"Un antrenor mare se vede la pauza sau la schimbari" - o veche zicala fotbalistica
Sincer, mi-a placut mult cum am evoluat in prima repriza a meciului de aseara. Motivati, incisivi, increzatori, mereu dornici sa ne impunem propriul joc, nu sa ni-l modelam in functie de cel al adversarilor. A rezultat astfel un joc ofensiv articulat, verticalizat in multe momente, dublat de o prestatie defensiva laudabila, care nu a lasat cehilor nici o marja de manevra in ultimii 30 de metri ai terenului nostru. Brusc, cuprins parca de o revelatie, mi-am sunat un bun prieten, spunandu-i cu franchete ca este foarte posibil sa ma fi inselat in privinta calitatilor de antrenor ale lui Marius Lacatus.
Din pacate, pe cat de euforic am fost la sfarsitul primelor 45 de minute, pe atat de rapid m-a adus cu picioarele pe pamant evolutia Stelei din al doilea mitan. A fost practic cam acelasi deja-vu/deja-connu/deja-vecu in ceea ce priveste fotbalul practicat in acest sezon. Joc tarat de o retragere prematura in propriul teren, retragere marcata de greseli elementare de interpretare a jocului (golul cehilor s-a nascut dintr-o astfel de eroare), frica inexplicabila in a impune acelasi ritm ca in prima repriza, schimbari aiuritoare dictate de banca tehnica.
Dincolo de calitatea indoielnica a multora dintre fotbalisti (de pilda Vali Badea, care pentru mine este o imensa deziluzie, are nevoie cam de 3 miscari, in medie, pentru a prelua o minge simpla), mutarile bancii tehnice au fost, indraznesc sa afirm, absurde si nu au reprezentat decat bomboana de pe coliva contraperformantei europene inregistrate de echipa noastra in acest sezon. Nu inteleg de ce a fost introdus Surdu, nu pricep care a fost ratiunea pentru care in ultimele minute, cand aveam nevoie de un varf de careu cu gabarit, fiind limpede ca ar fi urmat o ploaie de centrari in careul Slaviei, este introdus Cristocea si nu Zaharia! Schimbari de neinteles, ca si in meciul cu Dinamo, cand, in loc sa fie introdus fostul bistritean, pentru a da lovitura de gratie cainilor si pentru a le tine fundasii ocupati in propriul teren, a intrat Baciu, permitand echipei din groapa sa ne atace cu toate liniile si facandu-ne sa ne uitam la ceas, numarand secundele si asteptand infrigurati finalul.
In fine, pentru mine ramane un mister neconvocarea constanta a lui Badoi, un metronom la Rapid, lasarea in afara lotului a lui Golanski, international polonez, in conditiile in care pare evident faptul ca Emeghara este mult mai potrivit pe stanga, in locul bezmeticului Nesu, decat pe partea dreapta, unde avem mai multe solutii viabile. Toate acestea, coroborate utilizarii rarisime a lui Cristocea, un fotbalist de ultima pasa prin excelenta, sunt de natura a ma determina sa ma indoiesc si mai mult de posibilitatile reale ale bancii noastre tehnice. Nu te poti plange de oboseala cand ai solutii la indemana si tu nu le folosesti, dand mereu credit aceluiasi grup de jucatori!
Lasand la o parte amaraciunea ratarii unei a patra prezente consecutive in primavara europeana, a cam venit timpul ca factorii de decizie din Ghencea sa traga invatamintele necesare, macar in ceasul al 12-lea. Ce gluma buna, nu?...
Forza Steaua! Intotdeauna Superiori!
Alex (Piece)
