Valentin Ceaușescu s-a nãscut pe data de 17 februarie 1948, fiind fiul cel mai mare al lui Nicolae Ceaușescu și al soției sale, Elena. In ciuda zvonurilor avansate de presã, Valentin este fiu natural al cuplului si nu a fost adoptat.
Între anii 1967-1970, a urmat cursurile Imperial College din Londra. În 1970 s-a reîntors în țarã, angajându-se la Institutul de Fizicã Atomicã, unde lucreazã și în prezent. La Congresul al XIV-lea al PCR a fost ales membru supleant al CC al PCR.
Pe data de 3 iulie 1970, s-a cãsãtorit cu Iordana Borilã, cu care are și un fiu, Daniel Valentin, nãscut în 1981. A divorțat în 1988, iar în 1995 s-a recãsãtorit. Valentin Ceaușescu mai are o fetițã, Alexandra, nãscutã în 1996.
Unul dintre regretele lui Valentin Ceaușescu rãmâne faptul cã nu a apucat sã însoțeascã echipa naționalã la "Coppa del Mondo" în 1990. "Dacã aș fi fost cu ea în Italia, am fi reușit mai mult. Armata aceea de impresari care roia prin cantonamentul lor i-a deconcentrat. Fotbaliștilor nu le mai stãtea gândul decât la sumele amețitoare care se tot vehiculau. Pãcat, am avut o echipã extraordinarã, care putea sã obținã mai mult!". Ceaușescu a dezvãluit și faptul cã Lãcãtuș și Hagi aveau oferte de la Bernard Tapie, patronul lui Marseille, încã dinainte de Revoluție, dar cã oricum s-ar fi retras din fotbal în 1990, indiferent de situația politica.
Interviu cu Valentin Ceausescu in cotidianul ProSport, pe data de 29 mai 2006:
PS: Domnule Ceaușescu, ați jucat vreodatã fotbal?
Valentin: Cred cã orice copil are o pasiune pentru acest sport. Am jucat fotbal, întâi pe maidan, ca toatã lumea, apoi la o echipã din campionatul orãșenesc. Eram portar.
PS: Statutul de fiu al...
Valentin: Care statut, oameni buni?! Eram un copil în anii aceia...
PS: Când ați vãzut primul meci de fotbal pe viu?
Valentin: Cred cã aveam vreo 7-8 ani. Am fost la un amical al naționalei cu Ungaria, care s-a lãsat cu scandal. Nu îmi mai amintesc exact scorul (n.r. - 1-2 în fața a 90.000 de spectatori dupã ce tricolorii au condus cu 1-0 pânã în minutul 76), dar știu cã arbitrul, parcã era rus, și echipa oaspete au plecat de pe teren pe la tribuna oficialã a Stadionului "23 August".
PS: Un prim contact tumultuos cu fotbalul...
Valentin: Cred cã întotdeauna acest sport a fost cel mai urmãrit și a nãscut mari pasiuni.
PS: A fost el un prilej de etalare a orgoliilor demnitarilor înainte de '89?
Valentin: Se poate spune cã era un astfel de prilej. Dintotdeauna a nãscut ambiții mai mult sau mai puțin mãsurate. Tocmai datoritã acestui fapt s-a dezvoltat atât de mult. Totuși, faptul cã oamenii cu putere s-au implicat a adus și ceva bun. Se strângeau bani care veneau în fotbal.
PS: Au apãrut în acea perioadã unele echipe artificiale: Flacãra Moreni, Victoria...
Valentin: Nu numai ele. ªi Steaua, și Rapid, și Dinamo... Dinamo e și acum club departamental dacã nu mã înșel. E adevãrat cã erau și formații create oarecum artificial. Rolul lor era sã încurce echipele mari, în funcție de interese. De aceea erau create.
PS: Așa-numita Cooperativã... Când ați auzit prima oarã de cuvântul "blat"?
