26-07-10

Pretentii

Startul Stelei lui Piţurcă a fost aşteptat cu nerăbdare de unii, cu îngrijorare de alţii. Pentru că, practic, nu ştiam mai nimic de cum arată noua echipă, radical schimbată.

Primul adversar a fost noua promovată „U” Cluj, ceea ce, având în vedere seria de amicale fără înfrângere a steliştilor, dădea impresia unui meci uşor. Guralivul din Pipera prevedea o victorie la trei goluri diferenţă, ceea ce n-a fost departe de adevăr, Steaua dominând categoric partida. Dar dominarea a fost sterilă, ocaziile de gol fiind puţine, în raport cu situaţia din teren. Jocul în sine n-a avut darul să mulţumească prea tare. Ultra-cârcotaşii de pe fcsteaua.ro, care şi-ar dori o echipă care să meargă ceas, cu vedete cel puţin de valoarea lui Messi sau Cristiano Ronaldo, care să-şi zdrobească adversarele ca Dinamo sau Timişoara amatorii-n amicale, au ieşit imediat cu articole incendiare, care fac praf jucătorii şi antrenorul. Poate-i citeşte şi GgB şi-i angajează pe loc. Să vezi atunci pac-pac, 2-0, 3-0 la pauză…

Nici eu n-am fost prea impresionat de jocul echipei lui Piţi, mai ales că adversarul a fost atât de slab, încât mi se pare că e deja înscris pe lista aia neagră pe care scrie „OUT!”. Dar schimbarea e evidentă.

Tătăruşanu a cam şomat şi era cât pe-aici să apere penalty-ul. Dar nu pot să nu mă gândesc la cât de nedrept se poartă conducerea cu Zapata…

Cuplul de fundaşi centrali Abrudan-Geraldo nu ne mai dă frisoane la orice atac al adversarului, ca pe vremea „celebrului” duo Jelev-Parpas. Băieţii ăştia au jucat exact şi au şi idee ce e ăla un dribling sau o pasă precisă la coechipier. Ba s-ar dedulci şi la niscai goluri în poarta adversă…

La mijloc, Stoica pare a fi noul ceas, după plecarea lui Ovidiu Petre, cu un plus în faza de declanşare a atacurilor şi, iată, cu un gol cu capul ce a liniştit grijile apărute după penalty-ul transformat de Niculescu. Lângă el, surprinzător de buni doi jucători care, mărturisesc, nu-mi spuneau nimic: Păcurar şi Răduţ. Cei doi sunt prieteni cu mingea, mai ales al doilea, cu determinarea lui Onicaş, dar cu o tehnică net superioară. Mi s-a părut o promisiune certă. Bănel şi Dodel au jucat în nota lor obişnuită, cu un plus pentru efortul suplimentar al ultimului, dispus să facă uitate neîmplinirile de până acum.

Singurul atacant (aici nu l-am înţeles pe Piţi, era evident că trebuia forţat atacul…), Stancu, e acelaşi pe care-l ştim. Părând adesea în afara jocului, el are acele sclipiri, acea explozie, acea promptitudine caracteristice „killer”-ului de careu. Dacă a ratat destule faze, complicându-se în driblinguri sau combinaţii eşuate, el a fructificat perfect centrarea lui Tănase, aducând victoria, normală, incontestabilă, dar obţinută greu: “U” Cluj - Steaua 1-2!

Clujenii, întăriţi, cel puţin prin prisma numelor, cu câteva vedete, au jucat mai tot timpul în 10, Niculescu neremarcându-se decât prin transformarea norocoasă a penalty-ului, prin colectarea unui cartonaş galben şi prin cabotinismul unor tăvăliri şi gesturi largi, menite a impresiona. Pe cine? Surprinzător de haotic Boştină, care a luat un cartonaş pentru un fault grosolan şi a scăpat de cel roşu după un alt fault la fel de gratuit şi de primitiv…

Una peste alta, Steaua a părut schimbată în bine, dar e riscant să punem un diagnostic, adversarul nepunând probleme. Jocul a curs frumos, cu pase repetate, devieri, fără driblingurile inutile din epoca Toja, dar doar până în preajma careului advers. Acolo s-a greşit destul de mult, apărarea aglomerată a clujenilor împiedicând pătrunderea prin combinaţii sau driblinguri.

Urmează jocul cu Craiova, a cărei evoluţie mi-a plăcut, ghinionul privându-i pe olteni de o victorie pe care ar fi meritat-o. N-aş vrea ca acest meci să fie privit cu lejeritate, chiar dacă ştiu că Piţi e foarte atent la detalii. Partida va fi reîntâlnirea cu un stadion, cu siguranţă, mai plin ca în sezonul trecut. Pretenţiile vor fi mari. De data asta, sper, publicul îşi va susţine favoriţii, uitând de războiul cu bezmeticul…

Aşadar, atenţie la olteni…

Andrei Sava