A doua etapa a returului a adus fata in fata echipele cu cele mai multe egaluri si cu cele mai bune defensive. Asadar, cand ai in fata doua echipe defensive si sterile in atac, nu mai surprinde pe nimeni faptul ca, la pariuri, "egalul" era favorit.
Sa discutam intai despre jocul general pe intreaga durata a meciului.
A fost un joc urat, sarac in faze de poarta si foarte foarte plictisitor. Cele doua echipe au incercat sa se blocheze reciproc de parca amandoua jucau in deplasare, impotriva unui adeversar superior ca valoare. A rezultat astfel o gramada haotica la mijoculul terenului, gramada care a functionat pe principiul "na-ti-o tie, da-mi-o mie", iar constructia(daca poate fi numita asa) a fost lasata in seama oamenilor de banda. Cele doua echipe parca erau clone sau, mai bine zis, surori gemene.
Echipa Stelei:
Zapata - Golanski, Goian, Ghionea, Petre Marin - Ovidiu Petre, Tiago - Nicolita, Stancu, Szekely - Kapetanos.
Ca de obicei, in echipa Stelei a exista un singur om de picior stang: Petre Marin. Astfel constructia s-a facut mai mult pe partea dreapta a atacului, pe la Nicolita. Banel a fost unul dintre cei mai activi jucatori de pe teren. A aratat o forma foarte buna, fiind prezent atat in atac cat si in aparare. A sutat cu stangul, cu dreptul, a pasat. Pe scurt, a repetat jocul bun din meciul cu Vasluiul.
La mijloc, Ovidiu Petre a maturat tot, iar Tiago a incercat sa faca legatura dintre atac si aparare. De la o pasa lunga, printre, a portughezului, a pornit si prima faza frumoasa a Stelei din prima repriza. Szekely a urmarit mingea, a ajuns-o desi Voicu l-a tras de tricou, l-a intors pe brasovean si a centrat in careu. Acolo, Kapetanos si Stancu s-au balbait si mingea a ajuns in cele din urma la acelasi Tiago. Portughezul a tras insa slab, pe langa.
Nimic notabil in prima repriza. Doar la cornere nu a fost egalitate. Brasovenii au avut mai multe.
In fotbal se spune ca un antrenor valoros se vede la pauza si la schimbari. Daca e adevarat, atunci un antrenor lipsit de valoare se vede tot in aceste momente. Dupa pauza Dayro Moreno a intrat in locul lui Szekely. A fost o mutare surprinzatoare. Szekely a ajutat mult echipa in prima repriza. Cu viteza lui, l-a ajutat si pe Petre Marin in aparare si a bagat si frica in fundasul dreapta brasovean. Janos a fost unul dintre cei mai buni stelisti din prima repriza. Scoaterea lui a fost mutarea care ne-a costat meciul.
Dayro nu e mijlocas de banda, nu stie sa se apere. Petre Marin a ramas, astfel, singur. A fost o prada usoara pentru Roman. Tanarul mijlocas dreapta brasovean a facut ce a vrut. A avut chiar o prima ocazie imediat dupa pauza. Doar tineretea lui a facut ca marcajul prost al lui Petrica sa nu insemne gol.
Ramane insa problema Dayro. Desi putem spune ca introducerea lui ne-a costat meciul(el a "pasat" pe spate pentru Abrudan), baiatul trebuie inteles. El a inceput fotbalul ca atacant. Stie doar ca atacant sa joace si calitatile lui il recomanda doar pentru acest post. A avut doua faze in care a "explodat" de la limita offside-ului si, cu putin noroc, putea inscrie.(In una din faze a dat pe langa poarta din pozitie singur cu Coman si in cealalta a simulat). Dayro nu e jucator de viteza, el e de explozie pe distante mici. Pus sa joace in fata portii, e letal. In orice alta parte de pe teren, e doar jalon. Cat despre rolul de playmaker, nici el nu crede ca e capabil de asa ceva.
Cand ai in fata un joc de bataie, impotriva unei echipe care blocheaza bine, e foarte important sa profiti la maxim de fazele fixe. Brasovenii au inteles asta. Au cautat in continuu cornere si lovituri libere. Din pacate, Steaua se pare ca a uitat lectia asta. De fapt, se pare ca Steaua a uitat ce inseamna o faza fixa.
In atac, baietii stau pe loc la aproape toate centrarile. Ca e mai in fata sau mai in spate, e de datoria ta sa interceptezi mingea. Dar se pare ca baietii au luat notiunea de "faza fixa" la propriu si stau fixati in careul advers. Iar in aparare, marcajele sunt tot mai largi. Intreaga aparare mizeaza pe faptul ca Goian si Ghionea domina spatiul aerian. Pacat ca cei doi nu pot sa ajunga la absolut toate mingile.
Golul Brasovului a evidentiat minusurile Stelei in ceea ce priveste apararea. Mingea a plecat de pe banda stanga, de la Petre Marin, si deviata de Dayro, a trecut de toata apararea Stelista. Ceea ce e interesant e faptul ca golul a fost inscris dupa ce Lacatus l-a scos pe Tiago si l-a inlocuit cu defensivul Lovin.
Sa nu intelegeti ca ar fi vina lui Lovin ca Steaua a luat gol. Lovin a jucat chiar foarte bine daca stam sa analizam jocul echipei. A incercat cateva verticalizari si cateva suturi de la distanta si a si muncit la mijloc.
Ultimele doua schimbari au aratat foarte clar intentiile lui Lacatus. A iesit un mijlocas central si a intrat un inchizator pentru a conserva rezultatul. Lacatus voia egalul! Golul brasovenilor i-a dat insa planul peste cap. Insa, Lacatus tot nu a riscat. A ales sa il bage pe Litu(atacant) in locul lui Stancu(tot atacant, orice ar zice lumea) si nu in locul lui Ovidiu Petre(un inchizator care a jucat tot meciul la distrugere).
Sa nu ii luati apararea lui Lacatus si sa nu ziceti ca, de fapt, Becali ii telefoneaza echipa. Aici gresiti. In meciul de duminica Becali nu i-a telefonat nimic. Nici nu a trebuit. A sezut langa Lacatus tot meciul.
Desi meciul s-a terminat cu scorul de 1 la 0 pentru brasoveni, baietii ne-au adus totusi un pic de bucurie. Pe final, Ghionea a sarit sa il bata pe Razvan Lucescu, unul din dusmanii Stelei. Bravo Sorine! (fara ironie)
Faptul ca baietii au sarit la bataie e usor de inteles. Lacatus le cere in continuu sa fie agresivi. Asadar, baietii au fost agresivi. Dar nu pentru ca le-a cerut Lacatus. Agresivitatea asta vine de la faptul ca nu au incredere nici in ei insisi si nici in antrenor. Mai bine zis, nu au incredere in valoarea antrenorului. Degeaba e Lacatus prieten cu toti jucatorii, degeaba atmosfera e frumoasa la antrenamente, degeaba le cere antrenorul sa joace cu inima si degeaba optimismul e la nivel maxim in echipa. Jucatorii simt lipsurile cand calca pe teren. De aici vine lipsa de incredere si asta duce la nervozitate. Mai pui si un mic catalizator ca prestatia arbitrului Lajos de la Medias si bomba explodeaza fara probleme.
Dupa acest meci si mai ales dupa meciul de la Medias, putem spune ca locul 1 e pierdut. Dar nu e nici o problema. Si-asa, de cativa ani incoace, locul 2 e obiectivul principal al Stelei.
Adrian
