05-08-10

Trica

Activitatea lui Eugen Trica in cadrul clubului Steaua este denaturata – in constiinta publicului – de carcteristicile psiho-comportamentale exhibate, expresie a unui caracter jegos al olteanului.

Cu toate cu perceptia publicului despre Trica este una apropiata de ceea ce merita, prin actiunile si reactiile pe care acesta le-a avut – nu numai la adresa clubului nostru – fata de diverse subiecte, in varii situatii, aceasta nu ar trebui sa ne faca sa denaturam – orbiti de dispret, scarba, sau poate chiar de ura, unii – aportul sau la Steaua.

Pe romaneste spus, trebuie sa separam omul de opera.

Si ar trebui, in opinia mea, sa incepem niste discutii mature asupra trecutului recent, calculat cu o marja de timp rezonabila: nici prea departat, ca sa nu fi trait respectivele momente, si sa combatem din auzite, ducand in derizoriu discutia, dar nici prea apropiat, incat sa nu se fi domolit firestile patimi care este normal sa existe.

La 5 august 1976, se nastea la Teslui (jud. Dolj), numarul zece al echipei Steaua Bucuresti, punctul si titulatura maxima pe care o va atinge in cariera.
Calitatile native specifice zonei (si etniei), l-au facut sa fie rapid remarcat si promovat, din Craiovita Noua, de cel caruia ii datoreaza o mare parte din ceea ce este azi: Victor Piturca.

Mijlocas ofensiv, foarte tehnic, versatil si agresiv, cu apetenta catre gol, Trica s-a impus in prima liga, debutat fiind de Piturca la 17 iunie 1995, intr-un meci Electroputere – Universitatea Craiova 5-4, la o varsta frageda.
Intr-o echipa de mari valori, tupeul obraznic al tiganusului oltean, a fost unul dintre instrumentele care l-a facut sa se impuna ca unul din liderii, nu numai valorici al unui colectiv compus din: Arcanu, Voda, Lulelaru, Mogosanu, Papura, Mitrita, Gabriel Popescu, Cristescu, Olaroiu, Calin, Ungur, Naicu, Adrian Popescu (revenit din Elvetia), Stoican, Suciu, Badea (revenit din Elvetia), Cristea, Gane, sau, mai apoi, Mogosanu, Mohora, Vancea, I.Ganea, Frasineanu, Buia, Cl. Niculescu s.a.

Vazut ca unul dintre marile talente ale fotbalului romanesc, totusi destul de mult dupa un Lutu sau Alin Stoica, de exemplu, a fost impus in postura de jucator de mare potential tot de catre Victor Piturca, prin integrarea in cea mai talentata si valoroasa tanara generatie (prin rezultate) din ultimii 20 de ani.

Intr-o generatie cu Lobont, Tufisi, Contra, Lincar, Miu, Lacusta, Fl.Petre, Haldan, Danciulescu, Frasineanu, Ciocoiu, Mutu, Tararache, C. Munteanu, Alin Stoica, Rosu s.a., Trica a participat la Turneul Final al Campionatului European disputat la Bucuresti, in 1998, si castigat de Spania (echipa care a dat si cel mai bun jucator – portarul Arnau) intr-o finala contra Greciei lui Karagounis, Dellas, Goumas, Lakis (campioni europeni in 2004), prin golul inscris de Iván Pérez în minutul 65.

Dupa aceasta, intr-o operatiune neclara pe deplin nici pana-n zilele noastre – care poate fi interpretata ca reglare de conturi sau spalare de bani – ajunge, incepand cu returul campionatului `98-`99, la Steaua. U. Craiova era intr-o absolut ambigua situatie juridica, de trecere de la vechiul propietar, George C. Paunescu la noul proprietar, C. Popeci. Steaua apare astfel ca un tert interesat prin care se rezolva problema celor doua parti, in sensul ca datoria (sau, cel putin, o parte din ea) rezultata din operatiunea de vanzare a clubului este acoperita prin transferul lui Trica la Steaua condusa de fratele Viorel Paunescu.
Data fiind, insa, suma uriasa vehiculata in epoca – dar necontestata niciodata pana azi, si mai mult, validata prin anumite canale – de 1 milion de dolari (in conditiile in care recordul era detinut atunci de Rapid, care platise, in 1995, tot Craiovei, suma de 400 de mii de dolari pentru Tibi Curt), o sa insist, putin pe aceasta situatie.