Valentin: Cred cã aceastã noțiune face parte din fotbal de când s-a inventat el. Nu știu sã vã rãspund exact, dar, pentru a anticipa o întrebare, am asistat la astfel de jocuri... Îmi amintesc cã înainte sã mã implic la Steaua, am fost la un meci al ei la Târgoviște. Stadionul mic, tribunele arhipline, eu am mers cu un prieten și ne-am așezat în tribunã. Primul-secretar m-a reperat și a venit la mine. «Tovarãșu' Ceaușescu, de ce ați venit?! Oricum ai noștri o sã învingã, pentru cã am vorbit înainte sã scãpãm și noi de retrogradare». Nu l-am crezut, am stat la tot meciul și mai era și o ploaie torențialã... Bineînțeles cã a bãtut FC Târgoviște.
PS: Arbitrajele cum erau? Puneați presiune asupra celor care "fluierau"?
Valentin: Pe mine nu mã interesa cine arbitra. Au fost cazuri când, știind cã sunt în tribunã, un arbitru sau altul se simțea obligat sã favorizeze Steaua, dar sã știți cã dupã meci mergeam și le ceream sã nu mai facã asta pentru cã, efectiv, Steaua nu avea nevoie.
PS: Nici în meciurile cu Dinamo?
Valentin: În meciurile cu Dinamo, ce sã mai pun eu presiune? Puneau destul "generalii" de la Securitate pentru dinamoviști. Nu cã și alți generali (de-ai noștri) nu ar fi procedat la fel dacã ar fi avut aceeași putere.
PRO: Se spunea despre Crãciunescu cã era arbitrul Stelei.
Valentin: ªi acum are Crãciunescu sã îmi dea o sticlã de whisky pentru cã nu ne-a acordat un penalty la un meci în "ªtefan cel Mare". Bumbescu a fost împins în careu, dar n-a dat nimic. Dupã meci m-am vãzut cu el și i-am spus: «Dacã îmi spui cã ți-a bãtut soarele în ochi, e în regulã, dar sã știi cã a fost 11 metri clar». Am fãcut pariu, s-a uitat la casetã și mi-a recunoscut cã a greșit. Mai târziu, dupã '90, mi-a recunoscut ce presiuni se fãceau... Soția lui era economistã și era amenințatã cã își pierde serviciul... Chestii din astea.
PS: Cine fãcea astfel de presiuni?
Valentin: Generalii de Securitate. Nu are rost sã mai dau acum nume.
PS: Era mai puternicã Securitatea decât fiul președintelui?
Valentin: Glumiți?! Securitatea conducea în acea vreme. Câte transferuri nu am ratat noi la Steaua pentru cã îmi era ascultat telefonul și când voiam sã luãm un jucãtor ne trezeam cã l-a luat Dinamo!
PS: ªi dumneavoastrã aveați telefonul ascultat?
Valentin: Pãi îl ascultau pe taicã-meu și nu mã ascultau pe mine?!
PS: Rivalitatea Steaua - Dinamo era mai puternicã decât s-ar fi crezut.
Valentin: Asta spre sfârșitul anilor 80, când la conducerea lui Dinamo a venit cine a venit, v-am spus cã nu vreau sã dau nume, și, dupã ce m-am implicat eu mai mult la Steaua. Dar sã știți cã în '83, de exemplu, eu am fost la meciul dinamoviștilor cu cei de la Hamburg. Le-am și prezis cã se vor califica și am fost la un pas sã anticipez scorul corect, dar și desfãșurarea lui. Mulțescu a ratat în ultimul minut și nu mi-a ieșit pronosticul de 3-3, dar le-am zis cã o sã fie conduși cu 3-0 și se calificã.
PS: De ce v-ați implicat totuși în fotbal? Ați auzit, probabil, legenda cum cã orice echipã care ar fi avut sprijinul dumneavoastrã ar fi avut aceleași performanțe.
Valentin: Nimic mai fals. Nu cred aceastã teorie. Atunci când am venit eu la Steaua, era deja o echipã puternicã cu un conducãtor (n.r. - Ion Alecsandrescu) priceput - poate cel mai bun din istoria fotbalului nostru - și cu un antrenor extraordinar, Emeric Ienei. M-am implicat în fotbal pentru cã îmi plãcea și pentru cã am considerat cã este un domeniu de activitate în care puteam sã fac ceva bun. Am simțit momentul...
PS: De ce la Steaua?
Valentin: Pentru cã de mic am ținut cu Steaua și pentru cã am vrut sã protejez aceastã echipã sã nu aibã soarta Craiovei, care a fost distrusã de Dinamo. A contat și revenirea la echipã a lui Imi Ienei, cu care mã cunoșteam de mai mult timp și nu neapãrat din fotbal.
