Polemica, fie și necordialã, reprezintã savoarea unei conversații, înlocuind mãcar pentru o vreme grobianismul înjurãturii de mahala. Nu numai spirit îți trebuie pentru asta, dar și argumente valabile. Acel "Mã doare-n pãlãrie" al lui don Miticã de Bãlcești e o substituire dibace a unei sintagme porcoase, dar în ciuda istețimii sale native, în orice "Chrystal Palace" ar locui, se vãd de la tribuna zero barat puținii ani de școalã, fãcuți târziu și la fãrã frecvențã. Pe când era gãlãțean trup și suflet, la un presupus henț al fundașului dreapta stelist în careu, neacordat, Meme e exclamat acid: "N-a fost henț, dar mingea era sã-i smulgã brațul sãrmanului Reghe". Sã admitem, humor de absolvent de facultate pe bune.
Folclorul fotbalistic e plin de ceea ce Traian Tomescu numea "miștocãrealã", aceastã pasã cu cãlcâiul a limbii române. "Lãsați-ne sã pregãtim în liniște de Champions League", refrenul exhibiționistului Shakira, s-a dovedit de o aroganțã puerilã odatã ce pentru echipa sa grupele prestigioasei competiții s-au dovedit un tãrâm interzis. Expresiile din mediul penitenciar ale lui Iancu de Banat, limbajul limitat de ospãtari al majoritãții conducãtorilor de club, de la Bela la Horoba, viclenia dulceagã a lui Gheorghe de Moldova, spovedaniile paroxistice ale unui Popa de Copou, formulãrile cu dicționarul în mânã ale Procurorului, micimile bâlbâite de Mititelu, dau un anume farmec ligii lui Miticã. Despre Sancho Panza din Pipera, no comment: omul e involuntar antologic.
Dar, în ultimul timp, în rãzboiul becalian(Gigi e cu Steaua, verișorii cu Dinamo, nici campionatul viitor nu se va juca pe teren, miza calificãrii direct în grupe fiind apocalipticã), rar mi-a fost dat sã aud o gogomãnie mai aberantã ca a acestui (nev)Rednic, clonã a lui Mircea cel îmbãtrânit în rele: "sã ne mai lase Steaua cu cucerirea Cupei Campionilor Europeni, numai dupã 9 meciuri, în care prima echipã adevãratã au întâlnit-o în semifinalã. În 1989, fãrã sã-și dea seama, s-au trezit în finalã !" Dacã auzeai aberația de la un consumator oarecare dintr-o tavernã, mai treacã meargã, dar din partea unui contemporan din iarbã al acelor fapte te uimește. O fi trãit Strâmbul în Belgia sau într-o altã ficțiune, Blegia ? Ia stai, meștere, poate niște scoruri te-or scoate din confuzie.
Ediția 1985/86: Steaua a câștigat la Sevilla, la 7.5.1986, Cupa Campionilor Europeni, dupã "doar 9 meciuri", în vreme ce Dinamo în Cupa Cupelor(2)-a nu se confunda cu Supercupa Europei- va fi eliminatã dupã un singur tur de Vardar Skopije(2-1; 0-1). Ediția 1986/87: Steaua va fi eliminatã în turul 2 de Anderlecht(0-3, 1-0) iar Dinamo va claca în primul tur, la mare luptã cu 17 Nentori Tirana(C2) cu 0-1 și 1-2. Ediția 1987/88: Steaua(C1) va ajunge în semifinalã cu anonima Benfica(0-0, 0-2), iar echipa fundașului Rednic va pãrãsi C2 cu 0-1, respectiv 0-2, cu superechipa K.V.Mechelen(mai jos de atâta se poate coborî doar în groapa funerarã). Ediția 1988/89, Steaua va mai juca o finalã a Cupei Campionilor Europeni, pierdutã cu un catastrofal 0-4 în fața necunoscutei A.C.Milan. ªi echipa lui nea Mircea ce-mi fãcea ? Pânã-n turul 3 progresa(3 victorii și 3 meciuri egale).
În epoca sugeratã de spartanul Rednic a fi oniricã(de vis pentru steliști, floare la ureche în viziunea Strâmbului), iatã bilanțul sumar european: Steaua 28 meciuri, 14 victorii, 6 egaluri, 8 înfrângeri, golaveraj 58-26. Pauvre Dinamo: 12 meciuri, 4v, 3 e, 5 î, 12-10. Douã cupe de rezonanțã europeanã versus douã cupe de bitter bãute de necaz. Așa cã Strâmbule, flamandule de glorie și valonule de sãpun, înainte de a emite aberații, încearcã a respecta evidența. Socotești a numãra pânã la 9 o nimica toatã, tu care pe atunci nu treceai de primul tur ? ªi dacã isprava Stelei ți se pare facilã, trezește-te și tu o datã mãcar în grupele Champions League. Nu mai departe, cã te apucã amețeala...
Constantin Ardeleanu
