Lumea fotbalului a fost surprinsa ieri de demisia neasteptata a lui Gheorghe Hagi de la conducerea tehnica a Stelei. A fost o decizie soc produsa ca urmare a presiunii continue exercitate de Becali asupra antrenorului Hagi.
Accederea in grupele Champions League a fost uitata repede de patron, care a reinceput la scurta vreme sa faca ce stie el cel mai bine; sa puna presiune pe antrenor si sa-l critice public cu o inversunare dementa.
Scurta cariera a Regelui la curtea Stelei se incheie cu rezultate nu neaparat slabe, pentru ca indeplinirea unui obiectiv si pierderea a doar doua meciuri din 11 jucate nu reprezinta nici pe departe asa ceva. Chiar cu Steaua. Imi amintesc de o perioada din sezonul trecut cand Steaua a avut circa 8 jocuri fara victorie.
Becali are insa o idee fixa. Cand i se puna pata pe cineva, acel cineva trebuie sa-si ia adio de la echipa. Cazurile nu au fost putine, Neaga, Elton, Carlos, Bostina si altii facand cunostinta cu deciziile irevocabile ale efemerului conducator al FC Steaua.
Hagi, despre care eu cred ca a fost adus la Steaua pentru a face performanta, a simtit prima data brutalitatea atitudinii sale inca din perioada de pregatire din Olanda. Regele facuse greseala sa se comporte arogant cu toata lumea, inclusiv cu jucatorii experimentati ai echipei. In plus nu prea aratase veleitati de mare antrenor, iar rezultatele obtinute in meciurile amicale nu erau deloc in favoarea sa. Becali s-a deplasat urgent acolo pentru a se convinge si pentru a pune lucrurile la punct. Acela consider ca a fost momentul in care i s-a pus pata pe Hagi.
Vorbind drept, noi suporterii i-am acordat incredere totala Regelui si l-am primit cu bratele deschise. Incet-incet jocul echipei si mai ales ineficacitatea echipei au inceput sa ne nemultumeasca. Din ce in ce mai mult. Chiar atunci cand echipa castiga. Pentru ca jocul pe care echipa il practica si pe care Hagi il considera echilibrat, demonstra neputinta.
Cu fiecare meci, tot mai multi dintre noi ii doream plecarea. Si iata, momentul s-a produs. Insotita de o conferinta de presa in care isi prezenta motivele, demisia ne-a surprins totusi.
Expunerea de motive m-a impresionat, vorbea nu antrenorul ci omul Hagi. Cu tot ce poate presupune aceasta. Parere de rau ca a fost impins pas cu pas de Becali spre acest gest, regrete ca nu a fost sustinut de omul pe care il adusese in Ghencea in 1987. Nu a uitat sa mentioneze nici faptul ca Steaua a avut 10 jucatori accidentati la preluarea echipei, etc, etc.
Omeneste mi-a parut rau de Hagi, m-a durut durerea lui. Ultimul lui meci alaturi de ros-albastri, cel impotriva Slaviei, a fost probabil cel mai bun joc al Stelei din actualul sezon. In mod sigur jocul Stelei ar fi crescut in valoare cu fiecare meci. Incepusera sa revina Cristocea, Victoras Iacob, Badea. Sigur ar fi fost mai bine...
Interimatul va fi asigurat de Pedrazzini. Fostul secund al lui Zenga, despre care se spunea ca ar fi mai bun decat Zenga insusi, va avea o misiune deloc usoara pana la venirea unui nou antrenor principal.
Se vorbea de Rednic, dar se pare ca jucatorii nu ar fi de acord sa fie antrenati de un om cu caracter indoielnic. A fost chemat Oli, dar pana mai ieri seicii, sefii lui, il amenintau cu suspendarea pentru 2 ani daca va pleca. Cred ca nici Oli nu e dispus sa dea cu piciorul unei carute cu bani si unei semifinale cu echipa sa in Cupa Campionilor Asiei.
S-a vorbit inclusiv cu R. Lucescu, pe care patronul FC Brasovului nu vrea sa-l dea in ruptul capului. Ultimul eventual candidat, Zenga, a avut proasta inspiratie sa se grabeasca si sa preia Dinamo.
Neplacuta situatie aceea de a te trezi fara antrenor inaintea etapei a 8-a. Hagi a avut insa toate motivele din lume sa plece si poate ca e mai bine ca a procedat asa. Hagi demisioneaza si produce socul de care probabil avea nevoie Steaua.
Ar fi a 5-a demisie ceruta de el de la tot atatea echipe pe care le-a antrenat.
De ce i s-o intampla numai lui?
Virgil
