11-10-10

Fiat tiki-taka!

Fiat tiki-taka!
 
 
Meciul se termina.
 
Jucatorii Sportului Studentesc au fost la fel de „echipa tanara, de perspectiva, cu mare potential, care platesc tribut lipsei de experienta”, cum erau acum 7-8-10 ani.
 
Tot Farmache, cu zece ani de prima divizie, in care-i cunoaste pe nume pe toti ingrijitorii terenurilor de la Divizia A si B si stie ce le fac copiii, si cum mai duc tensiunea sau diabetul pe picioare femeile de sericiu din zeci de orase si orasele cu echipe fotbalitoare.  
 
Tot Ratiu care juca de cand cand era Iliescu presedinte, de cand Bombonel era primul vanator ros-alb al tarii si de cand Hrebe isi pregatea pet-project-ul cu atentie.
 
Tot Patrascu, cu 8 ani de Italia in ghete, care era speranta cand era si Ciorbea la fel. Cand fredonam superiori „nu te supara bulgare, ca avem mai multa mancare!”
 
Tot Cruceru care joaca de cand trebuia sa dormim linistiti ca avea cine sa vegheze si scoala se amana cu doua zile ca se turnau filme de actiune pe la Costesti.
 
Tot Chihaia, care era considerat de mare perspectiva atunci cand si Micul Titulescu era considerat la fel.
 
Tot Balan cel descoperit de Il Muce (acum 12 ani cand colonelul il descoperise si pe Obama, printre altii), pe care l-a apucat varsta de 30 de ani la Sportul, (si mai e speranta doar la old-boys), in asteptarea unui tren care cam intarzie ca se lucreaza la liniile ferate dintre Ana si Lpf.
 
Tot Varga, de care ne placea la toti. Atunci cand se difuza „Bune si nebune” , acum jumatate de deceniu, cand economia duduia din speculatii jegoase si cand Curelea si Ferfelea erau considerati atunci jucatori care trebuie sa se maturizeze, pentru a ajunge peste cativa ani (cum ar fi, acum) sa joace „la potential maxim” .
 
Recunosc, avem perspective!
 
Jocul minunat al Stelei, sub comanda noului antrenor ne-colaborator – un mare meserias care a lasat dolce far niente din Spania pentru ca sa-si urmareasca visul, „nu pe 1 euro, Gigi” – indreptateste premisele unei noi psihoze intre turmele de stelisti (cvasi-majoritari demografic si statistic), psihoza ce-si consuma valentele intre „avem potential”, „ne-am descatusat”, „aveam nevoie de motivatie”, „sa vezi ce-o sa le facem la militieni si la bozgori”, „nu vedeti ce lot avem?”, „baietii sunt foarte determinati si o sa joace din ce in ce mai bine”, „stai sa se sudeze relatiile de joc putin, si-atunci sa vedeti!”, „hai sa-i dam putin timp, ne-a aratat ca poate!”, „sa nu ne grabim, nu se poate totul peste noapte!”.
 
Fireste ca se face abstractie de ce se intampla si ce s-a intamplat cu adevarat intre personagiile care dau fondul de asteptare – speranta tampa – pentru turmele de stelisti, blocand intelegerea a ceea ce se va intampla – in mod absolut previzibil –, mai cert ca faptul ca unii au injurat in repetate randuri Clubul Steaua ca la usa cortului, daca nu din suflet si din convingere, atunci din gura. Se vrea sa se creada ca o intrerupere in exercitarea statutului de sclav, anuleaza starea, chiar daca premisele sunt identice cu cele precedente, care au creat si consolidat statutul si chiar daca proeminenta abdominala ar putea deruta in prima faza. Fireste ca ochiul stapanului ingrasa animalul si fireste ca trebuie sa fii nesimtit ca sa lucrezi cu Gigi, spre urmarirea visului, dar „nu pe 1 euro, Gigi!” . Parol ca nu-i asa! Pe un cocktail fara alcol, cum nu prea beau unii!
 
Fireste si ca trebuie sa ne subordonam corului de rumegatoare vexate in credinta lor sincera de dobitoace spalate pe creier inainte sa se nasca – ca stelisti – ca avem potential si ca Fecali chiar a bagat un ban si ca cel care nu lucreaza pe 1 euro e cine cred ei ca e, si nu opusul lui fundamental si ca, odata cu trecerea timpului, lucrurile se vor imbunatati, si nu se vor deteriora – asa cum s-a intamplat, fara exceptie, pana acum –, si ca nu traim o spirala dementa, pe care stelistii o sustin, pentru ca este expresia lor fidela, in termenii lasitati, dezonoarei, lipsei de valori si principii si – in ultima faza – a negarii statutului natural de fiinta umana, care, astfel, este spulberat.
 
