29-10-10

FERICITUL FERI

Feri, adică Francisc Zavoda I, fratele mai mare al lui Zavoda II, a fost unul dintre pilonii permanenţi ai echipei de fotbal C.C.A., în cele două distribuţii legendare ale deceniului 6 al secolului al XIX-lea, pe parcursul a peste zece ani, alături de Voinescu, Zavoda II, Apolzan şi Alecsandrescu. Legitimat în anul 1938 la Phőenix Baia Mare, s-a transferat în 1948 sub Grant, unde i-a avut drept coechipieri pe Apolzan, Filoti, Bazil Marian, Mihăilescu. La 1 August 1949, incorporabil fiind, împreună cu Apolzan, s-au îndreptat spre Lipscani, unde îşi avea sediul clubul Dinamo, cu gând de transfer acolo. Gardianul de la intrare, cu isteţimea proverbială miliţienească, i-a prevenit, a toate cunoscător, că la ei fotbaliştii fac instrucţie la cataramă cu recanii obişnuiţi. Numai de asta n-ar fi avut chef, aşa că au zbughit-o, răsucindu-se pe călcâie, înspre clubul Armatei. Unul mai fericit decât celălalt că au scăpat de calvarul instrucţiei de front. Feri avea o excelentă tehnică individuală şi intuiţie tactică, fiind în acelaşi timp foarte arţăgos pe teren şi în afara lui(faţă de taciturnismul fratelui său).

A câştigat 6 titluri şi 4 cupe cu C.C.A. în 164 meciuri, marcând 33 goluri. La naţională a evoluat doar de 8 ori, iar în cupele europene de 3 ori(fiind autorul unui singur gol). Nu putea să fi lipsit nici la rarele partide ale echipei naţionale, sub Gică Popescu-Seniorul, cu vârful de la Belgrad, nici la fabulosul turneu al C.C.A. în Insulele Britanice, ambele petrecute în 1956. De amintit doar golul al cincilea al său, în „chinta roială” (5-1!), administrată echipei Luton Town, care bătuse pe linie pe TSKA şi Dinamo Moscova, respectiv Dinamo Bucureşti cu 3-1. Un meci, care a constituit pretext pentru deplasarea în Marea Britanie, în toamna aceluiaşi an, pentru a le oferi „lorzilor” revanşa. Zavoda I a fost nelipsit în ambele „cinciuri de bază” al atacului de WM(1950-55, respectiv 1956-1961): „Victor Moldovan-Petschovschi-Alecsandrescu-Zavoda I-Tătaru I”, urmat de clasicul din memoria microbistică „Cacoveanu-Constantin-Alecsandrescu-Zavoda I-Tătaru I”. Alături de Alecsandrescu şi Constantin, avea să devină al treilea „cearceaf tactic”, ţinta centrărilor lui Ghiţă Cacoveanu. Ilie Savu avusese inspiraţia să-i coopteze în staff-ul tehnic pe Virgil Economu, un veritabil filosof al fotbalului, şi pe profesorul universitar de la ANEFS, Victor Cojocaru, pentru pregătire fizică. Cu „nea Virgilică”, „Paraşută” a pus aplicarea WM-ul lui Chapman de la Arsenal în cele mai mici detalii.

Pentru a le intra traseele mingii în reflex, la antrenamente se întindeau pe gazon 3 cearceafuri, în colţurile careului de 16 înspre linia de centru şi la punctul cu var. Ajunsese ca un golgeter de talia lui Constantin să se supere, formal, pe antrenor: „nea Ilie, am ajuns să-i trag de chiloţi pe fundaşii adverşi, numai ca să marce Mutu”(un Mutu avant la lettre, atins de tăcerea Sfynxului). Imediat după 1961, a devenit secundul lui Gică Popescu I, rămânând la club până în 1966, atunci când noua Steaua fiind învinsă cu 0-4, şi-a bănuit pe câţiva dintre elevi că au „trântit” meciul. Era sub demnitatea sa de fost inter stânga celebru de a respira acelaşi aer cu „geambaşii”. Zavoda I a fost unul dintre puţinii purtători de jambiere stelişti care a făcut carieră militară „pe bune”, la M.Ap.N. Până în anul 1982, când s-a pensionat, un singur sezon(1979) a antrenat pe A.S.A. Târgu Mureş. Un satelit atât de obedient al Stelei, cum aiurează cârcotaşii, încât sub comanda lui Feri a învins-o cu 1-0. Incoruptibil, a părăsit dezgustat echipa, atunci când la ordinul şefului, colonelul Pintilie, a cedat puncte salvatoare la Cluj şi Satu-Mare. Târgul cu Clujul a avut loc între Pişti şi Loţi(Kovacs şi Bőlőni). Ighen? Bine, pe dracu’. Feri s-a depărtat definitiv de iubirea vieţii sale, fotbalul, după ce în 1983 a încercat, utopic, să descopere la Brăila...Progresul!

Constantin Ardeleanu