PS: Ați adus jucãtori cu forța în Ghencea?
Valentin: V-am spus și mai devreme cã tot ce voiam sã luãm noi era interceptat de Dinamo... Dupã ce a plecat Pițurcã, am ajuns chiar în situația sã luãm un fotbalist, Negrãu, cu dezlegare de la dinamoviști. Cât am fost eu, nimeni n-a venit cu forța. Radu II mi se pare cã a cam fost luat pe sus de Halagian și a mai fost Bãrbulescu, deturnat dinspre Baia Mare. Mã amuz și acum pentru cã fugise de la Scornicești de Halagian și, pânã la urmã, s-au trezit și el, și Bumbescu la Steaua sub comanda aceluiași Halagian.
PS: Ați fost refuzat de fotbaliști precum Sabãu și Gicã Popescu.
Valentin: Am vrut sã îl luãm și pe Lupu, și pe Vaișcovici și nu s-a putut. Cu Sabãu era aproape rezolvat transferul, dar l-a luat Dinamo pentru cã mutarea lui a garantat salvarea Clujului de la retrogradare. Era o întreagã încrengãturã în care erau implicate mai multe echipe, și Corvinul parcã... În orice caz, știu cã însuși Cornel Dinu i-a recomandat atunci sã vinã la Steaua.
PS: Gicã Popescu s-a ascuns prin Craiova de dumneavoastrã?
Valentin: Povești. El era în armatã și l-am întrebat dacã rãmâne la noi. Inițial mi-a zis cã da, dupã care a plecat fãrã sã spunã "la revedere". Se vorbise deja pentru ca la Craiova sã ajungã, la schimb, Iovan și încã un jucãtor tânãr. Ulterior, am auzit cã "prietenii" noștri au scos un dosar cu taicã-su, care avusese un accident și Gicã Popescu a fost amenințat. Atunci a fugit. I-am reproșat doar cã nu a venit sã-mi spunã cinstit despre ce era vorba. Oricum, n-aș mai vrea sã creez și eu alte legende noi.
PS: Pe Hagi, în schimb, nu l-ați ratat.
Valentin: Despre Hagi jucãtorul, nu are rost sã vorbim. S-au spus prea multe. Ion Alecsandrescu l-a dorit dintotdeauna la Steaua, trebuia sã îl ia de la Constanța pentru cã el voia sã joace la noi, dar frate-miu a spus la insistențele lui Mac Popescu: Pe ãla tânãr, lãsați-l la Sportul. Mai târziu, în primãvara lui 1986, Ion Alecsandrescu mi-a propus sã încercãm transferul lui Hagi, dar în acel moment am ezitat pentru cã mã temeam de influența pe care Gicã ar fi putut s-o aibã asupra jocului echipei. Dar Gicã s-a dovedit un adevãrat stelist și cred cã dacã ar fi venit de la început, atât el, cât și Steaua ar fi avut de câștigat.
PS: Dar a rãmas la Steaua fãrã acordul Sportului...
Valentin: Cred cã așa a fost pentru cã Mac Popescu a refuzat sã primeascã vreun jucãtor la schimb în perioada cât Hagi trebuia sã rãmânã la noi. Îmi amintesc cã a fost un scandal și Comitetul Federal a decis sã se respecte voința fotbalistului. Gicã a spus cã vrea sã rãmânã la Steaua cu o singurã condiție: sã nu fie dat afarã din facultate!
PS: Așadar, fotbalul nu v-a fãcut o impresie prea bunã la primele contacte.
Valentin: Rãmân la pãrerea cã oamenii de fotbal nu au fost în regulã niciodatã. Pe la începutul anilor 80, când a fost un scandal cu bani negri și cu arbitraje îndelung contestate, s-a pus serios problema trecerii la profesionism, dar primii care s-au opus au fost tocmai oamenii de fotbal de atunci.
PS: În plin sistem comunist se punea așadar problema unei organizãri de tip occidental. A fost un vot democratic?