Fireste ca vom astepta pana la urmatoarele deplasari sub Feleac, in scopul de a cumpara bomboane, pentru ca stenograme cu Piti, sa arate mascarada pe care o sustin stelistii – pe spatele Stelei, care e omorata de stelisti, nu de Fecali – prin sfaturile cerute de „Gigi, care a bagat bani la Steaua si e baiat bun daca stii cum sa-l iei” , (cum spune actualul ne-colaborator pe 1 euro), referitor la fundasul dreapta care sa joace impotriva amaratilor din groapa, impotriva carora ne va fi de ajuns un mizer de egal.
 
Si mai firesc, Piti va spune Stapanului ne-colaboratorului ca in niciun caz sa nu se joace cu Banel, caci „Ba, esti nebun? Banel greseste, ba! La mijloc, dar in niciun caz sa nu-l pui fundas!” Si mai firesc, maestrul de pe banca va juca cu Banel ca fundas, pentru ca acesta sa greseasca flagrant la primul gol (pe care-l va face, practic, cadou) si-l va confirma pe cel care nu a putut colabora cu Fecali in conditii normale. Maestrul va pleca iar in peninsulele calde, cu trabucuri rosii frematand de satisfactie, cu iredentismul maghiar la maximul lui istoric, ingenunchind un simbol al Romaniei si cu balele aruncate de colaborator, care va spune ca „era baiat bun, dar atat. Intelegeti voi ce vreau sa spun...” dupa care se va hlizi, cu satisfactia ca e mai mare decat unul pe care l-au adorat sute de mii.
 
Adoratul sutelor de mii va pleca, nu inainte sa nu raspunda balelor ce s-au aruncat pe el, promitand ca a treia oara nu se va mai intoarce la Steaua. Fireste, alle gute dinge sind drei, asa ca ce poate fi mai frumos decat revederea dintre doi prieteni dragi, asa de frumos reliefata in minunatele stenograme in care e Steaua ingropata: „Ba, jucam cu Lovin, da? Cu Lovin am eu siguranta, pac-pac!”? „Da`, Gigi, si Plesan a jucat bine!” „Da, ma , a jucat, da` cu Lovin e altceva, nu se compara, m-ai inteles?” „In rest, Nesu, Mirel, Ovidiu, Banel, Dica, e simplu. Da-i drumu!” „Da, Gigi!”
 
Ce poti sa mai contesti cand doi oameni se impaca atat de bine? Cum sa nu girezi astfel de proiecte? Orb sa fii si vezi ce va urma! Nu-i asa, stelistilor?
 
Asadar, meciul se termina. Maria sa, regele audientelor – cel de care se roaga toti sa le mai dea un scuipat intre ochi, pentru a putea spune ca si-au facut datoria –, trebuie sa se pogoare peste unde.
 
Radiaza tot! In urma sa, bodyguardul pe care nu-l stie nimeni, inca, de-abia se tine dupa el. In fata termopanelor care tin Steaua prizoniera, apare el. Vine intr-o alergare usoara, ca o recuperare de dupa un efort intens. Numai forta are. Nu ezita deloc. Se duce la fix. Stie ca toti sunt acolo. Cu un ranjet interior care loveste mai mult decat o suta de pumni, emana: tiki-taka barcelonaaa, tiki-taka barceloonaaa...
 
S-a rafinat. S-a mai cordit, adica. Nu mai sta sa se expuna degeaba. Acum sunt ei la dispozitia lui. Cateva declaratii aruncate cu un ranjet superior de inferioritate superioara.
 
Se indreapta spre masina. Usile i se deschid. Sutele de supusi sunt acolo. Il inconjoara. Mai sunt acolo, de fapt? Aceleasi complexe il fac sa ezite. Numai pentru putin. Pentru foarte putin. Stie el cum sa verifice. Nu degeaba este dresor de oameni.
 
Face totul natural, cu o rapiditate in gandire si executie care nu poate fi decat expresia unui geniu. In mai putin de 3 secunde, se intampla totul. Coboara si ultima treapta si pare ca o sa se urce in masina. Atunci, explodeaza intimitatea lui. Stie ca toti il urmaresc. Sunt inca ai lui, oare?
 
Zburand parca, se urca pe usa masinii, si – natural si fara sa se forteze – printr-un singur cuvant, mai mult decat toate sondajele sociologice posibile, isi linisteste nelinistile. De deasupra lor, pentru o fractiune de secunda, dar de fapt pentru totdeauna. Tiki-taka! Toti incremenesc pentru o fractiune de secunda. Fractiune in care el s-a autointitulat stapanul lor si in care ei – aratand cine sunt in profunzimea lor – l-au reconfirmat imediat ca atare, bucurosi ca revin la starea normala de asistati.
 
Hhhhheeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee! Uralele in corpore ale celor care-l inconjurau, arata cine suntem si unde o sa ne ducem. Tiki-taka reprezinta circul de care au nevoie si fara de care nu pot trai sustinatorii Stelei. Cand Voda le arunca doar cateva firimituri, circul e cel care salveaza, a salvat si va salva, in continuare, existenta majoritatii stelistilor.
 
Cine intra-n gropa, nu cred ca mai scapa!
 
Fiat tiki-taka!
 
 
Gandalf