04-08-10

Conjuratia Udrelor

Nu mai este nicio urma de indoiala ca presa sportiva este populata de niste indivizi marginali, de niste persoane intrate in aceasta breasla doar pentru ca au esuat in alte domenii. In Romanica de azi, profound manelizata, pentru a practica aceasta meserie (de vocatie, prin excelenta) nu-ti trebuie decat ceva tupeu si un neuron palpaind pentru a reproduce ca proprie exprimare, vesnicele clisee auzite de la altii la fel de inzestrati mental. Asta e publicul receptor, astia sunt si ei.

Asa cum am mai scris-o si alte dati, aceste exemplare trebuie privite la fel ca si purtatorul de Brioni mirosind a branza, si anume ca o atentare la normalitate, ca niste factori perdurbatori, ca niste larve. Chiar daca actiunea lor este diferita in mare parte de cea a sarlatanului, ca efect este la fel de perversa si nociva.

Am trecut destul de putin afectat de amploarea data fazei golului anulat oltenilor. Sunt constient ca, in situatii similare, cu Steaua pe post de victima, un episod de acest gen era trecut en-passant, punandu-se accent pe jocul echipei care “a fost departe de ce se asteptau suporterii” (asta presupunand un dobitocoid presar intelege cu adevarat ce-si doresc fanii).

Ca exemplu in acest sens, aduc in discutie doua meciuri cu echipa atat de guitatoare de azi, prin vocea porcului-sef, dar nu numai. Primul, in primavara lui 2002, la Craiova, cand un sut de la 30 de metri loveste transversala si cade un metru in teren, dar s-a dat gol valabil, rezultat final fiind 2-0 pentru Juveti. Al doilea, in primavara lui 2003, pe Ghencea, cu un gol anulat in mod imbecil Stelei, pentru un pretins fault in atac al lui Cl. Raducanu, plus un penalty neacordat aceluiasi jucator. Rezultat final: 0-0. Desi reluarile au dat dreptate fara dubii ros-albastrilor, nimeni n-a facut din asta un capat de tara. Totul a fost trecut la capitolul “se mai intampla!”

Pe langa tambalaul creat privind revenirea Stelei la butoanele cooperativei (lucru favorizat si de infatuarea cretina in acest sens a Nemerniciei Sale, ca un titlu de glorie, fireste) s-au gasit cativa zoiosi sa gaseasca asemanari intre eroarea de arbitraj si asa-zisele practice steliste de pe vremea lu Nea Nicu.

Cel mai reprezentativ a fost un buhai de balta, vietuitor in mlastina prosportista, pe numele lui adevarat Matei Udrea. Numai privindu-i fata, iti dai seama ca a-i pretinde sa scrie un articol analitic echilibrat si documentat cu cele de mai sus e ca si cum i-ai cere sa descopere o noua teorie a relativitatii. Balosul nu numai ca n-are pic de memorie, dar lasa impresia ca nu s-ar referi la meciurile de acum 7 ani nici daca i-ai pune dovada in fata si un pistol in ceafa. In schimb, asemeni tizului sau de la GSp, se lanseaza in niste lamentabile aprecieri despre metehnele din “Epoca de aur”.
Nu stiu ce varsta are acest purtator de coada slinoasa, dar si daca ar fi prins acele vremuri, crede cineva ca ar fi putut, copil fiind, sa inteleaga ceva, in conditiile in care azi sparge oglinda doar cu prostia, daramite cu fatza? Bineinteles ca nu !Ce face atunci, buhaiul nostru ? Simplu, isi justifica nemernicia si ignoranta preluand atat de penibilele placi auzite si el de la cei pe care i-a luat drept modele in formarea bagajului sau de cunostinte sportive : Lucescu, Costel Mincea, Ioanitoaia, Ioan Chirila, Borcea, Corsicanu, etc. Ce au in comun aceste personaje, aparent atat de diferite? Ura fata de Steaua si de tot ce a realizat, umilitor pentru ei si pentru echipele carora le apartin ei intr-un fel sau altul.

A devenit o moda printe toti pulifricii gazetari sa se refere la subiecte dinainte de '89. Am mai scris despre facaturile celuilalt Udrea, atunci cand a conceput el emisiuni despre finala C.R. ‘88 si despre atat de mediatizatul meci cu Bihor, din acelasi an. In acele emisiuni, maimutoiul gelat nu interpelase niciun stelist participant la evenimente, insa ii acordase fiului florareasei din Aparatorii Patriei vreo 30 de minute pentru a-si ineca amarul, chiar si in cazuri in care nu-l vizau direct.

Asadar, sa mai cautam legatura logica dintre o faza dintr-un meci de azi si niste episoade de acum 20 si ceva de ani ? Trebuie sa fim nebuni, doar le cunoastem naravul. Problema este ca nu facem nimic sa ne descotorosim pentru todeauna aceste mizerii ce ni se pun in carca. Am pus pe site secvente din derbyul din martie 1989, inclusive cele doua eliminari, dar si alte faze edificatoare pentru desfasurarea ostilitatilor. Daca niste puroaie umane din presa vor sa ignore in pofida adevarului si aceste lucruri, e treaba lor. Dar macar stelistii ar trebui sa ia cunostinta si atitudine macar in al doispelea ceas .





Desi sunt membru al asociatiei, sunt dezamagit de pasivitatea AISS-ului fata de astfel de articole, fata de astfel de oameni. Asa cum e de laudat tenacitatea cu care au fost aparate trecutul glorios si infaptuitorii lui in fata profanatorului ghiolban din loja, e de neinteles de ce nu se protesteaza public fata de asemenea de demersuri cu caracter de beraria Giulestina.

Cu ce e mai putin afectata imaginea Stelei cand un rapanos mananca rahat si propaga mai departe indoctrinari anti-steliste, ca atunci cand ciobanul declara ca pentru el Sevilla nu exista fiindca nu era el implicat? Cu nimic, fireste, iar ideea ca presa nu trebuie atacata in mod oficial e total gresita . N-avem nevoie de ajutorul lor in razboiul cu oierul, oricum el n-a existat in mod real si nici n-o sa existe, iar faptul ca se publica niste comunicate nu inseamna mare lucru.

Mai mult decat atat, ar fi momentul, odata stabilt contactul cu fostele glorii, ca acestea sa inceapa sa vorbeasca, macar pentru acest site, sau… in primul rand pentru acest site. Orice insistenta in acest sens nu e prea mare. Abia atunci, cand Belo va povesti despre cursa in care au fost atrasi la Oradea, cand Gica va confirma tragerile de timp si lamentarile elevilor fostului machitor considerat azi martir, vom intelege ca, la noi, creierele nu se spala doar cu apa si sapun, ci si cu venin.

THE RADICAL