29-07-10

Ce faci la 65 de ani? Spume!

Atingerea frumoasei varste de 65 de ani, pentru orice om normal la cap, trebuie sa fie prilej de bucurie, de satisfactie interioara, de recunostinta pentru drumul parcurs in viata, si de asemenea, poate cel mai important, trebuie sa fie instrumentul prin care, eliberat de rautati, frustrari si invidii, sa poti face o evaluare lucida si onesta a trecutului, daca tot tii mortis sa apelezi obsesiv la el.

Familia, apropiatii si prietenii iti sunt aproape, moral si/sau fizic in jurul unei mese incarcate (reala sau imaginara), intr-o atmosfera deschisa, degajata si intima, in care – de la inaltimea celor 65 de ani – tu, sarbatoritul, aduci in lumina ocaziei, viata si opera ta, insistand pe lumini si ignorand – cum este si firesc – umbrele.

Este timpul discutiilor usoare, a unui sprit de vara, in care sa povestesti, pt. a „n”-a oara, meciul cu Anderlecht, cum i-ai descoperit langa furnale pe Andone, Mateut, Rednic si pupilul Gabor, cum l-ai inventat pe Raducioiu care avea 60 de kile, cum l-ai facut portar pe Stelea, cum i-ai invatat sa stea in ghete, cum i-ai dus la teatru, cum i-ai bagat la facultate, sau cum ii controlai daca dormeau la ora impusa, toate astea fiind pe deplin adevarate.

Daca iei la bord un pic mai mult – cum face cineva in fiecare familie – o sa te apuci sa infloresti povestile, nu din rea-vointa, ci pentru ca asa se manifesta sifilisul netratat de care suferi, motiv pentru care te intelegem si te iertam. Stim ca tu nu minti! Creierul tau ros de invidie si de boala iti dicteaza actiunile.

Incepi si spui ca tu l-ai convins pe Hagi sa semneze cu Steaua. Ca tu l-ai convins pe Boloni sa semneze cu Steaua, in loc de Dinamo, pentru ca militienii erau intr-o situatie grea, si tu tineai la interesul national! Si ca rezultatele Stelei, sunt in mare masura, din aceasta cauza, si meritul tau! Lumea rade, iti intinde microfoanele si te lasa sa delirezi. An de an, se repeta aceeasi poveste. Iar tu te simti foarte bine.

Nu scoti o vorba despre cum l-ai compromis pe admirabilul Cami, atragandu-l in jocul tau murdar pentru a-ti satisface orgoliul abject de a castiga si tu ceva in fata cosmarului vietii tale, Steaua. Nu ai putut sa castigi pe teren un trofeu european, si l-ai fabricat cu armele obscure ale institutiei tutelare a clubului care te-a format si te-a crescut: Militia si Securitatea. Lumea rade!

Agiti in continuare, lepra batrana, ca Steaua avea noroc la tragerea la sorti, iar Dinamo nu, acesta fiind motivul pt. care nu ai castigat nimic acolo unde nu mai mergea cu arbitri amenintati, cu carnete suspendate, cu arestari abuzive, cu vize, cu dosare fabricate peste noapte, la comanda, cu santaje si violenta... Uiti ca v-a scos 17 Nentori, o echipa care – asa cum marturisea peste ani Nicolae, jucatorul vostru – Nu aveau nici ghete toti. Le-am imprumutat noi cateva perechi. Ce sa mai, erau jalnici... Rad batranii!

Urli, animal vinetiu, ca te-ai luptat cu regimul Ceausescu, cand se stie foarte clar ca Securitatea asculta si urmarea oficialii Stelei. Uiti ca ai transferat tot ce ai vrut, si ca imediat cum se discuta despre un jucator in birourile de pe Plevnei, intrati in actiune, convingandu-l pe respectiv sa semneze cu voi, aducandu-i ca argument catusele cu care va prezentati la usa lui...
Uiti de satelitii pe care ti i-ai facut, cioara dragalasa? Uiti de arbitrii care erau terorizati? Sau de cei care erau pe statul vostru de plata? Care il luau pe Iovan din gara, in urma intell-ului de pe tehnica, pt. ca apoi sa ridice fanionul la golul lui Balint, pt. ca asa i-ai urlat tu? Uiti ca in urma ispravilor cu Mateut, ai reusit tu, precursor al lui Mailat, sa desfiintezi un trofeu european? Macar cu asta sa te mandresti, indian simpatic ce esti... Rad si femeile!