Importanta rezida prin posesia Stelei in mainile propietarului-uzurpatorului de azi, precum si in anumite invataminte, pentru anticiparea a ceea ce se va intampla, care pot fi trase din dezvoltarea subiectului.
Astfel, datoria lui Popeci catre George Paunescu, este acoperita partial prin trecerea lui Trica la Steaua, trecere care este facturata pentru suma de un milion de dolari. Dar, banii acestia, Steaua lui Viorel Paunescu nu se obliga sa-i plateasca Craiovei, ci lui George Paunescu, care obtinuse – intr-o intelegere cu Popeci, drepturile federative ale jucatorului! Impropriu si gresit spus, de fapt, ca Steaua i-a platit cumpararea drepturilor federative ale lui Trica lui George C. Paunescu. Steaua, de fapt, a ramas datoare lui George C. Paunescu cu suma de un milion de euro, acceptata pentru a fi platita – la o data viitoare – de catre presedintele clubului Steaua, fratele celui la care se face datoria, Viorel Paunescu.

Ce s-a intamplat, de fapt? Trica a fost mult supraevaluat de catre Viorel Paunescu (din motive de igiena, spalare, mai bine zis), la suma de un milion de dolari, cand, de fapt, valoarea lui era undeva la 2-300 de mii de dolari, adica valoarea pentru care s-a sters partea corespondenta a datoriei lui Popeci la George Paunescu.
Mica smecherie nu ar fi deranjat prea mult, daca nu ar fi dus la facilitarea, in celebra sedinta furtunoasa a Consiliului de Administratie, a preluarii in forta a clubului de catre Becali. Atunci, imprumuturile camataresti ale ambitiosului nebun, l-au pus la zid pe Viorel Paunescu, presedintele consiliului de Administratie. Fara a fi decisiva, datoria pe care clubul Steaua, prin Viorel Paunescu o avea in acte la George Paunescu a fost platita, insa, de catre Becali. In mod fortat, el i-a dat banii lui George Paunescu, care nu vroia sa-i primeasca, pentru ca ar fi adus – cum s-a si intamplat pana la urma – la pierderea clubului de catre fratele sau.

Milionul acesta, impreuna cu alte 5-6 imprumutate de acest diavol genial, au constituit majorarea fortata de capital care l-a adus pe cel considerat de niste ametiti, un prost norocos, sa-i fure clubul lui George C. Paunescu (care habar n-au multi cine a fost inainte, cine era atunci si cine este acum), care de fapt contola totul.

Asta este povestea administrativa a venirii lui Trica. Sportiv, el s-a integrat destul de bine in echipa in care a fost antrenat timp de un calendaristic (1999-2000) de catre dl. Ienei, care reusea un parcurs onorabil in Cupa UEFA, chiar daca nu era titular.
Alaturi de M. Tudor, Hotoboc, Nae, Reghecampf, Miu, Baciu, Iordache, Bordeanu, Zotinca, Chioreanu, Iordache, Luţu, Lincar, Duro, Lăcătuş, Roşu, Ciocoiu, S. Ilie, Ceno, Luca, Ogararu, Trica a salvat parcursul slab din campionat prin parcursul din Cupa Uefa (punctat de STEAUA - LEVADIA MAARDU 3-0 (1-0), la 12.08.1999; Marcatori: S. Ilie (41, 89), Ciocoiu (79) si LEVADIA MAARDU - STEAUA 1-4 (1-0) la 26.08.1999; Marcatori: Olumets (30)/ Reghecampf (56), Roşu (69, 79), S. Ilie (84).
LASK LINZ - STEAUA 2-3 (1-2) la 28.09.1999; Marcatori: Stumpf (5), Sane (89)/ Bordeanu (7), S. Ilie (30), Duro (61).
STEAUA - WEST HAM UNITED 2-0 (1-0), Marcatori: Roşu(39), S. Ilie(57) la 21.10.1999 si WEST HAM UNITED - STEAUA 0-0 la 04.11.1999, incheiat cu SLAVIA PRAGA - STEAUA 4-1 (2-0); Marcatori: Dostalek(1, 46), Horvath(36), T Dosek(55)/ Luţu(82) la 25.11.1999 si STEAUA - SLAVIA PRAGA 1-1 (1-0); Marcatori: Ciocoiu(45)/ Dostalek(47), la 09.12.1999), neobisnuit de lung pentru situatia jalnica a echipelor romanesti de club.

