12-07-10

DOUA SECATURI, "PE BUNE"

În vreme ce poporul stelist(numără mai mult de 3 milioane de suflete, deci e peste populaţia Uruguay-ului, din recentul careu de aşi al lumii la fotbal) îşi consumă energiile cu patimi şi vise de a redeveni campioni(deşi toate Casandrele cetăţii văd echipa lor favorită în cădere liberă, până spre zona retrogradării din minţile lor...retrograde), două secături de pe postul „Sport.ro”, doi tele-lei, animatorii emisiunii ce se vrea originală „Pe bune”, unde au ridicat zeflemeaua la rang de concept, se străduie să aneantizeze tot ceea ce au realizat fotbaliştii Stelei de-a lungul timpului. A aduce argumente întru demonstraţiile lor e ultimul lucru la care se gândesc. Dar de ce secături? În vremuri de confuzie, ca acestea în care avem privileagiu a fi trăitori, nu mai există, cum susţinea cehul Haşek, nici o posibilitate să deosebeşti un om cinstit de o secătură. De aceea Banciulică şi Mironică au prezumţia de secături. Primul, un obscur(cu accent ascuţit pe ultima silabă) comentator de ciclism, căzut în şa de cât peisagiu pitoresc poate oferi Hexagonul, cu un glas fornăit(ce se vrea nazalizare aristocrată) ne trimite mesaje, chipurile ironice, din grota ideilor sale fixe. Cel de-al doilea, Mironică(registrul stării civile l-a desemnat să fie un fel de Mititelu; cu acest Miron diminutivat nu poţi nici măcar să te însori – ce femeie, cu demnitatea sub medie, ar dori să fie doamna Mironică – d-apoi să devii un star tele), râde ca proasta-n târg la propriile-i rostiri, de parcă a uitat să-şi ia la timp medicaţia de nevropat, având rolul de ţiteră la flautul solist. Nişte mecle propice mai degrabă caricaturii, nu abordării unui serios „portret de bărbat”.

Şi tocmai aceşti ipochimeni, ce ne „sparie gândul”, aruncă dezinvolt cu noroi peste tot ce e roşu-albastru(dacă ar avea o putere, le-ar scoate din spectrul de culori). „Steaua ar fi fost un club departamental”, păcat de moarte, deoarece s-ar fi înfruptat din bugetul la care ar fi contribuit ceilalţi microbişti plătitori de impozit. Cât de idiot poţi să fii (preluăm una din sintagmele revoltatului Mircea Badea), să susţii asta, când tu însuţi afirmi că o majoritatea impresionantă „ţine” cu Steaua? Deci steliştii au subvenţionat alţi „ciocoflederi”, nu invers. „Da, dar Steaua a fost echipa lui Ceauşescu”, îl aud fornăind gregar pe Danciulică, însoţit de ecoul „eeescu” al tenorului scopit Mironică. Din anii ’50 nea Nicu n-a mai avut treabă cu Steaua(altele erau obiectivele: canalul, Şampaliza, Casa Poporului, combinatele şi alte obiective planetare). Şi-a adus aminte de ea când conflictul Steaua-Dinamo risca să degenereze, ameninţând ambele cluburi cu exemplu bulgăresc al lui Jivkov, şi când a extras toate beneficiile de la triumful sevillian al Stelei, care, ca lider european, i-a luat-o înainte. Cât de cretin poţi fi(apud Badea) să înlocuieşti, gregar şi samavolnic, geniul unor fotbalişti de excepţie cu presupuse influenţe politice? Cât de retardat mintal ai putea fi ca să nu iei în consideraţie opiniile, după 20 de ani, ale unor Bölöni(Steaua nu făcea blaturi, echipele se rugau de noi să nu le marcăm prea multe goluri) sau arbitrului Adrian Porumboiu, care numai de simpatii steliste nu poate fi suspectat(Steaua juca „pe bune”, Dinamo se ocupa de prostii)? „Să fim serioşi, domnilor, Steaua a avut peste o sută de meciuri fără să fi cunoscut înfrângerea.Vreţi să vă spun despre Oradea?” Pigmeii ăştia au avut curiozitatea să analizeze ierarhiile anilor 1985-1989, ca să vadă că alături de Steaua şi echipele Dinamo, Sportul Studenţesc şi chiar Craiova, cândva Maxima, aveau linii de clasament aproape de cvasi invincibilitate, beneficiind de nişte jucători fabuloşi? Cât de bovină, în afara logicii elementare, poţi fi ca să conteşti o performanţă istorică, pe care o admiţi lejer la Inter, Manchester, Bayern? „Şi-apoi, nici un jucător al Stelei nu era din Bucureşti, fiind luaţi cu japca din provincie, ei înşişi nefiind stelişti?!” Vorba lui Caragiale, „dom’le eşti idiot”. În afară de Gică Popescu-Baciu, toţi au recunoscut(însuşi urieşescul Hagi) că visul copilărei şi tinereţii lor a fost să joace la Steaua. Îi tentau gloria, banii, gradele de ofiţer, deplasările peste hotare, compania celebrităţilor, capitala mai aproape de atmosfera unei metropole, chiar şi în condiţiile socialismului. Cât de bătut în cap poţi fi(până la declanşarea intempestivă a cheliei), în direct şi la o oră de vârf, ca să pretinzi ca Steaua să-şi fi alcătuit echipa numai din jucători născuţi şi crescuţi în Ghencea? Dar marile echipe europene au în componenţa lor numai jucători din oraşul de rezidenţă?

