A șasea etapă a play-off-ului a mai adăugat un punct distanței dintre leader (Steaua, desigur) și locul 2. Dar jocul nu m-a încântat nici de data asta. Aceeași lipsă de imaginație, aceleași gafe care oferă șanse neașteptate adversarului, aceleași ratări în situații care pot decide soarta partidei.
Și a mai fost ceva. Ați văzut cum a jucat CFR cu Viitorul și cu Dinamo. Cuminte, fără excese. Nu ca aseară, când, probabil, clujenii și-au depășit recordul de faulturi. Iar atitudinea tolerantă a arbitrului Găman i-a încurajat s-o țină așa tot meciul. Un singur galben, în min.70! Și nu lui Omrani, care a dat mereu la gioale ca pe tăpșanul comunal… Cât o să-l mai vedem cu fluierul în gură pe fratele lui Valerică Găman, cel care a jucat la Craiova, Dinamo și Astra? Că ăsta-l întrece până și pe Avram cel Mic…
Cu Găman sau fără el, meciul trebuia câștigat. Numai că Alibec și ai lui nu păreau conștienți de asta. Joc lent, temător, parcă timorați de inrările la rupere ale ”mândriei Arghialului”. S-au dus vremurile în care blândul și elegantul nea Imi își mâna la luptă băieții cu îndemnul ”Călcați-i pe ochi!” Nu, nu în sensul de a fi o echipă de mardeiași, ci în acela de a-și pune jos adversarul prin joc, prin determinare, prin tehnică, prin… fotbal. Steaua de azi pare o echipă care consideră că simpla prezență pe teren e suficientă pentru a mai adăuga trei puncte la zestre. Și nu-i așa… Degeaba a adunat GgB un lot din jucătorii considerați a fi cei mai buni din Ligă. Fotbalul nu-i aritmetică, valoarea lotului se dovedește adesea mai mică decat cea reieșită prin simpla însumare a valorii de piață a fiecărui jucător. Degeaba talent, dacă nu-i sprijinit de efortul necesar, de acea 99% transpirație pomenită de Edison.
Atât despre un meci aspru, dar prea puțin atrăgător, terminat cu un 0-0 fad. Să ne gândim la finala de luni. Că n-o să fie deloc un meci ușor…
Andrei Sava
Steaua nu are antrenor.