Venirea lui Victor Piturca in iarna lui 2000, precum si plecarea – fortata de activarea clauzelor de reziliere pentru Rosu si Lutu, fortata de antrenor pentru Lacatus, Duro, Bordeanu, expirarea imprumutului pentru Sabin Ilie si Iordache si chiar provocata de jucatori insisi, in cazul lui Reghecampf (imediat) si Lincar (putin mai tarziu) – mai multor jucatori, il aduce pe smecherasul tupeist, pe cai foarte mari, odata cu primirea tricoului cu numarul zece (dupa o nevrednica posesie vremelnica a unui nefericit uitat azi de soarta, pe nume Novakovic) si a unui rol important in cadrul echipei, si astfel, si in vestiar.

Intr-o echipa cu Tibi Lung, Fl. Dumitru, Mirel Radoi, Pompiliu Stoica, Falemi, Paraschiv, Catalin Lita, Stelian Carabas, Jean Vladoiu, Cristi Ciocoiu, Danciulescu, Radu Niculescu, printre altii, Trica a fost unul dintre jucatorii determinanti pentru castigarea campionatului in sezonul 2000-2001, in care a jucat 30 de meciuri in campionat (cifra remarcabila), inscriind 7 goluri, si oferind foarte multe pase decisive.

Folosit atat pe pozitii laterale, dar mai ales ca mijlocas central, in spatele varfurilor, Trica si-a putut da intreaga masura a talentului de care nu ducea lipsa, aratand ca pozitia de volante i se potriveste cel mai bine. Daca se mai aflau in lot jucatori care aveau calitati de asezare a jocului, calitatea distinctiva a lui Eugen, de patrundere ofensiva calitativa, era una care aducea plus-valoare jocului Stelei, prin interpretarea moderna a atributului de progresie, prin ruperi de ritm cu mingea la picior.

Supercupa Romaniei contra lui Dinamo, castigata de Steaua cu 2-1 a reprezentat momentul maxim al lui Trica la Steaua, care a decis rezultatul final prin cele doua goluri. Primul a venit dupa o actiune inceputa de Lincar prin deschiderea lui Fl. Dumitru in banda dreapta, iar centrarea acestuia l-a gasit ideal pe Eugen, insinuat pervers (cum ii este si caracterul) la coltul lung, lovitura de cap a acestuia, plasata la vinclu, nedandu-i nicio sansa lui Lobont.
Al doilea, venit in ultimele minute ale meciului, la scorul de 1-1, a fost o actiune personala, inceputa la 35 de metri de poarta dinamovistilor, in zona stanga, in care Eugen a insirat trei adversari, si a plasat, de la 14 metri, cu spitul, din alunecare, balonul pe sub Lobont.
Echipa Stelei, formata din Lung- Balan, Baciu, Nicolae, Radoi-Dumitru, Lincar, Lita, Pompiliu-Trica, Raducanu este ultima care a castigat trofeu in era Piturca, urmand pentru steaua, apoi, 2 ani de cosmar, problemele interne fiind principala cauza a mediocritatii.

