Un stelist imi atragea atentia zilele trecute asupa unui aspect deosebit de interesant. Acesta imi spunea ca, daca ar exista la noi in tara o cultura a suporterului de fotbal, atunci oameni ca Becali nu ar ajunge sa terfeleasca imaginea unui club si sa-i calce in picioare gloriile. Nu ar putea penetra un spatiu sacru intretinut doar de stima si respectul a mai multor generatii de sustinatori. Practic nu ar fi lasat pentru ca s-ar lovi de un zid de netrecut mentinut doar de respectul pentru valori si spirit, de istorie si traditie. Imaginati-va 5000 - 10.000 de oameni care si-ar prezenta antipatia fata de actiunile finantatorului echipei ros albastre. Ar putea Catalin sa-i bata pe toti? Si ce s-ar fi intamplat daca acelasi numar de oameni s-ar fi impotrivit venirii machedonului in anul de gratie 1999? Faptul ca nici nu ne cunoastem trecutul, ca nu ne aducem aminte de oamenii ce ne-au adus glorie, ca nu-i sarbatorim sau comemoram pe aceia ce au pus umarul la obtinerea performantelor asa cum se procedeaza in campionate ca ale Angliei, Germaniei, Scotiei sau Olandei, ca nu DORIM sa facem toate aceste fapte, ne plaseaza intr-o zona a ignorantei vecina cu prostia. Tineretea fanilor fotbalului din tara noastra, lipsa cunostintelor "mai inainte" de Miu, Radoi Mutu sau Lacatus constituie tot atatea elemente ce confirma aceasta lipsa a noastra.
Ne place sa gasim vinovati mereu in alte zone dar uitam un lucru esential. Si noi suntem vinovati de tot ce se intampla la Steaua. Indirect, desigur, dar nu trebuie sa ne prefacem ca nu am avea nicio implicatie negativa. Becali a ajuns la Steaua pe fondul unei isterii "national steliste" legata de problemele financiare cu care se confundau ros albastrii la un moment dat. O imensa prostie, o problema pusa prost de catre noi, urmata de o solutie rapida, cea mai la indemana, urata si lasa in acelasi timp pentru depasirea unui obstacol considerat de netrecut, au facilitat aceasta alipire scarboasa. Ca si in cazul nuntilor aranjate atunci cand mama grijulie isi marita fata cea frumoasa cu un partener mai batran si urat plecand doar de la considerente materialiste vizand averea acestuia, tot la fel am incurajat prin acceptare aceasta predare neconditionata a unui simbol national la picioarele unui om nedemn. Echipa care a reprezentat candva Armata Romana a ajuns in portofelul unuia care nici macar nu a facut Armata. Cea mai iubita grupare sportiva a Romaniei devenita jucarie personala a unuia care necesita protectie din partea gruparilor interlope pentru a fi aparat de lumea pe care si-o doreste subjugata. Mai mult am asistat la executii media a lui Iordanescu, a lui Balint, a romanilor Ienei si Boloni afirmand amuzati "asa este el, mai nebun".
In prezent nici nu a plecat bine Hagi si deja se fac planuri privind portretul robot al noului antrenor, trecandu-se prea usor peste maniera in care a fost indepartat aromanul. Asa a fost si-n cazul lui Piti (pentru ca ne plictisisem de el), asa a fost si in cazul lui Zenga (pentru ca pierdeam campionatul), asa a fost si-n cazul lui Dumitriu sau Oli. Mereu am privit inainte negandindu-ne daca nu cumva acesti oameni ar fi putut obtine mai mult daca ar fi fost lasati sa munceasca asa cum si-au dorit. Ma doare ca suporterii nu constientizeaza faptul ca echipa Steaua va fi ocolita de jucatori valorosi si de antrenori cu personalitate tocmai pentru ca exista un climat nesigur cauzat de prezenta unui om periculos din toate punctele de vedere. Nu vrem sa acceptam faptul ca spectacolul si maretia au murit in Ghencea odata cu instalarea la domnie a unui veritabil dictator si nu putem constientiza faptul ca Steaua si-a pierdut din stralucire pentru ca fotbalistii sunt viteji doar prin gura patronului, in realitate, lotul stelist fiind cernut adeseori si prin prisma unor criterii extrafotbalistice ajungandu-se la depersonalizare si blocaj psihic.
Personal raman cu marele regret ca nu am apucat sa ma lamuresc in privinta lui Hagi si a viziunii sale de antrenor. Cu siguranta nu a fost o alegere fericita aducerea lui Gica, dar as fi vrut sa vad o partitura tehnico tactica rod al unei munci de trei luni de zile fara alte interferente. Desigur, cel mai comod este sa sacrificam iarasi imaginea tehnicianului si sa creditam monstuozitatile unui demagog viclean de a carui rataciri mi-e teama ca ne vor urmari toata viata. Omul Becali nu este rational si lucid decat intr-un singur context. Atunci cand urmareste sa distruga ceea ce deja a exploatat sau ceea ce nu poate obtine. Gica Hagi a facut greseala vietii sale atunci cand a ales Steaua lui Becali pentru ca nu s-a voit nicio clipa ca el sa reuseasca mai mult de o calificare in Champions League. La echipa a fost liniste doar atunci cand miza a fost reprezentata de bani. Nu cred in demonizarea omului Becali la fel cum nu cred in capacitatea domniei sale de a se comporta rational si onest. Aceasta persoana reprezinta o mare pata neagra pe blazonul nostru, o palma data de istorie unor oameni naivi care nu vor sa invete din greselile altora. Ramane de vazut cum le vom explica acest aspect si miilor de tineri sustinatori care il vor aclama pe finantator cu ocazia unui meci mare facut de Steaua urmat fireste de o gramada mare de rahat pe care vom fi nevoiti sa-l inghitim tocmai pentru ca am ales sa gustam din firmiturile oferite de un papusar.
