Sabine, despre sarcinile unui inchizator, crede-ma pe cuvant, pot sa vorbesc in mai buna cunostinta de cauza decat multi, nu numai de pe forum.
"Parerea" ta, de data asta, este absolut irelevanta, pentru ca nu inventezi apa calda si nici roata. Nu poti avea pareri despre lucruri transate de teorie, in general, si de practica, in specialul asta.
Astfel, este larg acceptata teza, in jocul modern, de existenta a trei tipuri mari de jucatori care evolueaza in mijlocul terenului, si au sarcini defensive: mijlocasul defensiv, mijlocasul de acoperire si mijlocasul central.(exista, pana acum vreo 7-8 ani si mijlocasul-libero in fata apararii, dar ala e o specie aproape disparuta.)
Mijlocasii defensivi, care pot fi numiti, corect, inchizatori, se diferentieaza de mijlocasul central,asa-zisul numar opt,si cei de acoperire, prin sarcinile din teren, sarcini care emana, in cele mai multe cazuri, din calitatile lor( a se citi limitele), si, uneori, numai, din conceptia tactica.
Exemplele cele mai sugestive (care nu inseamna, neaparat, cei mai buni din lume) pentru postul de mijlocas defensiv, cu care am crescut eu, si care au fost modelele mele, sunt Vieira, Desailly, Makelele, Cornel Dinu, Cesar Sampaio, Gilberto Silva, Olaroiu, Sammer, Jeremies, Lupescu, Dinno Baggio, Gica Popescu, Hierro, Sanchis, Rijkard jucatori, care, fara exceptie, confirmand fisa postului, s-au retras, cu timpul, pe postul de fundasi centrali-libero, evoluand asa, pentru ultimii 4-5 ani ai carierei. Astia sunt mijlocasii defensivi, si aici se incadreaza Lovin(alaturi de Radoi, Alexa, Muresan).
Toti astia au fost mult mai valorosi decat el, dar majoritatea erau criticati, in epoca pentru aceleasi motive pe care le exprimi tu: ca stau cu capul in pamant, ca nu stiu sa dea o pasa, ca nu ajuta constructia.
Mijlocasii de acoperire sunt, prin prezenta calitatilor imputabile celorlalti, dar care, ei le au, o specie mai evoluata. Acestia au, pe lanaga travaliul obligatoriu postului, jocului defensiv, tactic -plasamentul, tehnicii de deposedare, niste calitati tehnice, -viziune, calm, tehnica de pasare, orientare tactica, tehnica de control a balonului, care le permite, sa-si asume, in cadrul jocului, pe langa sarcinile pe care le are un mijlocas defensiv, sarcina elaborarii constructiei jocului, oricare ar fi ea, intr-o conceptie tactica data. Astfel, Deschamps, Dunga, Galca, Rotariu, T.Stoica, Palo Sousa, Redondo, Mendieta, Lupu, Albertini, Guardiola, Matthaus(in afara de ultimii 4 ani, cand a jucat libero, pe fond de scadere fizica), Pirlo, Alonso sau Xavi (azi), reprezinta ceea ce se numeste mijlocas de acoperire. Unii dintre ei, (Pirlo, Xavi), au dus nivelul atat de departe, incat au creat o noua specie, play-maker-ul defensiv. Este acelasi lucru cu mijlocasul de acoperire, dar, ca recunoastere a meritelor deosebite in a crea standard pe acest post, si ca expresie a excelentei, acestor catorva genii, li s-a spus play-makeri defensivi. Dramatic, singurul dela noi care sa se potriveasca profilului, este Paul Codrea. La Steaua, singurul care s-a apropiat cat de cat de ce inseamna azi, un acoperitor, in era Becali, a fost Dorinel Munteanu. El a fost, insa, in perioada 96-02, la Koln si Wolfsburg, cand n-a fost folosit in stanga, un mijlocas box-to-box. La fel si la echipa Nationala.
Mijlocasul central(asa-numitul numar opt, sau mijlocas box-to-box, cum i se mai zice), este, si asta, o specie diferita,
Chiar daca pare ca joca pe aceiasi pozitie cu mijlocasul defensiv, si cel de acoperire, sarcinile lui, derivate din calitatile fizce cu adevarat de exceptie, il individualizeaza.
Astfel, Loti Boloni, Marcel Puscas(dela noi), celebrul Pirri, Roy Keane, Wise, Effenberg, Davids, Bryan Robson, Tigana, Neeskens, Falcao, sau contemporanii Ballack, Lampard si Gerard, se detaseaza de mijlocasii de acoperire prin calitatea principala distinctiva de patrundere ofensiva.
