
Fotbalul in curtea scolii, sau pe maidan pare sa fie o amintire, multi jucatori au ajuns mari pornind din cutea scolii, sau din spatele blocului.
Acum, o mare masă de oameni acuza actuala generatie că este mult prea atasată de internet si ignoră cu desavirsire activitățile sportive.
Dar mai este posibil fotbalul in curtea scolii?
Din marturiile celor din generatia nascută după Revolutie, au rezultat citeva probleme, una dintre cele mai grave fiind lipsa locurilor in care se pot practica activități sportive. Și pentru că fotbalul s-a nascut in curtea scolii, vom prezenta citeva marturii ale unor liceeni din diferite orase ale țării.
"Vrem fotbal? Platim!"
Paul are 16 ani si frecventează cursurile unui liceu din Baia Mare. Mai jucam fotbal la scoala dar foarte rar si doar in timpul orelor. În rest, sala de sport este inchisă si inchiriata dar nu pentru fotbal, ci pentru volei, tenis sau handbal. În curte, mai jucam tenis de picior, de mai mult nu avem loc.
În fata blocului nu mai avem unde să jucam. Pe la alte licee, cum ar fi cel cu program sportiv, Colegiul National Mihai Eminescu sau Liceul Industrial Anghel Saligny, sunt terenuri de fotbal cu iarbă sintetica Vrem să jucam fotbal? Platim! 80 de lei ora. Cam mult, cu greu ne adunam cite 12-13 si platim pină in 10 lei fiecare.
Pitestiul este unul din principalele surse de jucatori pentru echipele de top din Romania, dar si pentru echipa natională de fotbal. Cu toate acestea, cea mai prestigioasă unitate de invățămint din oras Colegiul National I.C. Bratianu, la care au absolvit nume mari, precum poetul Ion Minulescu, academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici, criticul literar Vladimir Streinu sau Carol Corbu, campion european la triplusalt, nu dispune de un teren de sport.
În Bratianu nu se joacă fotbal decit la ore, in sala În curte? Nici vorbă! Nu au nici macar un teren. Bine, au un loc special amenajat pentru fumat, dar teren de fotbal nu au. Prietenii mei joacă pe un teren din padurea Trivale.
Nici in Capitală situatia nu este roz
În ultima vreme, pe lingă scolile bucurestene au aparut sali de sport, menite să le insufle elevilor dragostea catre educatia fizica La scoala cu numarul 143, există o sala nou-nouță, dar fotbal se joacă cu chiu, cu vai. Pe la orele de sport, dar atunci se fac altele, nu se joacă fotbal.
La Liceul Penticostal Emanuel, nu e teren, iar sala de sport e micuță, nu se poate juca fotbal acolo. Cind avem chef, mai dam o fugă pină in Parcul Tineretului, dar mai mult ne ia să facem drumul pină acolo si inapoi, a marturisit Andrei.
În liceele de top din Bucuresti, se organizează campionate de fotbal intre clase, dar, citeodata apar si probleme. În primavara pe cind disputam campionatul liceului la fotbal, ne-am trezit că s-au scos portile de pe terenul din spate.
Cum in sală nu puteam juca fotbal decit la ore, am abandonat acest campionat in faza sferturilor de finala Am vrut să il reluam in toamna dar, surpriză!, nu au fost montate porti noi. E mare pacat, a spus Gabriel, absolvent al Colegiului National de Informatică Tudor Vianu.
Solutia de avarie ![]()
Dorin este elev la o scoală din Bucuresti. Îi place fotbalul de mic copil, dar nu il poate practica ca la carte in incinta scolii: Porti nu avem. Jucam cu pietroaie sau, in cel mai rau caz, cu ghiozdane in loc de porti. Minge nu mai folosim, deoarece ne-o tot confiscă gardienii. Umplem o sticlă de juma' de litru cu nisip si ii dam bataie. Pe aia nu au decit să ne-o ia, gasim destule in pubela E buna are viteza cind o prinzi bine nu o mai vede portarul. Pacat că jucam cu ea doar pe jos, pe sus e periculos, se amuză tinarul.
Va invit la o dezbatere, voi va mai amintiti cum bateati mingea in spatele blocului, sau cunoasteti istorii, cazuri de fotbalisti care au ajuns mari din curtea scolii?