Agiti, bestie, ca nu ai avut noroc in viata, cand tu ai avut cel mai mare bulan posibil, care ti-a schimbat fundamental cariera aia patetica, in care erai condamnat – de propriile merite – sa asculti numai Dancing Queen si Fernando!
Nu spui, cioara perversa, ca Hagi, dupa plecarea lui Terim la Milan, l-a cautat timp de doua saptamani pe Iordanescu, ca sa-l roage sa vina antrenor la Galata, iar acesta – probabil intr-o criza existentialisto-ecumenico-morala –, s-a ascuns in munti, doar ca sa nu fie gasit si sa nu fie in postura sa-l refuze pe Gica, caruia ii datora enorm de mult din ceea ce era!?

Nu spui, baroane de Aparatorii Patriei, ca daca nu-ti cadea din cer pleasca sa te puna Hagi antrenor la Galata, ramaneai langa Mincea, sa schimbi un fotbal bolnav? Nu Hagi ti-a schimbat viata, dandu-ti expunerea europeana care te-a facut cine esti azi, stimata coarda de abanos?
Nu spui ca daca nu era gestul halucinant al lui Iordanescu de a refuza din motive de Islam si increderea pe care ti-a dat-o Hagi, ramaneai unde te simti tu cel mai bine, langa suedezii de sub Podul Grant? N-ai avut noroc, nu? Sfanta nerusinare! Ce tupeu de valutist!

Pe aia cu Dobrin nu o spui! Ciocu` mic, tu cu Dinu si cu Nunweiler! N-ati vazut, n-ati auzit, nu stiti nimic! Da, stimate ursar? Ciocu`mic, ca lumea-i proasta, crezi tu in subconstientul tau de piranda care urla ca e dispusa! Nici pe aia cu Timisoara! Te uraste un Banat intreg, dar tu tine-te tare, nobila jigodie! Mergi pe burta, si orice-ar fi, privirea inainte! Rad copiii!

O spui in schimb, denaturata de jegul care te caracterizeaza, pe aia cu lupta impotriva familiei Ceausescu. Nebunul cetatii, Lupu, a spus acum doi ani un mare adevar, dar cine sa-l auda: Ce Securitate? Ce generali? Lucescu era seful generalilor! Nu misca nimeni, fara sa stie el!

Mare dizident ai mai fost, bai Muce! Prin cate ai trecut, saracul de tine!

Dupa o viata de suportat umilinte de la Armata, o organizatie net superioara jegurilor voastre securisto-militienesti, te inteleg, indian dement, ca simti nevoia sa aduci aminte, la fiecare fraza de niste motivatii penibile, scornite din convingerea creierului tau sifilitic, care nu poate sa accepte infrangerea totala care i-a fost aplicata prin folosirea unor valori superioare si a unor principii corecte!

Ti-ai furat singur caciula, Bulibasa! Aveai un talent pedagogic deosebit, aveai ochi la jucatori, aveai cultura, deschidere, te-a daruit natura cu inteligenta, si tu le-ai irosit pe toate! Puteai sa fii cel mai mare, cioara batrana! Dar pentru ca nu ai putut sa treci peste caracteristicile transmise in usa cortului, ai ajuns la furturi, santaje, escrocherii, incercari de ciupeala, prin joc defensiv, fricos, la alibi si rezultate viciate de propriile-ti tare ale caracterului.