Cât de dobitoc(în sensul concret a apropierii de animalitate) poţi fi să vânturi „à la longue” brichete şi valize, pentru a-ţi justifica nişte fantasme de boxer cu propria-ţi umbră. De cazul „Bricheta” e vinovată galeria imundă giuleşteană, care epuizându-şi stocul de flegmă(parcă îl aud, atacând în alto pe acest Mironiciu că Rapid are „cea mai frumoasă galerie din ţară” şi un imn „imperial” – acest papagal crescut în imperiul vast al mediocrităţii nu mai cunoaşte alt superlativ pentru măreţie) a început să arunce cu brichete. Pretext pentru Utecilă şi Borcică să dea puncte prin non-compat vişiniilor de pe Gruia, în detrimentul „abuzivei” Steaua. Iar în cazul „Valiza”, oricât l-ar dispreţui steliştii, ciobanul, învăţat cu poturile mari de la Champions League, a vrut să stimuleze un terţ, U Cluj, duşmani de moarte ai mercenerilor din aceiaşi urbe. Manevra n-a reuşit deoarece Paszkany, Mureşan, premierul Boc, lugubrul Trică au mizat pe alt mercenar, brazilianul Bilica, şi s-a rezolvat cu un penalti şi o ratare pe final. Plus deplasarea unui pluton de procurori DNA din Bucureşti. Bilica avea să recunoască mizeria, după un an, dar ziariştii minoritari de talia lui Danciulică şi Mironică(minoritari în sensul că au un talent jurnalistic minor) s-au mulţumit doar cu enunţarea. Verdictul justiţiei noastre presupus corupte nu s-a pronunţat nici după trei ani în acest caz flagrant de „corupţie”. Cât de imbecil poţi fi ca să crezi că CFR-ul clientelar n-a devalizat Steaua de titlul din acel an? Cât de necitit şi îngust la minte poţi fi ca să nu fii convins că aceşti justiţiari zeflemişti, operând cu ficţiuni, nu vor ajunge vreodată măcar corectori la un ziar sportiv din Occident? Steaua a jucat de la egal la egal, ba uneori impunându-se, cu marile trusturi fotbalistice ale Europei: Banciulică va reuşi, în cazul cel mai norocos, să vândă pe stradă „L’Equipe”(„Achetez L’Equipe, si’l vous plait!” – l-auziţi cum nazalizează fomistul?); celălat, Mironiciu, fiind decorativ, va fi „omul sandwich” la distribuirea ziarului franţuzesc de sport. Neisprăviţii „Pe bune”, zadarnic încearcă să-şi pună Coloana Infinitului drept stâlp de poartă la ogrăzile lor dărăpănate de sfertodocţi. Dar de ce această ofensivă împotriva Stelei, în ediţie revăzută, adăugită şi vulgarizată? Le e teamă, că Steaua sub un Piţurcă serios, va spulbera iar concurenţa. De aceea îl zgândără pe Pipernicit, deposedat de logoreee, fiindcă a pierdut bani mulţi în război cu peluzele; de aceea îi înghionteşte pe suporteri, amintindu-le că acum 8 ani îl detestau pe Piţi; de aceea fac pariuri jenante că după 3-4 etape revendicativii suporteri vor cere alungarea lui Victor. Eu cred în înţelepciunea, de ultimă oră, a fanilor şi detest încropitele intrigi de mahala ale „pe-buniştilor”.

De la filosoful Petre Ţuţea, mai am o altă veste proastă pentru jenanţii „ţuţări”: „Ca să rămâi în epocă trebuie să fii genial. Originali sunt numai idioţii”. Fie şi numai o singură dată, Steaua a fost genială. Pe voi, idioţilor, oricât de originali vă credeţi, vă va înghiţi oprobiul public şi uitarea. Cât de reconfortant e pentru Danciulică& Mironiciu să fie secături pe vreme de inundaţie!


Constantin Ardeleanu