12-07-10

Fabulatii nationale spre iluzii mondiale

Vara vine, vara trece, mondialul se petrece si noi stam intinsi la soare, ca de cupa-n cot de doare. Molesiti si resemnati, total dezinteresati de un turneu ce nu ne incanta ne vedem de-a noastra munca, asteptand ca tot romanu` sa inceapa liga unu. Inca un turneu pierdut in care am tot sperat, macar sa fim iar prezenti, nu sa fim si eminenti. In zadar am asteptat, turneul s-a incheiat, e al nspe-lea ratat.

Oare nu ne-am saturat?

Avem doispe ani de absenta, e un fel de impotenta, dar speranta nu ne lasa, nu vrem sa stam iar acasa. Gica Popescu ne spune :“ E ultima deziluziune”. Gata pan` aici ne-a fost parcursul nostru anost. De batrani toti cam asculta, Chivu si Lobont se-ncanta, ca lumea nu a uitat generatia “ratat”. Insa pan` la regrupare, pe canicula si soare noi bem bere in reclame ca si-asa e criza mare. Ale noastre tabloide nu vor sa para frigide si ne tot canta in struna ca ne vom intra in mana. Ne dau povesti, povestiri, sperante si amintiri cu ai nostri jucatori pe post de tineri feciori. Impresii din 94, Radoi a tot plans saracu, dar a plans de bucurie… asa vrem din nou sa fie. Cocis a iesit in strada si n-a fost o mascarada, a facut “baie-n fantana”. Chiar sa o luam de buna? Niculae Daniel e increzator in el: Cat sa mai stam necajiti? “Va facem iar fericiti”. Dintre toti cel mai convins:“Ne calificam dinadins”, e chiar Tamas Gabriel un tip arogant de fel care dupa o sticla de vin, un spumant de Bohotin devine prietenos si cu presa generos. Speranta e foarte mare, Max ar vrea semifinale, nu cu panzere germane doar cu “Romania Mare”. Chiar Il Luce Junior, al nostru tanar tenor “,e puternic, nu cedeaza”, la greu nu “abandoneaza”. Ne vrea la europene, bata-le-ar focu pe ele, noi visam la mondiale… nadajduinta nu moare.

Noi astia mai tinerei doar inundatii privind, vrem s-avem si noi macar “generatia de argint”. Suntem cu frustratea-n fapt, asa am crescut de mici cu promisiuni desarte ce hranesc a noastra parte. Ce atatea fete triste, drama in remuneratie vrem sa tremuram si noi pentru a noastra natie. Impulsionati fiind de articole marete, vrem si noi o "Apa vie", o poveste, o nebunie, vrem si noi sa ne mandrim, la copii sa povestim sau macar pe la nepoti o mica istorioara ce-o s-o traim intr-o vara. Suntem chiar asa netoti?

E momentul de adevar, ne indreptam spre viitor, cum trec orele trec anii mai sprinteni ca Jabulani. Sarim peste europene, vrem numai valori perene si inaintam treptat spre turneul uzitat. Pentru a noastra biruinta si “vremelnica” credinta nu “dam in gard cu vreo oiste”, trecem de 2012. Chiar de trece apocalipsa, nu ne simte nimeni lipsa dar ne urmam cu ardoare tintele veleitare si-ajungem peste hotare tocmai pan` la mondiale. Samba du Brasilia se muta-n Romania. Iese iara lumea-n strada, toti ne strangem in brigada, ni s-a indeplinit un vis mergem pe nisipu` incins. Asaltam Copacabana, vamos totdo a la plaja, stai asa ca-ncurcai lingua, e beijo p**a,p**a… vrem par nostra turma. Am innebunit cu totii, ce-a patit limba romana?

A inceput mondialul, fel si fel de candidate la trofeul cel suprem trag fiind elogiate. Noi ramanem chiar modesti, ne multumim cu putinul intr-o grupa “de infarct” ne jucam doar cu destinul. Germania, Anglia, noi si alde Camerun, dar speranta tot nu moare sa castige cel mai bun. Incepe si loteria, suntem tot priviti de sus si in primul meci cu nemtii producem un scor cam darz. Unu-unu se termina, Banel n-are nicio vina, si-a bagat-o iar in poarta, de data asta sutata. Ramanem fara regrete si asa n-avem ce pierde, ne lovim de Camerun, un adversar mult prea bun. Cu Eto`o in forma mare, dorinta de afirmare, toata Africa-i sustine, Razvanel tine-te bine… incep tare negriciosii, au fuleu intunecosii si ne baga in sedinta 0-2. E neputinta?

Ajungem la pauza, pentru a noastra cauza tragem tare-n continoare, ambitia este mare.

Intra-n joc chiar si briliantu`, e Mutu stupefiantu`, revenit din suspendari venit dinspre mari si tari, tocmai din Arabia de la “As hali salam da na…”. Veteranu` stie, joaca si aresteaza bijboaca, le-o baga la “ciori” in ate egalul ca sa-l inhate. Traim chiar periculos, e un mondial frumos si dupa doua etape avem doua mari si late. Ce ramane? Doar asa… batem iarasi Anglia. Razvan face tactica, sa intre senzatia, Dodel bomba bombelor, spaima pitipoancelor… peste ani crescand subit in maestru emerit.