Acum, la aproape 30 de ani, vii si reconfirmi, geronto-indianule, ca toate esecurile tale ti se datoreaza exclusiv tie, din cauza minciunii, a furtului si a incercarii de a prosti lumea.
Ca urli de atatea decenii ca ai fost furat, nu face, minoritar obosit, decat sa-ti arate adevarata fata caracteriala, aia pe care o vedem in fiecare seara la televizor la coetnicii tai, care urla ca au fost vatamati in timp ce li se puneau catusele, fiind prinsi cu butelia-n mana.
Drepturile omului! Europa! Democratie! Rad si nebunii de tine!

Ai fost dat afara de la Echipa Nationala, nu dupa o victorie cu 4-0, ci in urma meciului cu Irlanda, nu pt. ca avea Ceausescu ceva cu tine, ci pt. ca Gabor juca in locul lui Lacatus, Iorgulescu in locul lui Belodedici, Ticleanu in locul lui Stoica, Rednic in locul lui Iovan, Irimescu in locul lui Majearu, Cartu in locul lui Piturca s.a.

Ai fost dat afara pt. ca la Nationala trebuia sa antreneze un lord, un adevarat Sir, care obtinuse cea mai mare victorie din istoria fotbalului romanesc, si nu un tigan oparit, cu frustrarea in glanda, care ne-ar fi facut sa ne pierdem in meschinarii jegoase.

Nu spui cum ai venit acasa, pt. a schimba un fotbal bolnav si tot ce-ai reusit sa schimbi a fost cifra de afaceri a industriei producatoare de televizoare. Rad toti!

Dupa zece ani de succesuri, ai ajuns, puslama batrana, ca de la inaltimea titlurilor castigate cu Galata, Besiktas, Sahtior, a parcursurilor europene, a confruntarilor cu Barcelona, Inter, Manchester, Chelsea, a sutelor de milioane rulate si a pozitiei de prim antrenor al Estului, sa aduci in actualitate, ca esec maxim, nu golul lui Palop, nu Irlanda de Nord, nu Brazilia `70, nu episodul Inter, ci tot aceeasi marota, care te va urmari pana cand vei inchide ochii tai albastri si sangele tau otravit de ura nu-ti va mai trece pe sub buzele vinetii ale pielii cafenii. Rad in draci!

Tot la Steaua ti-e gandul, Lucescu! Tot la Valentin! Tot la Sfinx! Tot la Ienei! Tot la Iordanescu!

Cat de mult ti-a dat viata, pentru tine tot nu conteaza, caci drama vietii tale se numeste Steaua! La ea te raportezi mereu, pe ea o invoci constant si la ea ajungi, biet farsor batran, de fiecare data cand ti se mai activeaza o sinapsa!

Noi, stelistii, iti multumim din inima, tigane, pt. onorea pe care ne-o faci noua, ca stelisti, cat si Stelei, ca institutie, prin faptul ca in cele mai intime si glorioase momente ale vietii tale, lectia pe care ti-a dat-o Steaua a fost atat de puternica incat ti-a luat mintile si te-a facut, Muce, sa nu mai poti avea o viata normala si sa te lovesti, indiferent de ce ai face si indiferent de cat de sus ai ajunge, de Ea!

Faptul ca nu poti sa treci peste umilintele ce ti-au fost administrate de o forta morala net superioara, te face, Lucescu, sa ridici actiunile Stelei cum nici nu-ti poti inchipui!

Nu-ti dai seama, cioara, ce satisfactie ne dai atunci cand, inconjurat de copil, nevasta si nepoti, multimilionar, cu un palmares remarcabil, cu tot ceea ce si-ar putea dori un om normal la cap, aduci obsedant aminte de ceva care te face sa ignori, turbat,, tot ceea ce ai obtinut si tot ceea ce vei obtine!

Sa te tina Dumnezeu sanatos, Lucescu, si sa-ti dea cat mai multe trofee care sa-ti construiasaca piedestalul de pe inaltimile caruia sa arati, inca odata, la cine te raportezi mereu, pe cine pui – tu singur – deasupra ta si cine este centrul universului tau!

Iti multumim, tigane, ca reamintesti, constant, lumii cine este Steaua!

Viata lunga!

Filip Pindean