Vautrot a ales poarta dinspre peluza unde se aflã suporterii români, iar Steaua a fost desemnatã prima executantã. Cei 10 jucãtori s-au așezat în cercul de la centrul terenului, în timp ce portarii s-au dus spre careu.
Primul executant e Majearu. ,,Baftã, Miți!". ,,Nutria" pleacã agale spre poartã. Urruti se așazã între buturi și încearcã sã-i prindã privirea românului. Majearu evitã sã ridice ochii. Își așazã mingea la punctul cu var, se dã înapoi patru pași și hotãrãște sã tragã în dreapta portarului. Era cel mai tare adversar al lui Duckadam la penaltyurile de dupã antrenamente. În tribune, huiduielile mușcã vârtos din timpanele alor noștri. Miți se îndreaptã spre minge. Pașii îi sunt ușori. Pune stângul înainte și lovește cu latul dreptului în diagonalã. Plasat, dar, vai!, prea încet. Urruti pleacã spre dreapta și respinge.. Stadionul ia foc. ,,Barca, Barca! Campeones!". ,,Eram extenuat fizic. Poate era bine sã fi refuzat și eu, dar nu m-a întrebat nimeni. Pentru toatã lumea era firesc ca eu sã bat", spune cu tristețe azi Majearu. ,,În acea clipã am crezut cã pierdem. Dacã cel mai bun executant al meu ratase nu mai aveam la ce sã mã mai gândesc", recunoaște Ienei.
Duckadam schimbã locul în poartã cu Urruti și parcã o umple fizicul lui. Își murmurã ca pentru el: ,,Hai, Helmuth! Primul penalty e cel mai important. Dacã ghicești, pe urma îi joci tu pe ei". Spaniolii îl trimit pe Alesanco. Cãpitanul echipei și-a asumat responsabilitatea de a deschide seria loviturilor. Duckadam își îndoaie genunchii pe linia porții. Tribunele pregãtesc vuietul nebun al succesului. Spaniolul se retrage. Se oprește. Pare un sãritor în înãlțime care așteaptã tunetul sacadat al spectatorilor. Vine spre minge. Duckadam nu se grãbește. Stã puțin pe loc, dupã care împinge în picioare și pleacã în dreapta. Acolo ajunge și mingea. Duckadam apãrã!!! ,,Sunt salvat", își spune Majearu și lipește o palmã de încurajare spatele lui Boloni, care s-a ridicat pentru a executa. ,,Bat în stânga lui. Cu Sportul am dat tot acolo și probabil cã portarul a vãzut caseta. Își va spune cã schimb colțul, pentru cã am ratat și d-aia n-o fac. Important e sã nu dau afarã, așa cã trebuie sã am grijã. Ah, și cât îmi doream sã nu ajung la momentul ãsta!", își spuse Loți în drumul spre careu. Urruti gândea altfel. Boloni își pune balonul pe var cu o mișcare hotãrâtã. Lasã senzația cã n-are chef sã mai prelungeascã agonia. Se îndreaptã spre minge, trage, dar, de fricã, nu trimite lângã barã. Urruti schimbã și el colțul, mergând pe teoria alternanței. ªi-i iese! De furie, Loți trage în mingea respinsã, dar golul nu poate fi validat. Stadionul renaște iar. Lui Loți îi vine sã se batã singur. ,,De ce a trebuit sã gândesc atât? De ce? Aici nu e locul unde trebuie sã fii cerebral. Aici îți trebuie nebunie și inconștiențã. Ce-am cãutat eu aici? De ce m-am bãgat?". Oftatul greu al tribunei a stopat procesul de conștiințã al lui Boloni. ,,Esteeee! Bravo, Duca! Nu-i nimic, Loți! Duca a apãrat iar!". Bãieții jubilau alãturi de micuța galerie românã. ,,Dupã primul penalti a început, de fapt, jocul psihologic", explicã azi Helmuth. ,,M-am gândit cã ai noștri schimbaserã colțul la primele douã lovituri. Pedrazza, al doilea om al lor, gândea la fel. Mizam pe faptul cã va crede cã voi schimba și eu colțul dupã prima loviturã paratã. De-aia am plonjat tot spre dreapta".