Si incepe actiunea, la toti creste tensiunea istoria e cu noi nu facem pasu` napoi. Jucam ofensiv si tare nu-i lasam sa ne doboare. Joaca Tanase si restu`, pe teren doar el dicteaza si da “craci” ca Dan Petrescu, Anglia ingenuncheaza. Pe stadion e stupoare, asadar si prin urmare englezii “are going home”. V-ati obisnuit cu asta “you'll never walk alone” . Mica noastra galerie, jubileaza in nestire pacat de recesiune eram mai multi in tribune. A venit doar PCH-ul, oamenii nu au vacanta sunt pezenti si zi si noapte mai mereu fara restanta. Le place peste hotare, angajati pe timp de vara, primesc numai leafa mare, la intoarcere-i beleaua, devasteaza avioane. Tonul il da Corsicanu, samba de Romania, de-i ca samba de Rapid… mai bine ca n-am venit.

In tara e valva mare, frenezie, bucurie se lasa cu holocaust dupa o mare betie. Cine s-ar fi asteptat dupa ultimele “esece” nu vrem doar pana-n optimi, atacam si primii zece. Insa sortii nu ne iarta si ne scot in cale iara, mecanica nationala ce-are gust de portocala. Dar cum buturuga mica rastoarna carul cel mare, trecem si de “travestiti” chiar fara spiceuri legale. Zero-unu a fost scorul, sarabanda de ratari, la post e Tatarusanu intr-o zi fara erori. Salvati fiind de portar, tot sperand la un egal ne-a pus Domnu` mana-n cap, din penalty am marcat. Unul foarte inventat… in minutul 96, nici “Urs Meier” nu sperase. Presa iarasi ne blameaza, e scandal? Ce mai conteaza!

Asteptam si adversarii sferturilor de finala; sunt chiar ei, macaronarii, pe care avem noi boala. Cat o viata de amar presarata cu suspine? prea ne-au batut cand au vrut “cizmele” non vincere. Dam dovada de onoare atacam de la inceput, Squadra Azzurra se-nclina cand da Torje cate-un sut. Lupta e covarsitoare se lasa cu pumni, picioare… eliminari, sanctiuni, tensiunea-i mult prea mare, ca-n spitalul de nebuni. Razvanel face parada, imbracat ultima fita si risca introducandu-l pe faimosul Nicolita. Banel joaca ca-n reclame “keep walkingul” l-a ghidat, e un caracter puternic si s-a reabilitat. Incredibil! Nesperat! Banel capitanul nostru, le-a bagat mortu` in casa precum fratele Mailat. RO-MA-NI-A a invins!

Visul nostru s-a extins, tricolorii fac si-un pact de-ajung in ultimul act. E ceva de necrezut, nici nu stim cu s-a putut ajunge pana aici, ca popor suntem prea mici. Performanta e prea mare, suntem in semifinale, am trecut de-o “bella donna” si-acum dam de Maradona. Jucam pentru o finala, pentru Cupa Mondiala, am dat peste Argentina, va fi greu bate-ne-ar vina. Presa internationala de ani buni tot abereaza, mult asteptata finala acum se prefigureaza. Romanasii sunt acolo, a lor poa` sa fie vina daca nu iese-o finala Brazilia-Argentina. Luce JR. munceste, o face pe psihologul explicand baietilor cum s-atacam epilogul : “N-am batut drumul de geaba, nu dam chix, luptam oricand, nu dam iar bir cu fugitii, n-am ajuns la spart de targ. Am uitat de obiective, e ultimul impediment, ultimul hop si ajungem la scopul cel pertinent.” Incepe semifinala, sa o comentez nu pot, arbitrii isi fac de cap, “Blatter a pus-o de-un tort”.

E clar, e inevitabil nu suntem doriti aici, ne-am facut prea mult damblaua si amenintam finala. Ai nostri au plumb in ghete, nici nu pot sa mai respire se comporta ca drogatii si alearga in nestire. Leo Messi nu prea iarta, ne baga torpila-n poarta, fara stres, fara depresii… ne-a lasat fara impresii. Numai zeita fortuna, ne mai mentine in joc si-ajungem cu chiu cu vai in minutul 88. Aici se-ntampla minunea, Goian nu-si accepta soarta sfideaza represiunea, mai-mai sa le rupa poarta. Balonul pluteste-n aer, la doi metri de la sol, toata lumea il admira si…se duce…este… GOOOOOOL!

In tara cade curentu`, panica e mult prea mare, Maracana-i soc si groaza… sa poata romanii? Oare? Paroxismul e in floare, si se-ajunge in final la lovituri de pedeapsa. Va fi loteria noastra? Trecem de primele serii si scorul e tot egal, se joaca una la una… “para a grande final” ! E acum ori niciodata, sa ne croim alta soarta si sa dam dovezi la lume ca romanu-i special, nu-i la fel precum tiganul sa se inece la mal. Sansa e de partea noastra doar sa o fructificam, dam gol si intram in glorie, soarta cruda ce-o avem, de ratam ne-o meritam. Chivu e reprezentantu, el ne va edifica, daca mergem pan` la capat. Depasim conditia? Nervii sunt intinsi la maxim, cu ochii privind in gol, inclestam ai nostri dinti: un moment, Kodak, zambiti. Se indreapta spre balon, suteaza si esteee… BARA !

O concluzie finala: Tot ce am ratat in viata ca romani ne-a fost sortit, mandria e si mai mare ca stelisti: am reusit!



ManiaCU