Milan - Liverpool, finala UEFA Champions League, sezonul 2006/2007. Cred ca suntem cu totii de acord ca este meciul sezonului in Europa. Hai sa ne uitam putin la aceste doua echipe. Nu erau cele mai bine cotate echipe din competitie dar cu toate astea joaca finala. Milan era sa nici nu participe dupa scandalul Mogiopoli din Italia, iar Liverpool nu mai parea capabila sa tina pasul cu mai bogatele si mai puternicele Man United si Liverpool. Ba, mai mult, Milan si-a piedut si golgheterul, in persoana lui Andrey Shevchenko. Si cu toate astea joaca finala. Cea mai batrana echipa din Cupele Europene impotriva celei care o invinsese acum doi ani. Dar ce legatura are toata povestea asta cu Steaua? Pai are, pentru ca asemenea Stelei ( pastrand proportiile ), aceste doua echipe au doua elemente fundamentale in patrimoniu: traditie si suporteri. Milan a ales sa-si pastreze campionii sai veterani, dandu-le incredere nelimitata acelor jucatori care le-au adus atatea succese de-a lungul vremii, in timp ce Liverpool stie ca fanii sai pe Anfield creeaza un infern pentru adversari, asa cum faceam si noi in Ghencea...
De ce faceam? Pentru ca acum, Steaua s-a lepadat atat de spiritul sau cat si de suporterii sai. La Milan au ramas Maldini, Costacurta, Gattuso sau Seedorf sa transmita celor noi mentalitatea, traditia si SPIRITUL lui Milan. La noi jucatorii cu personalitate, cei care ar trebui sa fie Maldini sau Seedorf ai Stelei sunt facuti comunisti ( Dica ) sau nu indraznesc sa comenteze ( Radoi ) in fata "liderului unic". Antrenorul lui Liverpool spunea ca pe Anfield poate bate pe oricine, pentru ca ii are pe fani in spate, iar in timpul asta, antrenorul Stelei fuge primul la vestiare cand se joaca cu spectatori, refuzand sa dea ochii cu noi. Probabil ca cel mai bine se simte cand se joaca cu portile inchise, asa cum era el obisnuit la FC National. La noi se prefera nu jucatorii sau antrenorii cu personalitate ( Zenga, Protasov, Lacatus) ci sclavii, executantii care fac sa comenteze. Ei sunt fericiti ca-si iau argintii si pleaca acasa, nepasandu-le de "huliganii" si "vagabozii" care isi striga dreptul de a avea o echipa demna, curajoasa si orgolioasa. Ei vor ca spectatori milogii care intind mana pentru biletele gratis ale lui Becali, ei vor ca spectatoti cetatenii care se uita in tacere la meci si nu vad mai departe decat terenul de joc, ca si cum Steaua ar insemna o victorie si-atat.
Aseara in Cotroceni, am auzit scandandu-se "Romania, Romania, Romania nu te vrea", catre patronul Stelei. Insa cei care scandau asta nu cred sa fi fost mai mult de 1000. Restul, majoritatea, priveau in tacere, parca nedorind sa ia o pozitie clara, pentru a nu cumva sa fie in tabara care nu trebuie.Din pacate, asta nu confirma decat tristul adevar care spune ca Romania are ce merita.
In incheiere vreau sa remarc jocul "extraordinar" prestat de echipa noastra, care pana la intrarea lui Dica si Elton, a jucat "fenomenal", iar meritul ii revine acestui mare strateg, pe numele sau Cosmin Olaroiu. Acesta a intuit pericolul ce putea veni de la ocupanta locului 18 si a introdus al treilea inchizator in teren, pentru a apara rezultatul ... Numai rautaciosii pot spune ca rezultatul de 1-0 a fost pastrat de interventiile eroice ale lui Cernea in fata "celebrilor" atacanti ai echipei gazda. Se pare ca Oli isi va mai trece atat de familiarul si merituosul loc 2 in clasament, inca o data. Multumim Oli!
Mihai Somanescu
