04-08-10

Helmuth

Ce uriaşi portari a avut Steaua: Voinescu, Toma, Suciu, Haidu, Iordache, Moraru, Stângaciu, Lung, Ritli, Tudor, Hamutovski, Zapata ! Dar singurul care a intrat în mitologia europeană a fost Duckadam (Helmuth Kolosalul, amintind de un apărător al Germaniei reunite, Helmuth Kohl!). Ispravă încă neegalată după un sfert de veac, deşi câţiva au fost foarte aproape. În anul astral al Stelei, Helmuth a apărat 4 lovituri de pedeapsă consecutive, la „loteria penalty-urilor”, trimiţând Cupa Campionilor Europeni înspre roş-albastrul estic, în dauna aceloraşi culori spaniole ale unui trust fotbalistic, care astăzi e la ani lumină distanţă de Steaua becaliană.

Crescut la şcoala vestită a Aradului, a apărat poarta „bătrânei doamne” 7 ani. În 1983, când Steaua a construit „invincibila Armada, s-a renunţat la Iordache (având antecedente de „vânzări private”, dacă nu şi privative, de meciuri) şi a fost chemat la oaste masivul Duckadam. Un fel de al doilea Costică Toma (plasament excelent şi reflexe), în opoziţie cu varianta spectaculoasă Voinescu/Iordache. Pararea unui „11 metri” în partida de acasă cu AS Roma (0-0) anticipa oarecum minunea de la Sevilla. Născut în ziua păcălelilor, 1 Aprilie (1959), sasul din Semlac nu s-a lăsat... păcălit de fentele barcelonezilor. Triumful acela a fost o operă colectivă, dar fără inspiraţia sa şi exuberanţa tehnică a lupilor tineri Lăcătuş şi Balint, am fi cântat aria ghinionului. De fapt Fortuna a strâns tot „stocul de noroc”, oferindu-l într-o misterioasă seară de mai unui number one legendar.

A urmat a doua rundă: a loteriei vieţii. Un telefon de la Arad, în vacanţa de vară, a „blocat” Steaua: Duckadam a suferit un accident vascular grav la braţul drept. S-a trimis un avion militar pentru a fi operat la Bucureşti, dar s-a pus cruce carierei sportive. Pe lângă accident, s-a croit şi varianta împuşcării sale de către beizadeaua Nicu, gelos pe faptul că ar fi primit din străinătate un automobil „bengos”. Se broda frumos mitul. La naţiile care au cultul propriilor eroi (la noi, eşti elogiat doar o săptămână după ce-ai dat colţul, sau ca să fim în temă, după ce Destinul te-a învins cu o lovitură de colţ), recordul lui Helmuth, ce-a intrat în Guiness Book, ar fi avut suficiente acoperiri materiale. N-a fost cazul („cel mai iubit” ar fi vrut el să le apere, sau măcar portarul să fi declarat că reflexele de la penalty-uri au fost posibile datorită îndrumării înţelepte a partidului); mai mult, strâmtorat material acesta şi-a vândut „miraculoasele mănuşi” la o licitaţie cu câteva mii de dolari. Cariera sa poate fi rezumată succint în 133 de jocuri în prima ligă şi 13 participări internaţionale (11 în cupele europene cu Steaua şi 2 în naţionala României).

A urmat, aproape firesc, „loteria vizelor”, arădeanul stabilindu-se în Statele Unite, după ce a câştigat la o asemenea loterie. El nu s-a adaptat şi s-a întors acasă, participând voluntar la „loteria celei de-a doua căsnicii”. În 2007, la nunta fetei din primul mariaj, peste Ocean, galantul portar şi-a dansat ambele neveste. Cu un asemenea traseu de „loterist”, n-ar fi lipsit de interes să joace şi la 6 din 49. Având antecedentul Sevilliei, nu i-ar fi greu să ghicească măcar 4 din 6. Şi-a mai încercat norocul prin politică, cu o formaţiune minoră. În comparaţie cu un Tudorel Stoica, Lăcătuş sau Rădoi, colosul şi colosalul Duckadam a stat în curtea Stelei preţ de un stagiu militar(de pe vremea lui Voinescu), dar a reuşit o minune ce a intrat deja în istoria fotbalului. Se spune că în zilele acelea de mai, de după Sevilla, „poporul stelist” a ieşit în stradă, scandând entuziast: „Du-cka-dam, Du-cka-dam !” O bătrânică, păşind lângă soţ (ediţie, de atâtea ori revăzută şi adăugită, a celor „două jucării stricate” minulesciene) l-a întrebat: „Pe cine aclamă ăştia la manifestaţia lor ?” „Draga mea, n-aud clar despre cine e vorba, dar bine că l-au schimbat naibii pe cizmar cu altcineva ?!”

Constantin Ardeleanu