La palmaresul și gloria ei, Steaua fotbalisticã ar merita sã aibã un imn propriu. De fapt cred cã îl are, dar ca la un joc de puzzle, pãrțile sale nu s-au reunit, sincron, niciodatã în rotunjimea unui cântec formidabil. În ultimul deceniu al secolului XX, când generația celor 6 titluri consecutive nemurea altarul verde din Ghencea, un cântec rebel, împrumutat de pe terenurile europene, exprima a la Rahova, sentimentul de, hai sã-i zicem, superioritate: "Allez steliștilor/ Voi Campionilor/ Adi Ilie/ Vã dã la m...". În sezonul nebun al mezinului Ilie, când a ajuns și golgeterul țãrii, strofa a rãmas aceiași, înlocuindu-se Adi Ilie cu Sabin Ilie. Radicalii au venit cu altã nãzdrãvenie pe versurile 3 și 4, pentru care o anume minoritate protejatã astãzi ar exulta: "Nicã Panduru/ Vã sparge c...".
Imperiul Roman a cãzut, cât de inexpugnabil pãrea, din cauza carnavalelor garnisite cu depravãri enunțate în Colosseum-uri de provincie latinã. Oricum asemenea vulgaritãți, fie cã suntem pudibonzi sau nu, n-au cum sã reziste și nu depãșesc cota unui anume teribilism gratuit. Dar existã melodia, și nu una oarecare, ci una celebrã, cavatina lui Figaro, "La donna e mobile !" Pe portativul ei se putea croi un text stelist care sã-ți insufle acea mândrie și solemnitate a trãirii, ce aparțin celui mai grozav joc planetar. ªi dacã-mi permiteți o profunzime de gând, cu substrat de fatalitate, sã fim fericiți cã nu noi am ales Steaua, ci Steaua ne-a ales pe noi. În cartea mea: "Campioana Campioanelor Apoteotica Steaua"(se observã lesne filiația C.C.A.-Steaua), istoria echipei de fotbal de la origini pânã în anul 2001, am propus acest text. L-am transmis și la un concurs de imnuri, inițiat de FC Steaua, unde invingãtor a ieșit imnul lui Doru Dragomir, care având aerul unei melodii de muzicã ușoarã, n-a prins, în ciuda difuzãrii lui insistente la meciurile de acasã..
Într-o searã unicã de varã, când Steaua lui Stoichițã a câștigat cel de-al 20-lea titlu, în condițiile vodevilului de la Craiova(când Dumnezeu n-a permis ca malversațiunile marca Lucescu Sr. la Rapid sã dea o campioanã mincinoasã, prietenii aranjori știu de ce), imnul meu a fost cântat cu frenezie la o terasã(ați observat, de nicãieri Terra nu pare mai miraculoasã ca de pe o ...terasã). Gata, mi-am zis, propunerea mea a prins la mese și mase. Aiurea ! A venit vacanța și succesiunea unor sezoane de coșmar ale Stelei te îndemnau mai degrabã la bocete decât la hymne. Nu-ți pierde speranța orice-ar fi sã fie, dupã o ratare vine-o bucurie !? Când am auzit ce clamãri sofisticate se cântã de cãtre suporterii steliști la întâlnirea AISS de la Casa Studenților m-am gândit cã textul meu simplu(și zic eu nu chiar simplist) va prinde repede la mulțimea entuziasmatã de sosirea careului de ași(Gicã Hagi-Gabi Balint-Ilie Dumitrescu-Mirel Rãdoi). Vocea mea neconcludentã a mai ratat o ocazie. Cum internetul a transformat Terra într-un sat mondial, mã voi adresa steliștilor de pretutindeni cu textul acestuui imn, cântat pe aria "La donna e mobile". De data asta, toropeala canicularã de afarã va fi singurul meu alibi. Bon courage, mon vieux, allez !
IMNUL STELIªTILOR
Allez steliștilor
Driblați fachirilor,
Primii la minge
Steaua învinge !
Allez steliștilor
Zeii tribunelor,
Luciri de astru
Roșu albastru !
Allez steliștilor
Voi, campionilor,
Hai de ne-aratã
Fotbal și artã !
Allez steliștilor
ªi viteziștilor,
Trupã modernã
Steaua eternã !
Allez steliștilor
ªi viteziștilor,
Zeii tribunelor
Voi campionilor !
Dacã dragii mei contemporani, exigenți și nihiliști, nu-mi vor ierta vanitatea de a fi scris prima istorie a echipei de fotbal Steaua și tentativa de a-i lansa un imn european, n-am nici o îndoialã cã posteritatea o va face.
Constantin Ardeleanu
