05-11-12

Decăderea (1/3)

Dreptul la actiune nu este unul perpetuu. Este universal, este garantat, protejat – dar nu la infinit.
Se poate manifesta doar in acel interval de timp considerat rezonabil indestulator pentru ca titularul sa-si poata poata proteja dreptul subiectiv.

In lipsa actiunilor, se prezuma – pe buna-dreptate –, renuntarea tacita la dreptul de a propune fapte materiale – recunoscute de societate – in realizarea protejarii valorii afectate, sanctiunea acestei pasivitati fiind o decadere speciala.


Decaderea din dreptul la actiune – PRESCRIPTIA – nu stinge dreptul in sine, stinge doar dreptul (posibilitatea) de a-l mai exercita (apara, invoca, cere) prin acte de protejare.

Societatea intelege astfel sa-si creeze – ea – un instrument de protectie. Dinamica sociala si multitudinea de relatii nascute intre membrii sai impune nevoia obligatorie a existentei unor termene prin care orice individ care se considera lezat intr-un drept al sau sa poate cere protejarea valorii afectate.

Impunerea unui termen pentru dreptul la actiune tine cont de protejarea drepturilor indivizilor care compun societatea si are in vedere ocrotirea valorii superioare – binele public.

In primul rand – ofera un timp indestulator prin care, din momentul in care titularul ia, sau, dupa imprejurari, ar trebui sa ia la cunostinta de o actiune sau inactiune prin care i se aduce atingere unui drept subiectiv, acesta sa si-l poata proteja prin actiuni recunoscute de catre societate. Se protejeaza astfel drepturile subiective ale indivizilor, acestora garantandu-li-se posibilitatea de a le apara prin actiuni.

In al doilea rand – efectul extinctiv al dreptului la actiune protejeaza Societatea, adica drepturile superioare, de caracter general, ale indivizilor care o compun – inclusiv ale decazutului. Prin prescriptie, titularul dreptului la actiune este obligat sa o exercite intr-un termen care sa serveasca la armonizarea interesului personal (protejarea unui drept afectat) cu cel general (asigurarea fiabilitatii circuitului civil, adica asigurarea posibilitatii generice de protejare a unui drept).

In lipsa unui termen restrictiv privind dreptul la actiune, intreaga societatea ar fi aruncata in haos. Din multitudinea de relatii sociale care se nasc, si al caror mod de constituire/protejare/derulare cere/poate cere o forma legala de realizare, la orice moment dat, rezulta tot atatea potentiale incalcari sau necesitati de realizare ale unor drepturi pentru protectia carora sunt garantate, atat dreptul la actiune, cat si limitarea dreptului la un interval considerat indestulator.