La centrul terenului, Lãcãtuș stã încã lângã Bãrbulescu. ,,Bã Ilie, eu decât sã trag plasat și sã mi-o prindã ãsta, mai bine dau peste poartã. Sã moarã mã-sa, îi trag una lu' ãsta de-i scot ochii! Ori la bal, ori la spital!". Încurajându-se singur, Marius s-a ridicat și a pãșit hotãrât. A luat mingea, și-a înțepenit-o la 11 metri, s-a uitat scurt la Vautrot, dupã care a plecat decis. Trei pași, un șut în plin și...suspans. Mingea explodeazã în ,,transversalã", dar sare în pãmânt dupã linia porții. Gooooollllll!! E 1-0 pentru Steaua! Lãcãtuș sparge aerul cu pumnul și se întoarce râzând la centru. ,,Bravo, Lãcã! Sã n-am parte, și eu o sã dau la fel!", îi spuse Bãrbulescu. ,,Adevãrul e cã mi-a cam tremurat mâna când am aranjat mingea. Bine cã nu mi-a tremurat și piciorul", se confeseazã azi Marius. Pentru prima datã spectatorii nu mai ovaționaserã în urma loviturii unui român. În liniștea instalatã, pașii lui Duckadam se auzeau parcã fremãtând iarba de pe linia porții. ,,Tot în dreaptã mã duc fie ce-o fi! N-o zice ãsta cã sunt nebun sã aleg același colț. Dar uite cã eu sunt. Sã vedem dacã merge", își șopti Duckadam. Fațã în fațã cu el, Pichi Alonso pare înspãimântat. N-are voie sã rateze. Logica lui curge însã prin albia sãpatã de Helmuth. Elanul spaniolului e mare. Trage în dreapta portarului nostru. Duckadam plecase însã înainte și, incredibil, prinde mingea!!! Al treilea penalty apãrat. De bucurie, șuteazã balonul în înaltul cerului. Vautrot se apropie de el, dar Helmuth se scuzã. ,,Nu mi-a dat cartonaș atunci. M-a privit doar mai dur, mai dojenitor, dar atunci am simțit din privirea lui cã parcã și el se dãduse de partea noastrã. Deși eram o echipã micã, venitã din nenorocitul ãla de est al Europei, deși jucam în deplasare, deși ratasem douã penaltyuri, aveam acum prima șansã", povestește Duckadam.
Urmeazã Balint, al doilea kamikaze al echipei. În tribune, nea Gavril, tatãl lui Gabi, își mușcã unghiile. Gãboajã pare însã mult mai calm. Își aranjeazã meticulos balonul în punctul cu var. Pe laterala careului de 16 metri, cu zâmbetul pe buze și mâinile lipite una de alta ca pentru rugãciune, Duckadam se trântește în fund. ,,Doamne, îți mulțumesc, Doamne, cã m-ai ajutat!". Pentru portarul Stelei tot ce îl înconjura acum dispãruse. Era doar el cu el. Apãrase 3 penaltyuri, nu știa câte vor mai fi și nici n-avea chef acum sã facã vreo socotealã. ,,Uite-l pe Gãboajã. Ãsta bate bine, dar tot i-am luat câteva navete de bere de 3 ani de când ne întrecem la 11 metri dupã antrenamente". Duckadam nu privise nici una dintre execuțiile coechipierilor și n-o va face nici acum. Dupã ce Balint și-a fixat balonul pe punctul cu var, Helmuth s-a lãsat ușor pe spate și a închis ochii. Huiduielile tribunei îi spãrgeau timpanele. ,,Or izbucni, ca la Miți și Loți, sau aud oftatul ãla atât de plãcut?". Nebunia transformase fluierul lui Vautrot într-un țignal șters pierdut în spațiu. ,,Huuuuuuuuuuuuuuuuo!". ,,Ahhhhhhhh!". ,,Ce, a marcat Gabi?". Liniștea cãzuse iar ca o ghilotinã peste capetele spaniolilor care umpluserã stadionul ,,Sanchez Pizjuan". ,,Așa e, a dat gol! E 2-0 pentru noi! Bravo, Gabi!", apucã sã-i strige Duckadam, dupã care se îndreaptã cu pasul lui apãsat de urs grizzly spre linia porții. ,,Helmuth, te arunci decis în stânga!", își spuse. ,,Nu trebuie sã-și fie rușine dacã vei fi pãcãlit. Orice portar își alege un colț la 11 metri, dar de teama de a nu fi penibil, nu împinge hotãrât, iar când o face e prea târziu. Tu trebuie sã riști!" se îmbãrbãteazã Helmuth, dupã care își focalizeazã pe ochii lui Marcos. ,,Hai, bãiete, cã-ți cam tremurã picioarele. Ce oi zice tu, cã dacã am plecat de trei ori în dreapta sunt chitit pe partea aia? Uite cã acum mã sucesc. Sã nu te sucești și tu, da, bãiete?". Semnalul lui Vautrot se aude de aceastã datã extrem de clar. Helmuth își înfundã încã o datã mãnușile una într-alta, se înconvoaie și începe sã tropãie ușor. ,,Hai, bãiete, dã-o la mine! Hai, primul pas...., al doilea...., e bine așa....., al treilea...., Hai, trage! Am plecat! ªi.... Te-am pãcãliiiiiit, uite-o, e iar la mineeeeee! Esteeeeeeeee!". În clipa urmãtoare Boloni era deja de gâtul portarului. ,,Bravo, Duca! Bravo, bãiete!". Helmuth nu realizase însã cã totul se terminase. ,,Ce-i gata?". ,,Gata! Am câștigat!". ,,Am luat Cupa!". ,,Bravo, bã! Am luat-o, bã, e a noastrããããããã!". ,,Cupa Campionilor, bã, e a noastrãããããã!".
Andrei Vochin - SUPER Steaua, București, Editura Prosport, 2001
fcsteaua.ro va recomandã FINALA CUPEI CAMPIONILOR EUROPENI, ediția 1986, Steaua BUCUREªTI - CF Barcelona, astãzi la ora 19:00 pe TV Sport, în comentariul unuia din eroii nopții de la Sevilla, Gabi Balint! Vizionare plãcutã!
steagsahmic fularsteau2 
:) Si mai erau si altii 
:D:D:D MARTORI 