Pentru ca e sambata seara, las aici un articol ca sa fie postat de cine are acces la admin:
Va rog, mult iubiti conducatori, umiliti-ne in continuare
N-am prins perioada de trista amintire de dinainte de 1989 mai mult de cativa ani, prea putini pentru a-mi aminti de altceva decat de uniforma portocaliu cu albastru de gradinita si de ursul si calul cu care imi faceau ai mei poze in "Oraselul Copiilor". Totusi, tind sa cred ca exponentii sinistrului regim ar fi invidiosi pe realizarile regimului sinistru care conduce clubul de fotbal Steaua Bucuresti de cativa ani.
De fapt, gandindu-ma mai bine, cred ca mult iubitii sefi/ patroni/ finantatori/ manageri ai Stelei de azi au gasit secretul succesului conducerii totalitare, discretionare, acceptata cu draga inima de plebe. Pentru ca altfel nu imi pot explica cum sute, mii, zeci de mii de oameni isi cersesc portia de umilinta periodic, la fiecare meci de pe teren propriu.
Sesizand interesul tot mai mare pe care il genereaza parcursul bun, pe alocuri foarte bun, al echipei in acest sezon, oamenii care decid au decis sa intinda coarda. Si au tot intins-o, fara ca aceasta sa dea macar semne ca se va rupe.
Ce vreau sa spun cu asta? Preturile biletelor au fost nesimtite in toamna, cand Steaua evolua in grupele Europa League. La meciurile continentale, preturile erau comparabile cu cele din strainatate. Nu s-a tinut cont de nivelul de trai sau de salarizare din tara, nu s-a tinut cont de valoarea echipei noastre sau de valoarea adversarilor. S-a tinut cont doar de interes, si el mult amplificat de presiunea, intentionata sau nu, a presei. S-a ajuns astfel ca prezenta pe stadion la un meci din cupele europene sa fie un "must have". Nu conteaza ca National Arena nu e nici pe departe asa cum se povesteste (cati or fi vazut oare scarile nefinisate si acoperisul prin care ploua, cati s-au saturat cu hotdogii infecti si cola calda vandute cu adaos de 1000%, ca in primii ani de dupa Revolutie), nu conteaza decat sa ajungi acolo, sa iti tragi cateva poze cu telefonul si sa dai un check-in pe Facebook. Dupa asta poti sa pleci si in minutul 30, mai ales daca Stuttgart ne calca in picioare.
In primavara, nesimtirea a atins cote nebanuite la meciul cu Ajax si cand spun asta ma refer, din nou, la preturi. E drept ca rezultatul din tur a scazut considerabil marja de profit, dar profit a fost.
Iar aceasta nesimtire a devenit o amintire frumoasa la meciul cu Chelsea. Si acum nu vorbesc atat de pret, cat de atitudinea conducerii. Mandra conducere care v-a mintit si ne-a mintit pe toti cu buna stiinta. Mult doritele bilete la meciul cu Chelsea, devenite pentru cateva zile mai pretioase ca aurul, au fost vandute online. Cat de bine au fost vandute s-a vazut prin numarul mare ajuns pe mana tiganilor (tigan in spirit si atitudine, nu ca si culoare a pielii) bisnitari care au facut mici averi in pre-zilele jocului. S-a spus atunci ca o parte a tichetelor au fost pastrate pentru fanii din Bucuresti, urmand a fi puse in vanzare la casele National Arena. Competentul manager general fara drept de semnatura la club a avut tupeul de a anunta acest lucru in toiul scandalului, cand stia foarte bine ca nu mai exista de mult bilete.
Si, ca sa ajungem la esenta arogantei nesimtita, de ce mai erau bilete? Pentru ca cineva si-a oprit cateva mii (!!!) dintre ele. Mii de bilete au fost sustrase fanilor pentru a consolida subreda cariera politica a celui care se mandreste cu titlul de patron, dar care scoate anual cinci milioane de euro din conturile clubului pentru ca asa vrea. Mii de bilete au fost facute cadou unor indivizi care nu aveau nicio legatura cu fotbalul, ca sa nu mai vorbim de echipa Steaua.
S-a iscat o micro-revolta provocata nu din cauza atitudinii anti-suporteri a clubului din Ghencea (sau Mariott sau Pipera sau prin ce garsoniera o mai fi sediul acum), ci din pricina faptului ca multimea, imbata de zecile articole si reportaje zilnica, nu mai avea cum sa ajunga pe stadionul visat la meciul meciurilor. Se rata astfel momentul de maxima opulenta, povestile cu "am fost pe stadion la meciul cu Chelsea" urmand a circula ani la rand de acum inainte.
Dupa aceasta serie de palme aplicata fara vreo urma de regret, ba chiar cu nedisimulata pofta, de catre conducatori, o societate normala ar fi ejectat aceste elemente. Dar la noi nu se intampla asa, ci s-a ajuns chiar ca oamenii umiliti o data sa revina iarasi si iarasi pentru noi astfel de episoade.
Si de-ar fi numai problema biletelor!
Poate cineva sa imi spuna de unde isi cumpara materiale promotionale cu Steaua? Sau de unde isi cumpara pana acum cateva luni, inainte de "externalizarea" dubioasa a departamentului de marketing? Ei bine, da. Cam de nicaieri. Producatorul de echipament vindea si vinde si acum astfel de materiale promotionale, dar la preturi prohibitive pentru ca pe club il doare undeva de suporteri. Asa se face ca o formatie cum e Chelsea vinde in magazinele proprii replici ale tricourilor de joc cu 70 de lire iar Nike vinde replici ale tricourilor Stelei cu 90 si ceva de lire! Iar daca la englezi iti poti cumpara "tricoul lui x-ulescu", in Romania ar mai trebui sa dai cateva zeci de lei, in alta parte, ca sa-ti imprimi cu plastic ieftin un numar si, eventual, un nume pe spate.
Iar lista disfunctionalitatilor in relatia club - suporteri poate continua la nesfarsit. De fapt, nu cred ca exista macar un capitol la care Steaua sa arate nu ca este alaturi de fanii ei, ci doar sa demonstreze ca nu isi bate joc de ei cu buna stiinta si cu un ranjet larg.
Si totusi, chiar si in aceste conditii, lumea - ma feresc sa spun fanii "ros-albastrii" - se inghesuie saptamana de saptamana, meci de meci, sa isi primeasca portia de umilinta, ajungand chiar sa fie mandri de aceasta stare.
Pe final, mi-a venit in minte o ipotetica discutie intre un suporter al unui club civilizat, sa zicem FC Barcelona, si unul al Stelei:
- Sunt fericit! Dupa cativa ani de asteptare si eforturi, in sfarsit am prins un abonament!, spune catalanul.
- Eu sunt si mai fericit!, zice romanul nostru.
- De ce?
- Pai am gasit un bisnitar de treaba si n-am dat decat 3 milioane pe un bilet!
(glumesc)