Ei au calitatile mijlocasilor de acoperire, dar prin posibilitatea sustinerii unui ritm alert, prin travalui pe fond de viteza, primesc sarcinile de a pleca din zona centrala, si, fie a porni curse in spatele blocului defensiv advers, intre mijlocasul defensiv si fundasii centrali, fie a fi latura intr-un triunghi ofensiv( mijlocas lateral-mijlocas central-varf), fie a crea superioritate, pe flancuri, pentru invaluirea extremei, fie a veni ca varf impins pe zona dintre fundasul central si cel lateral, fie a fi omul in plus pe respingerea pe 18-25 de metri, presionand, in tandem cu oricare coechipier apropiat pe singurul, de obicei, mijlocas defensiv advers.
Prin multitudinea de modalitati practice prin care poate transpune principiile superioritatii numerice, a atacarii cu poarta la fata, a elementului suplimentar de sustinere, defensiv, de constructie sau de finalizare, mijlocasul central box-to-box, reprezinta o diferentiere clara de mijlocasul de acoperire, si fundamentala, de cel defensiv.
El a aparut, pe locul numarului zece, al mijlocasului coordonator, considerat anacronic si ineficient, in conditiile jocului modern.
La Steaua, Paraschiv, cu toate limitele lui, a reusit sa se apropie de exigente, revansand imaginea dela meciul cu Kiew, din 2001, prin suita de evolutii bune si f. bune, la un inalt nivel european, si creind, dramatic, standard la Steaua, pe acest post. Plesan sau Tiago, au dezamagit, Ionescu nu s-a impus, Abel a fost o gluma.
La Nationala, s-a incercat cu Cocis, care a fost o solutie bunicica, pana la un moment dat,
Singurul jucator roman pe care il vad, azi, sa aiba calitatile pentru un asemenea post, este Ropotan.
Astfel, o sa vedeti, ca fotbalul romanesc duce lipsa atat de mijlocasii de acoperire( holding midfielders), cat si de mijlocasi centrali(asa-numitii nr.8, sau box-to-box midfielder). In schimb, avem cacalau, mijlocasi defensivi(destroyers).
De ce? Simplu, sunt usor de produs! Nu e mare lucru sa iei un jucator cu fizic, capacitate de efort, si sa-i creezi o tehnica de deposedare, sau capacitatea de asezare defensiva. El o sa alerge, o sa se bata, o sa-ti recupereze balonul, si..... gata! aici o sa se rupa filmul. Si o sa intervina o nenorocita de constructie mentala a vlahului si o apetenta catre un tatuc, acolo, undeva, care sa-i determine soarta. O sa caute un mijlocas creator caruia sa i-o dea, si sa faca ala ceva, sa inventeze ceva. El a recuperat-o, gata! Si-a facut datoria.
Ilie Stan spunea ca in momentul in care recupera mingea, i-o dadea imediat lui Panduru, si el, treaba lui ce facea cu ea! Panduru, Doamne fereste sa se simta ofensat, dimpotriva, i-si asuma rolul cu placere, ba mai mult, ii numea pe fundasi si pe mijlocasii defensivi "Ajutoare de fotbalisti!".
Intr-un meci disputat de Arges impotriva nu-stiu-cui, prin 70 si ceva, la pauza, scorul era alb, si Iovanescu ii zice lui Stanescu:
"-Brea nea Tinele, invata-ne si pe noi o schema, ceva, sa le dam o boaba astora!
-Ce schema, ce boaba? Cand recuperati mingea, i-o dati lui Dobrin si fugiti in fata, ca stie el cui sa i-a dea!"
Aceeasi mentalitate si la Natioanla: "I-o dadeam lui Hagi, si inventa el ceva!"
Acum , bineinteles, ca, au existat, in conditiile elaborarii caracteristicilor fiecarui tip de mijlocas de centrul terenului in parte, si jucatori care nu pot fi incadrati in mod clar, la o categorie.
Dinu a fost mijlocas defensiv(destroyer), si nu de acoperire(holding, sau defensive play-maker)pentru ca singurul atribut prin care contribuia la constructia jocului, se remarca, si i-ar face pe unii sa-l puna acolo, era pasa lunga.(care nici macar nu se numeste pasa, ci lansare).
Gica Popescu, in afara de perioada Steaua, cand a venit pe postul lui Bolloni, si a fost incercat intr-un post box-to-box- fortat, a fost, toata viata destroyer, si nici macar holding, jucand ultiimii 5 ani, libero.
Hierro, Sanchis, Rajkard, Desailly, Gilberto Silva, Olaroiu, toti au jucat mijlocasi defensivi (destroyeri), si la un moment dat, fara exceptie, au fost retrasi libero.
In afara de vreo doi( Sammer, care a jucat varf, coborand, incet-incet-ca Stefanescu, de ex.- si inca vreo unul), ceilalti au fost fotbalisti cu niste calitati naturale de aparatori, care insa, in plus de un fundas central normal, aveau ceva in plus(in general tehnica).
