"Nu existã balanțã pentru cântãrirea sentimentelor. Se spune cã, în dragoste, întotdeauna dai mai mult decât primești sau, poate, este invers? Sã iubești și sã-i dãruiești persoanei iubite ce-și dorește, nu doar posibilitatea de a-și satisface plãcerile mondene, ci sã-i jertfești chiar onoarea ta este, oare, o dovadã de supremã dragoste, de nesfârșitã încredere, de copilãreascã naivitate sau, pur și simplu, de nesãbuințã?"
La aceastã întrebare - retoricã, poate - a lui Balzac, vom afla rãspunsul la finalul mandatului de antrenor al lui Lãcãtuș în Ghencea.
Rare sunt poveștile de dragoste mai frumoase în fotbalul românesc decât cea dintre Marius Lãcãtuș - cel care ne apãrea drept Eterna Fiarã de la poarta Templului, oriunde s-ar fi aflat - și Steaua fotbalului românesc. Aceastã poveste de iubire absolutã - așa cum pãrea ea pânã la finalul anului 2007 - a adus satisfacții colosale pasionaților de Roșu și Albastru, așezându-ne în vârful lanțului trofic al fotbalului intern. Lãcãtuș însemna, și încã înseamnã, pentru majoritatea Steliștilor ceea ce înseamnã ochii pentru oameni: pentru mulți, pare imposibil sã fii Stelist, fãrã sã nu te cutremure numele Fiarei.
Lãcãtuș a ales sã antreneze Steaua într-un moment extrem de greu, dorind sã-și asume istoria și renumele Templului sãu drag așa cum o face orice îndrãgostit adevãrat: pe marginea prãpastiei.
Problemele încep atunci când vedem cã Lãcãtuș și suporterii definesc diferit noțiunea de prãpastie: Fiara aratã spre rezultatele echipei, fanii, spre becaLojã, Lãcãtuș spre moralul jucãtorilor, fanii spre disperarea tuturor Steliștilor care au crescut sau îmbãtrânit cu discursul seniorial al unor Domni precum Emerich Jenei, Ion Alecsandrescu, ªtefan Covaci sau Ladislau Boloni.
Ce nu înțeleg fanii: cã echipa are nevoie de susținere, pentru a putea rãmâne și prin rezultate cea mai impunãtoare prezențã fotbalisticã a României, cã jucãtorii nu pot face performanțã fãrã o susținere dementã din partea celui mai formidabil cor din fotbalul românesc, cã atmosfera negativã din tribunã se traduce printr-o evoluție temãtoare, fãrã nerv a jucãtorilor.
Fanii nu înțeleg aceste lucruri în sensul cã știu mult prea bine detaliile de mai sus, dar au ca obiectiv principal îndepãrtarea de la echipã a principalei cauze a degradãrii Templului.
Ce nu înțelege Lãcãtuș: Steaua de astãzi are mari probleme de imagine din cauza unui "nea Gigi", Steaua nu se mai poate mulțumi doar cu calificãri în Liga Campionilor - Himalaya fotbalului românesc trebuie sã-și creeze an de an noi și noi Chomolungme - Steaua nu poate fi o unealtã în mâna unui "nea Gigi", pentru cã a fost servitã cu onoare și maximã competențã de uriași sportivi și colosali conducãtori, și, nu în ultimul rând, orice Templu, și cu atât mai mult cel din Ghencea, nu poate suporta pentru mult timp mirosuri, apucãturi și vorbe aflate sub orice nivel de culturã spiritualã Roș-Albastrã.
Lãcãtuș nu înțelege în sensul cã știe mult prea bine aceste detalii îngroșate grețos de apãsat de "nea Gigi" la fiecare ieșire publicã, însã el pare cã are ca principal obiectiv, în aceastã perioadã, doar rezultatele și nimic altceva.
În nicio ieșire publicã Lãcãtuș nu a apãrat altceva decât rezultatele echipei. În nicio ieșire publicã Lãcãtuș nu a vorbit despre altceva decât despre aspecte strict fotbalistice, ba chiar preferând sã se certe cu Balint în direct decât sã spunã o vorbã despre spiritul Tempului. În nicio ieșire publicã Lãcãtuș nu a mângâiat Templul, preferând sã dezbatã asupra locului vremelnic în clasamentul amãrâtei Ligi I. ªi cât ne-ar fi alinat o vorbã... Care încã întârzie sã aparã!
ªi se pare cã va mai întârzia, de vreme ce Fiara a preferat sã plece din Templu fãrã sã spunã un singur cuvânt de reproș Gigelului care l-a fãcut sã parã atât de mic într-un așa-zis Palat, deși cu o singurã silabã ar fi ridicat - definitiv și irevocabil - întreg Templul asupra siluitorului Stelei. De parcã amãrãciunea nu a fost îndeajuns de mare, Fiara care credeam cã apãrã Templul îl binecuvânteazã cu aproape orice ocazie pe cel care ne-a dus iubirea pentru Steaua la o urã fãrã becaLimite.
Lãcã, toate astea vor lua sfârșit odatã și-odatã. ªi noi te vom ierta, Lãcã! Deși nu te-am înțeles, nu înțelegm și cu greu vom putea pricepe, Lãcã, de ce ai ales o astfel de beCale.
Când orice alt pas în direcția opusã ar fi fost echivalent, pentru noi, cu uriașele îmbrãțișãri pe care tu le-ai primit de-a lungul timpului de la oamenii care acum detestã becaținele ce stãpânesc peste cel mai glorios gazon din România...
Ești printre puținii oameni pentru care iertarea Steliștilor poate veni în orice clipã. Te implorãm, Lãcã: nu mai întârzia mult!
Lari
):sa nu mai asteptam o reactie de la Lacatus!Nu facem bine sa-l mai confundam cu fiara de acum cativa ani!...