Imi amintesc cum cu ceva ani in urma, asteptam nerabdator reluarea campionatului din al doilea sau act, actul final. Pentru ca in fond ce e campionatul transpus in versiune teatrala, daca nu o piesa in doua acte? Asteptam mereu cu infrigurare, independent de vremea de afara, sa vad noile achizitii, o motivatie mai puternica a echipei si ambitia antrenorului oarecum corijent in primul semestru, sa arate ca si-a invatat bine elevii pentru actul decisiv.
Ca rezultatele din pregatiri nu au fost intamplatoare si ca alaturi de noi, publicul lor cald, vor face totul pentru o noua victorie finala.
Tot timpul iernii, pana in prag de Martisor, sorbeam cu nesat stirile despre ei. Ma inflacaram la succese si ma intristam la aflarea unor vesti nu tocmai asteptate. Moralul imi crestea sau imi descrestea, dupa cum erau si vestile. Steaua era in mintea si in sufletul meu continuu, era pasiunea mea de-o viata. Dar asta se intampla inainte de venirea la conducerea clubului de fotbal, a unui fost, actual si viitor cioban.
Fost cioban, pentru ca asta i-a fost indeletnicirea in copilarie si in tinerete. Actual, pentru ca se poarta ca un cioban, conduce echipa si antrenorul ca pe propriile oi, si va reveni in mod sigur la ce a fost dupa ce va distruge complet Steaua. Conform binecunoscutei zicale "voi fi din nou ce-am fost si mai mult decat atat". A fost cioban, va fi probabil baci. Un fel de presedinte peste oi.
Ce simt in prezent de atata lehamite cata mi-a fost data sa strang in mine datorita lui? Nu foarte mult interes.
Rezultatele din pregatiri n-au avut mare efect asupra mea. De fapt cu ce mari echipe s-a infruntat Steaua si ce imbunatatire s-a vazut in jocul ei? Mie personal nu-mi inspira siguranta componenta lotului actual.
Cei vechi au inaintat in varsta, in neputinta si se simt si ei descurajati de atitudinea primului om din club, cel care a afirmat ca nu-l mai intereseaza Steaua. A afirmat chiar ca nu se mai baga nici la echipa, adica peste antrenor, lasa totul la ce-o fi o fi.....
Jucatorii mai tineri sunt lipsiti de valoare si nu au experienta si tupeul necesare unor jucatori asa cum si-ar dori suporterul stelist.
In plus adversitatea dintre suporteri si creditor nu a fost incheiata. Va fi din nou circ in teren, nemultumiri si proteste in tribune?
Mai avem la dispozitie 4 zile pana la inceperea unui nou calvar sau a sperantelor indreptatite. In a cincea va fi meciul, despre care antrenorul adversarei de vineri afirma ca nu concepe sa-l piarda. Chiar asa a ajuns Steaua? Sa fie luata peste picior de un antrenor fara vechime si fara experienta in cariera, aflat la carma unei echipe incropite in pripa?
Eu socotesc afirmatia fostului international Viorel Moldovan, un afront adus Stelei si stelistilor. De aceea doresc ca Lacatus si ai lui sa dea o palma morala infatuarii celui in cauza, printr-un joc darz, prin atitudine si prin victorie.
Stau si ma gandesc la ce a fost Steaua si la ce a ajuns. O fosta echipa de talie europeana, afundata adanc in mediocritate in prezent.
Vom debuta cu dreptul? Numai bunul Dumnezeu stie, dar eu sper din toata inima ca totul sa iasa bine. De primul meci depind sperantele sau grijile noastre. Nu mai conteaza ce a fost in tur si in pauza competitionala. Trec peste insatisfactii si suferinte. Sunt stelist pana la moarte orice ar fi! Haide Steaua!
Virgil