04-08-10

Concordie

Dupa ani de vijelioase cataclisme ce amenintau sa sparga tiparele stravechi ale obiceiurilor de viata pentru adevaratii suporteri stelisti, peste suflarea ros-albastra s-a asternut pacea.

Dupa convulsii care au facut sa se vada intimitatile caracterului si mintii, marea serenitatii s-a propagat peste vastul domeniu imperial, linistind demonii interiorului de stelist.

Dupa groaza de a ramane fara tatuc, care sa dirijeze pozitia, anuntand viitorul si programand sensul existentei, milenarul caracaterului de vlah stelist – exact acelasi ca al vecinilor din felurite cartiere – a erupt pasnic dar categoric, in sustinerea duoiasa a celui care a facut posibila pacea si continuarea linistita a vietii.

Dupa discordia generata de ambitiosii drogati traditionalisti, Steaua a intrat – in sfarsit – in cadrul pe care-l cere multimea saturata de deranjante adevaruri si tracasante instigari la stare verticala.

Dupa ce orizantala sau sfintele patru labe au scapat pericolului generat de vagabonzi ce instigau la gandire, stelistul putea linistit sa-si reintre in drepturile sale depline.

Dupa ce filonul caracterului de nou si vechi stelist era amenintat cu transformarea de actiuni ce vizau spargerea tiparelor consacrate, de unirea tuturor care simt si gandesc, el a fost salvat de la interpretari ce l-ar fi dus – neindoielnic – la nevroza, de catre mobilizarea absolut spectaculoasa a celor care erau pe punctul de a pierde privilegiul starii de molusca.

Dupa tribune goale, si actiuni care demonstrau ca nu se mai poate, valorile debitelor verbale si fizice – conjugate – ale adevaratilor suporteri stelisti au demonstrate contrariul, prin reafirmarea evidentei ca sunt o forta de inalta constiinta civica, pe care te poti baza si la bine, dar mai ales la rau.

De la universitari la interlopi damboviteni, de la familisti la depravati notorii, dela pusti de 11 ani la oameni care au imbatranit degeaba pe stadion, dela femei onorabile la tarfe notorii, dela vladica la opinca, stelistii demonstreaza – de la stadion, mall, strada, piata si pana la mahalale virtuale – ca nu pot fi opriti de la ceea ce le dicteaza esenta fiintei lor, pe care nu au cum sa o nege, si pe care trebuie sa o recunoasca si sa o satisfaca.

Dupa iarna discordiei noastre, augustul acesta reprezinta pentru toti stelistii care conteaza cu adevarat, vara impacarii cu fiinta intima, civila si sportiva.

I-a adus impreuna – de la doctori docenti la sinistri analfabeti agresivi – entitatea care le satisface cel mai bine nevoile lor sufletesti primare.

Steaua: aceeasi halba, aceeasi fleica, acelasi scurt.

In vara concordiei noastre, viata revenea la normal.

Era cald si era bine…

Filip