Mijlocasii de acoperire, majoritate, au jucat posturi ofensive, si s-au disciplinat intr-un modul defensiv, de sacrificiu, iar mijlocasii box-to-box, s-au impus natural, tot din jucatori ofensivi, pe alte particularitati.
Acuma spuneti-mi si mie, de unde dracu sa gasim noi mijlocasi de acoperire? Ei trebuie sa provina dintr-un jucator tehnic, nu suficient pentru a fi mijlocas ofensiv, dar destul, pentru a fi mai mult decat mijlocas defensiv! De unde plm il gasim? Ca daca apare unul putin mai tehnic, gata, e Maradona, noul Hagi, noul Dobrin, adica apetenta catre "tatuc". De ce sa alerge la recuperare diamantul, briliantul, regele, etc.? Lasa, sa alerge Lupescu, Rotariu...Lovin. Ca tehnicul face jocul... Daca nu e suficient de tehnic, atunci e mijlocas defensiv (destroyer) si atat.
Deci, cum producem noi, paly-makeri defensivi? Raspuns? Niciodata! Nu putem!
Iar cand apare, prin hazard, cate un amarat ca Lazar, are vicii mari, lipsuri fundamentale. Adica, el e tehnic, dar se sufoca in min. 35, cu Feroe, si se caca pe el cand il vede pe Toulalan. Lipsa! Ce dracu sa faci cu el?
Singura sansa e sa transformi un mijlocas ofensiv, intr-unul de acoperire. Asta, la noi, este f. greu, odata pentru ca refuza el, a doua ca majoritatea nu pot sa cuprinda rigorile postului, din punct de vedere fizic(se alearga cel mai mult), si al treile, si cel mai important, cum dracu sa renuntam noi la "comoara, la giuvaier, la nestemat", si sa savarsim sacrilegiul de a-l scoate din postura de mantuitot, pentru a-l integra intr-un sistem ce inseamna munca, competenta, rigoare, unitate, echipa, sistem?
Cu mijlocasii box-to-box, cred ca putem sa avem o sansa, pentru ca nu trebuie sa fie sclipitor de tehnici si nici cu un simt tactic prea dezvoltat. Este de ajuns ca, pe langa calitatile fizice, sa aiba si putina calitate si e gata. Repet, Ropotan mi se pare cel mai aproape.
Asa ca, cam asta e cu mijlocasii de centrul terenului. e cel mai usor sa joci cu doi inchizatori, si sa-i dai mingea lui unu', sa rezolve cazul cum o sti.
Suntem la ani lumina de ce-i pe afara (ma refer la Turcia, Grecia, Cehia, Croatia), si nu vad nicio speranta.
In ce-l priveste pe Lovin, pentru mine, care m-am calificat in domeniu la fata locului, pe teren, si am urmarit predilect ce apare, a fost un mijlocas defensiv(si atat!) f.f. bun. Nu putea sa fie ce vrei tu. A fost egal cu sine insusi. Faptul ca era obligat sa incerce, arata, inca odata, starea deplorabila a scolii romane de produs jucatori.
P.S.
Bonus:
The Greatest Central Midfielder In Various Positions:
Box-To-Box Midfielder:
1. Didi
2. Lothar Matthaus
3. Roberto Falcao
4. Gerson
5. Johan Neeskens
Holding Midfielder
1. Frank Rijkaard
2. Jozsef Bozsik
3. Fernando Redondo
4. Danny Blanchflower
5. Leandro Andrade
Destroyer
1. Luis Monti
2. Obdulio Verela
3. Nestor Rossi
4. Claude Makelele
5. Horst Szymaniak
Class : Queen Gold
Josef Masopust, Gerson, Luis Monti, Johan Neeskens, Obdulio Varela, Ernest Ocwirk, Willem Van Hanegem, Jean Tigana, Danny Blanchflower, Jose Leandro Andrade, Igor Netto, Horst Szymaniak, Paul Breitner, Marco Tardelli, Bryan Robson, Dave Mackay
Class : Queen Silver
Mario Coluna, Valery Voronin, Herbert Prohaska, Patrice Vieira, Roy Keane, Billy Bremner, Romeo Benetti, Edgar Davids, Osvaldo Ardiles, Xavi Hernandez, Claude Makelele, Grame Souness, Stefan Effenberg
Class : Queen Bronze
Michael Ballack, Steven Gerrard, Zvonimir Boban, Branko Oblak, Clarence Seedorf, Johnny Giles, Xavi Hernandez, Joseph Guardiola, Clodoaldo, Frank Lampard, Zito
P.P.S. Dupa cum vedeti, si astia le cam incurca. De ex., Lothar Matthaus, in afara de o perioada de pana inainte de Inter, cand a alternat mijlocas dreapta cu mijlocas coordonator, restul carierei a jucat mijlocas defensiv(88-94), si libero(94- 00). Nu box-to-box.
. Sper ca nu te deranjeaza atat de tare toate astea incat sa adopti un ton ¨efervescent¨.