi toată lumea vrea să antreneze la prima echipă. Iar dintre ăia care mai sunt totuşi acolo, mulţi renunţă din cauza salariilor mici. Puţini realizează cât de importantă este munca unui asemenea antrenor. Practic, doar fenta şi driblingul nu se învaţă, cu astea te naşti, în rest totul poate fi antrenat. Mă uit la atacanţii ăştia din Liga I, cum închid ochii când dau cu capul în minge! Şi ne mai mirăm că naţionala este unde este.

"Imi, ugy ertetten hogy nem maradtal a Steauanal"

La fiecare cel mult 10 minute, discuţia noastră este întreruptă de câte un cunoscut al lui Ienei. Măcar un salut şi câteva cuvinte, dar toţi vin să-i strângă mâna. Iar scurtul dialog se poartă exclusiv în limba maghiară. Un exemplu: "Imi, ugy ertetten hogy nem maradtal a Steauanal. Szerintem jo munkat vegeztel volna, sajnalom". Asta ar suna pe româneşte aproximativ aşa: "Imi, am auzit că nu mai eşti la Steaua. Ai fi făcut o treabă bună acolo, păcat". La despărţire, întotdeauna tehnicianul nu uită să spună un "Koszonom", adică "Mulţumesc".

Cum vedeţi campionatul intern?
Lipsit de profesionalism! Nu există, în momentul de faţă, o echipă la care poţi spune că există profesionalism sută la sută. Mă refer la toţi cei implicaţi într-un club: jucători, antrenori, preşedinţi, patroni. Apropo, nu dau nume, dar cine are urechi de auzit să audă, un preşedinte profesionist nu înseamnă un preşedinte cu gura mare şi care să facă turul televiziunilor!

Şi chiar nu avem nicio echipă unde să fie profesionalism adevărat?
După părerea mea, nu. Nici chiar la Cluj, unde Paszkany nu a reuşit până acum să aducă un antrenor la nivelul investiţiilor pe care le-a făcut. La Steaua 1986, că tot o pomenesc, toţi jucătorii, dar absolut toţi, erau băieţi inteligenţi. Vorbesc despre inteligenţa în joc. Acum? Îi văd pe unii care bagă nişte alunecări la rupere pe la centrul terenului. Pentru ce? Ca să iei un cartonaş aiurea? Înainte, jucătorii aveau personalitate. Acum, nu. Şi nu doar din vina lor! Dacă dă unul cu călcâiul la meci, a doua zi este băgat în şedinţă, eventual şi pedepsit. Nu e bine! Nu poţi să-i iei jucătorului personalitatea, pentru că l-ai omorât! Uite, Pişti Covaci, după ce a ajuns la Ajax (echipă care luase deja o dată Cupa Campionilor) şi a luat, la rândul său, prima dintre cele două Cupe ale Campionilor cu el pe bancă, a fost întrebat de unii de aici, de acasă, ce le face fotbaliştilor de joacă aşa de bine. Iar el a răspuns: "Îi las să joace!". Foarte corect, le-a lăsat personalitatea, imaginaţia.

Bölöni şi Piţi, cei mai buni antrenori români

Nu sunteţi prea critic?
Nu! Şi să-ţi mai spun ceva cu preparatorii ăştia fizici, că sunt la modă acum. Bagă jaloane, bune şi astea, dar la meci adversarii sunt adevăraţi, nu jaloane. Nu l-aş da pe Florentin Marinescu pe niciunul dintre preparatorii ăştia. Când a venit el la Steaua, Balint, cu genunchii drepţi, nu putea să atingă pământul cu vârful degetelor de la mâini. Peste două luni, punea toată palma!

Ce mai aveţi de criticat?
Arbitrajele! Nu se poate ca munca unei echipe să fie dărâmată de fluierul unui arbitru. Ca să nu mai spun că greşelile de arbitraj de care ar beneficia o echipă care ajunge în cupele europene s-ar întoarce apoi împotriva sa. Acolo nu te mai ajută nimeni. Nici arbitrul, şi nici adversarul, că acolo nu se dă nimeni la o parte. Poate şi de-asta ieşim atât de repede din Europa!

Dintre antrenorii români, care consideraţi că sunt cei mai valoroşi?
Păi, Bölöni, care este şi un tip foarte cerebral, Piţurcă, deşi uneori este prea oltean, adică prea încăpăţânat, iar dintre tineri, Pustai şi Sabău. Şi Olăroiu cred că este un antrenor bun, dar el şi-a arătat limitele la Middlesbrough. Când conduci cu 2-0 şi pierzi cu 2-4, apare un semn de întrebare.

Cum vedeţi dumneavoastră reuşita unui patron de club? Care este ciclul corect pentru ca banii investiţi să aducă profit?
Cred că, în primii trei ani, patronul trebuie să investească şi să-şi facă echipă. Urmează alţi trei ani în care trebuie să-şi amortizeze investiţia. Abia după aceea vine şi profitul. Evident, condiţia esenţială pentru a respecta acest ciclu este să aibă profesionişti la club şi un management care să asigure performanţa.

Aţi mai accepta să lucraţi în fotbalul românesc?
Nu prea cred că ar fi momentul. Nu mă refer la toţi, dar sunt patroni care nu se pricep, nu percep exact fenomenul, au impresia că ei le ştiu pe toate, jignesc, iar eu nu vreau să intru în bâlciul ăsta! Nu prea mai e locul meu în fotbalul actual...

Ne ridicăm după două ore. Ar mai avea o grămadă de lucruri de spus, dar îl aşteaptă acasă nişte oaspeţi veniţi din Ungaria. Brusc, îl întreb: "Domnule Ienei, aţi mai lucra cu Gigi Becali?". După o clipă de gândire, replică: "Doar într-o anumită conjunctură!". Uups, deci şi nea Imi... Totuşi: "În ce conjunctură?". "Păi, numai dacă ar veni şi Piţurcă!". "Şi credeţi că Piţurcă mai vine?". "He, he, he, la cum îl cunosc eu, Piţi nu mai vine. Aşa că ai răspunsul la întrebare. Păi, ce credeai!?"

Prosport