Trica a inceput sa-si dea in petec, aratand adevarata fata a unui caracter jegos, imputenia din el facandu-l, printre multe alte ticalosii scornite de mintea lui perversa, sa-si expuna un coleg si prieten (zice el), pe Cl. Raducanu, ridicolului public, prin livrarea altor jeguri – presei – unor povestioare (care aveau, fireste, un sambure de adevar) denigratoare si umilitoare.

Tupeul acestui tigan obosit a fost taiat de Piturca – care nici macar el nu-l mai suporta – prin punerea sa pe lista de transferuri, si cedarea gratuita, in final, la Litex Loveci, dupa inca doua sezoane, in care a marcat 6 goluri in 24 de meciuri, in primul si 3 goluri in 26 de meciuri, in al doilea.
Cariera sa a fost discreta, dar totusi onorabila, impunandu-se ca unul dintre cei mai buni fotbalisti din campionatul bulgar, in 2 sezoane la Litex si inca doua la TSKA, intercalate de unul in Israel, la Maccabi Tel Aviv, in care nu a castigat campionatul ci doar Cupa si Supercupa, dar a avut un numar mare de goluri marcat si evolutii foarte bune.
Dorit insistent de Hagi in Ghencea, dar refuzat categoric de Becali, care stia ce jigodie e, ajunge la unii cu care sa se potriveasca la caracter: Cfr Cluj, unde are evolutii apreciate si castiga un titlu, pentru ca cei de acolo au furat mai bine decat am furat noi.

Cu acest prilej, dementa din el iese la suprafata, educatia la cort cerandu-si tributul. Jigneste, in accese de nebunie, clubul Steaua, si duce razboaie cu suporterii ei, pe care-i provoaca sa-i umple intimitatile Lorenei. Acestia se conformeaza, cum este si firesc, si dau tot ce au mai bun din ei.

Jegul din Trica si mizeria pe care o degaja, nu trebuie, insa – mai ales azi, cand simbolul clubului nostru este cine este, atat in teren cat si in loja – sa ne impiedice sa apreciem contributia sa in cadrul clubului. A fost un jucator valoros, care atunci cand il vedeam, imi transmitea o incredere deosebita, spre deosebire de simbolul de abanos de azi.

Se lua de gat cu Kirita sau cu Lupu ori cu un Vasile Popa sau Vali Stefan, la orice ora, spre deosebire de astia de azi. Era in stare sa dribleze! Si dribla! Putea sa centreze, spre deosebire de anumiti santieristi merituosi de azi! Dadea goluri! Tinea de minge! Batea lovituri libere! Pai, mie Trica – strict prin joc, adica realizari – mi se pare cu cel putin o clasa peste Tanase, nemaivorbind de altii de azi. Trica a fost un fotbalist (nu jucator de fotbal!) al Stelei.

Si pentru ca unii au impresia ca cei care poarta banderola azi (dar si altii) sunt fotbalisti, va spun eu, care l-am vazut in perioada de maxim interes a vietii mele fata de Steaua: Trica le da clasa la toti, din punct de vedere fotbal-atitudine! Trist dar adevarat!

Cand Pacurar a ajuns conducator de joc la Steaua, iar altii sunt considerati fotbalisti, eu nu-mi permit sa mai ignor contributia lui Trica, care, datorita celor de azi, capata noi valente. Poate o sa-si dea seama, unii, la ce degradare (considerata normala si laudata, ca asta-i drama) s-a ajuns, daca incep sa-l regret pe acest specimen jegos, imposibil de suportat, care este Trica.

Ceea ce a facut el pentru Steaua, pentru mine cel putin – mai ales acum, dupa patru ani de degradare maxima –, este laudabil, motiv pentru care si izolez gunoiul si sila pe care o transmite – azi! – in evaluare contributiei lui la Steaua.

Fie si numai pentru dubla contra lui Dinamo din Supercupa, activitatea lui Trica la Steaua – si nu el ca persoana – trebuie readusa la meritele ei firesti.

Gandalf the White