Nea Piti a facut apel la memoria noastră de microbisti. Sau poate doar la memoria noastră de oameni.
Ati auzit de Oblemenco? Era idolul meu, a zis selectionerul. Dar de Danciulescu ati auzit?, a continuat tot el. Retoric. Întrebarea a ramas suspendată deasupra capetelor ziaristilor, undeva in spatiul invizibil dintre dreptate si nedreptate. Dintre rasplată si ingratitudine. Ori dintre voință si arbitrar. La conferinta de presă se discuta, bineinteles, despre neconvocarea lui Raul Rusescu. Subiect clasicizat, clasificat.
Pentru noi, nu. Dar pentru că Piturcă a adus vorba de Ion Oblemenco, golgeterul Craiovei din anii ˜70, al Craiovei dinainte de Craiova Maxima, al Craiovei care nu stia ce dinei si ce mititei ii pregateau dezastrul, hai să dam timpul inapoi! Era o vreme cind fotbalistii aveau porecle simple, care defineau ceva palpabil. Lui Oblemenco i se spunea Tunarul, fiindcă era de meserie golgeter. A fost de 4 ori cel mai bun marcator in Divizia A, pe cind fotbalul se vedea la adapostul coifurilor din ziar ori de acasa prin ochii lui Minoiu, Domozina Ghitulescu, Voicila Oblemenco nu a jucat nici un meci oficial pentru nationala Romaniei. Era uitat sistematic. Ocolit, ignorat. Umilit. A evoluat in citeva partide amicale, a reusit să si inscrie atunci cind a fost convocat. După Dobrin, Ion Oblemenco este al doilea mare jucator pe care Angelo Niculescu ar trebui să-l aibă pe constiință. Profesorul nonagenar iși duce insă linistit povara anilor, a amintirilor, a executiilor patronate din umbra generatiei Mexico ˜70.
Povestile lui Oblemenco si Rusescu au o multime de similitudini. Acelasi tip de inflexibilitate a omului care comandă nationala. Aceeasi lipsă de sensibilitate in numele unor obiective superioare, dincolo de drame personale. Acelasi tip de fotbalist care cade victimă orbirii selectionerului. Atunci si acum, cel in cauză este harnic, serios, joacă mult si inscrie si mai mult. Lumea se obisnuieste atit de tare cu reusitele omului-golgeter incit totul capată aspect rutinier, desi acolo este excelență in stare pura Atunci ca si acum exista/există o concurență reala in numele careia Ion sau Raul devine victimă de serviciu. Pentru a justifica absurdul li se descoperă defecte. sunt inestetici, lenti, previzibili. Nu au un fizic placut. Și alte aiureli de genul asta.
Putem vorbi, probabil, si despre predestinare. sunt oameni care nu se lipesc la premii, la onoruri, la selectii. Cineva sau ceva ii tine departe de podium, mai ales de prima lui treapta Ceva sau cineva ii obligă să transpire pentru lucruri pe care altii, nu neaparat mai dotati, le culeg din drum. Datoria noastra a celor care nu avem de obtinut calificari si tone de distinctii la hectarul de cultura este să continuam să-i aplaudam. Să ii iubim. Să le spunem că noi stim adevarul. Că poti trai si fară medalii pe piept. Dacă in piept ai ceva la care nici un profesor si nici un nea selectioner nu au cum să ajunga Sau ?
Oblemenco a murit după un atac de inima pe banca unei formatii din Maroc. Avea 51 de ani si zero convocari la echipa natională a Romaniei. Numele lui este dat unui stadion dintr-un oraș in care a fost ucis fotbalul.
Cristian Geambasu