04-08-10

Putintica rabdare, stimabililor

Dupa un meci mai bun decat ma asteptam cu oltenii (chiar daca nu foarte bun, in sine), Steaua pare sa treaca (aparent) prin noi momente dificile, odata cu ultimul schimb de replici dintre suporteri si Gigi Becali. Evident, presa speculeaza si asteapta ruperea armistitiului fragil care a facut ca dupa multa, foarte multa vreme in Ghencea cele doua peluze sa incurajeze echipa.

Eu unul nici nu m-as grabi cu verdictele si nici n-as merge prea departe cu intransigenta: absolut intamplator am ascultat interventia lui Becali pe un post tv tabloid si sincer sa fiu am fost surprins de tonul destul de impaciuitor adoptat de respectivul. Daca aveti putin timp si interes, luati discursul de ieri si comparati-l cu orice delir verbal din colectia toamna-iarna 2009: veti vedea ca vorbim de lucruri diferite. Ieri, dincolo de stridentele care tradeaza un ego supradimensionat (de genul „nu ma sui doar pe masina, ma sui pe acoperis, daca vreau” sau „io, care am bagat milioane la Steaua, sa n-am dreptul sa vorbesc” sau „n-o sa ingenunchez io ca vor ei”), atacurile directe la adresa suporterilor au lipsit. Din contra, creditorul a spus ca „ei pot sa spuna ca iau ei titlul, ca-l ia Piturca, ca-l ia Steaua, dar si eu il iau…macar o picatura il iau si eu”. A adaugat ca „eu i-am iertat pentru ce-am facut, dar ei nu vor sa ierte” (ceea ce, chiar daca nu-i adevarat, nu e nici o declaratie de razboi), a impartit apele – „io vorbesc cu aia care m-aplauda, n-am treaba cu cine ma contesta” si a incheiat cu „sa fie ei sanatosi si familiile lor”.

Nu am facut niciodata analiza de text pe discursul lui Becali, indeosebi pentru ca de vreo 3 ani de zile il evit pe cat posibil cand dau de el la televizor. Dar aseara am avut rabdare si l-am ascultat si nimic n-a fost atat de dramatic-belicos nici pe cat m-asteptam, nici pe cat presa anunta. (Acea presa care a citat partile tabloide ale unui articol de ieri de pe fcsteaua.ro, fara sa fie in stare sa observe ca articolul – poate prea subtil – era o ironie fix la adresa acestei prese care de o luna de zile ii cladeste un soclu nemeritat lui Piturca, de unde tot ea il va dobori cu prima ocazie). Izbucnirea aceea isterica a lui Becali de care multi sunt absolut convinsi ca va veni si pe care destui o asteapta n-a sosit…inca. Poate ca va sosi, dar asta nu ne da dreptul sa fim mai „razboinici” decat e cazul. Poate fi un semn de realism sa te astepti la rau, dar sa provoci raul, cand el ar putea fi totusi macar intarziat, e doar un semn de iresponsabilitate.

Mi se va aminti de urcatul pe Maybach si de acel „eu vreau sa iau titlul, cu butoane sau fara”: corect, dar asta nu tradeaza mai mult decat prostul-gust al lui Becali si al sustinatorilor sai, membri PNG, domicilianti in Ilfov si posesori de abonamente la tribuna I (fara sa generalizez). Ar fi nerezonabil (ca sa nu zic pricinos) sa-i pretindem ciobanului sa-si piarda proasta-educatie sau megalomania intretinuta de apropiati si de acesti telespectatori marca OTV. Afecteaza asta imaginea Stelei? Desigur, dar nivelul catastrofal al educatiei si civilizatiei la care au ajuns unii dintre romani afecteaza multe alte valori nationale, mai presus chiar decat Steaua si constituie o stare de rau pe care n-o putem vindeca doar prin faptul ca o acuzam.

Ce vreau sa spun cu asta? Nimic mai mult decat ca ar trebui sa nu ne batem joc de acest inceput bun al Stelei (cu Onicas cu tot, desigur) si sa nu transformam acest armistitiu intr-o perioada de ascutire a sabiilor. Pana una alta, Piturca incearca sa impuna o liniste si o disciplina la echipa, domnul Ienei este in loja (da, in loja aceea in care este si Becali), Balan si Majearu sunt printre juniori. Unii suporteri s-au intors in tribune. Indiferent daca credem sau stim ca pe Becali n-o sa-l tina, mai important decat atat este sa avem constiinta curata ca nu noi am provocat urmatorul cataclism care s-ar putea termina foarte prost pentru Steaua.

Si da, mereu se poate si mai prost decat atat.

Ovidiu