Prin neglijarea termenului, se stinge, de fapt, dreptul la a mai actiona. Un drept la actiune nelimitat in timp ar conduce la o reactie anarhica.
Ne-am trezi ca s-ar cere protejarea unor drepturi presupus incalcate acum 8, 15, 30, 78 de ani, ceea ce ar conduce la un blocaj generat de multiplele dificultati teoretice si, mai ales, practice, care s-ar naste si care ar afecta grav functia esentiala – de protectie a binelui general.

``````` ``````` ```````

Pe langa „decaderea din dreptul la actiune” (prescriptia), exista si o altfel de sanctiune – mult mai grava –, pentru neexercitarea unui drept inauntrul termenului sau.

Aceasta sanctiune este DECADEREA (numita si „decadere propriu-zisa”). Daca termenele de prescriptie sunt cele a caror implinire duce la stingerea dreptului la actiune in sens material, fara a determina, insa, pierderea dreptului subiectiv, exista situatii in care trecerea unor termene atrage pierderea dreptului subiectiv insusi – asadar decaderea din acel drept.

Datorita consecintelor deosebit de grave pe care le poate avea nevalorificarea drepturilor in anumite termene, se impune stabilirea criteriilor de distinctie intre termenele de prescriptie si cele de decadere.

In sensul dreptului substantial, stingerea dreptului subiectiv neexercitat (prefix, decadere, forcluziune, caducitate), este consecinta pe care trecerea timpului o produce asupra drepturilor subiective.

Avand un caracter exceptional, ori de cate ori legea – sau conventia partilor – nu prevad in mod expres ca termenul este unul de decadere, acesta trebuie calificat ca fiind de prescriptie. Cu toate astea, nu e neaparat necesara calificarea expressis verbis a unui termen ca fiind de decadere, ci este suficient ca el sa se caracterizeze prin faptul ca stinge dreptul subiectiv si nu este supus intreruperii sau suspendarii pentru a fi considerat in acest fel.

Se observa ca pot fi distinse mai multe ipoteze.

O prima ipoteza – este aceea in care prin lege sau prin actul juridic al partilor se instituie un termen si, totodata, se prevede in mod expres ca depasirea termenului atrage decaderea. Cu alte cuvinte, este vorba de o decadere expresa.

Ca exemple:

(1) Termenul „rezonabil” care incepe sa curga de la data descoperirii viciilor ascunse, inauntrul caruia cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vanzatorului, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a solicita rezolutiunea contractului de vanzare. In ipoteza in care viciul apare gradual, termenul incepe sa curga din ziua in care cumparatorul isi da seama de gravitatea si intinderea viciului.

(2) In cazul in care cumparatorul este profesionist, iar bunul este mobil corporal, termenul de decadere este de 2 zile.
Termenul de 1 luna, care incepe sa curga de la data notificarii, inauntrul caruia vanzatorul trebuie sa consemneze pretul primit si cheltuielile efectuate de de cumparator pentru incheierea contractului de vanzare si a formalitatailor de publicitate, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.

Termenul de 15 zile aplicabil actiunii asociatului prin care se contesta o hotarare luata cu majoritatea asociatilor, care incepe sa curga de la data la care a fost luata, daca asociatul a fost prezent, sau de la data la care i-a fost comunicata, insa nu mai tarziu de 1 an de la luarea hotararii;

Termenul de 5 zile sau, dupa caz, de 6 ore, in ipoteza bunurilor perisabile ori a animalelor vii, care incepe sa curga din momentul primirii acestora, inauntrul caruia cel indreptatit poate aduce la cunostinta transportatorului pieirea, alterarea sau deteriorarea bunului, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a solicita daune-interese.

Termenul de 24 de ore, care incepe sa curga de la data cand clientul a cunoscut prejudiciul suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi sau care au fost aduse pentru el in hotel, inauntrul caruia clientul trebuie sa instiinteze administratia hotelului, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a solicita repararea prejudiciului.

s.a.m.d. ...

2). O a doua ipoteza – este aceea in care prin lege sau prin actul juridic al partilor se instituie un termen, fara a preciza daca depasirea acestuia atrage decaderea sau prescriptia extinctiva.

Daca rezulta, neindoielnic, ca implinirea termenului atrage pierderea dreptului subiectiv neexercitat inauntrul termenului respectiv sau impiedicarea efectuarii unui act unilateral, atunci va fi vorba de o decadere. Intr-un asemenea caz, se poate vorbi de o decadere tacita (implicita).

In acest sens, se aprecieaza ca termenul care nu priveste exercitarea dreptului la actiune (actiune in justitie), nu poate fi calificat niciodata ca termen de prescriptie, ci doar ca termen de decadere, in afara de cazul in care ar fi chiar modalitatea actului in sine. Spre exemplu, trebuie calificate ca termene de decadere: termenul de 1 an aplicabil dreptului de optiune succesorala; termenul de 10 zile aplicabil preemtiunii la vanzarea de bunuri mobile, sau cel de 10 zile la vanzarea de imobile; termenul de 2 zile de la data la care roiul de albine a trecut pe terenul altuia, in care proprietarul roiului trebuie sa il urmareasca, respectiv termenul de 2 zile de la data in care proprietarul a incetat urmarirea.

s.a.m.d. ...

Ca o deosebire fundamentala fata de termenele de prescriptie, cele de decadere nu pot fi suspendate sau intrerupte si nici nu sunt compatibile cu institutia repunerii in termen.

``````` ``````` ```````

Acesta este, pe scurt, cadrul general, normat la zi si acceptat de catre societate, care reprezinta vointa comuna, nivelul si felul constiintei generale, si care are menirea de a asigura functionarea mecanismelor de protectie si reglementare in cadrul relatiilor inter-umane.

Filip Pindean

(va urma...)

__________________

* Dupa aceasta stufoasa si tehnica, (dar absolut necesara pentru ceea ce va urma), expunere a bazelor pe care (vrem-nu vrem, acceptam-nu acceptam, ne convine-nu ne convine) stam, in partea 2/3 vom discuta putin despre limita si regimul termenelor de decadere, despre invocarea si renuntarea la beneficiul decaderii, precum si despre caracterele generale ale intreruperii prescriptiei, pentru ca in partea 3/3 sa aducem unele lamuriri – de natura practica – despre cum se aplica, concret, normele sociale in cazul nostru, incercand, in final, schitarea in limbaj comun a concluzii care (vrem-nu vrem, acceptam-nu acceptam, ne convine-nu ne convine) se nasc.