Valentin: Acum, nu vã închipuiți cã s-au opus direct. Au dirijat astfel lucrurile încât sã nu se schimbe nimic pentru a-și putea continua activitatea dupã bunul lor plac. Sã știți cã nu era mare diferența fațã de ceea ce se întâmplã acum. Se spunea cã Jean Pãdureanu trãgea sforile în Divizia A, fiind cu Gloria, în "B".
PS: Dumitru Dragomir este un alt "supraviețuitor" al acelei epoci...
Valentin: Nu îmi cereți sã dau nume și sã mã refer la persoanele din fotbalul de azi pentru cã nu am s-o fac. Pot sã spun despre Dumitru Dragomir doar cã Ion Alecsandrescu a vrut sã-l aducã la Steaua la un moment dat și eu i-am zis cã Dragomir e bãiat de treabã, dar cã e mai bine sã stea la treaba lui.
PS: Despre meciurile cu cântec, când echipele conduse de el învingeau cu scorurile astronomice de care aveau nevoie sau despre meciurile prelungite la nesfârșit...
Valentin: Nu urmãream decât partidele Stelei. Auzeam și eu despre toate acestea, dar nu pot spune cã am asistat la vreun astfel de joc. Nu mã interesa echipa Victoria. Le aveam pe ale mele la Steaua...
PS: Cât la sutã din performanțele Stelei vi se datoreazã?
Valentin: Aceastã întrebare mã enerveazã cel mai tare. Meritul este al antrenorilor și al jucãtorilor. Eu nu am fãcut decât sã stau alãturi de ei. Sã vorbesc foarte mult cu ei, sã-i sfãtuiesc... Nu vã închipuiți cã intram eu pe teren.
PS: Pãi și faptul cã erați lângã ei constituie un ajutor.
Valentin: Da, dar nu se mãsoarã în procente. Dupã ce Steaua a cucerit Cupa Campionilor, Mircea Lucescu a venit la mine și mi-a spus: E meritul tãu 80 la sutã!. Nu mi-a convenit, mi s-a pãrut cã încearcã sã umbreascã performanța lor...
PS: Suntem, de altfel, în mijlocul unei polemici pe tema acestei rivalitãți istorice...
Valentin: O polemicã pe care nu vreau s-o alimentez și care, credeți-mã, nu mã intereseazã. Nu vreau sã spun nimic de nimeni. Mircea Lucescu este un mare antrenor, dar eu personal am considerat cã e mai bine sã nu mai continuu o relație de prietenie pe care, la un moment dat, am avut-o dupã ce frate-miu (n.r. - Nicu Ceaușescu) ne-a fãcut cunoștințã...
Într-un material publicat pe data de 2 februarie 2009, Gazeta Sporturilor a prezentat mai multe pareri ale oamenilor care l-au cunoscut in calitatea sa de manager al clubului Steaua:
Valentin era mai mult decît un manager. Era un scut între echipã și putere. Era un tip deosebit de timid. Nu vorbea niciodatã în favoarea unui grup de oameni. Nici mãcar în vestiarul jucãtorilor. În schimb, Valentin lua fiecare fotbalist deoparte și îl sfãtuia, îl certa sau îl îmbãrbãta. Vorbea puțin, dar fãcea mult. Era un tip despre care eu cred cã ar fi mare nevoie și în fotbalul de azi - Emerich Jenei
Eu nu eram un prieten al lui, așa cum erau cei mai în vîrstã din lot, ca Pițurcã, Tudorel Stoica, Boloni, însã modul lui de a fi m-a motivat incredibil. De multe ori îl gãseam la stadion la 8:30 dimineața. Se ocupa de tot ce aveam nevoie, de tot ce însemna problemã personalã. Sã ai sprijin de la bãiatul președintelui era un stimulent fantastic! Ne suplimenta primele cu 1.000-2.000 de lei, aveam încredere în el, era un garant financiar. Venea la noi și ne vorbea ca un frate mai mare. El ne repeta aproape obsesiv: Trebuie sã cîștigați toate meciurile pentru cã numai așa o sã aveți respectul adversarilor și al oamenilor din tribunã!. - Miodrag Belodedici
1. "Se pricepea foarte bine la fotbal. Nu era unul dintre cei care sã dea vina pe arbitri dacã echipa juca prost".
2. "Nu fãcea mãgãrii. E adevãrat, ne apãra, dar ne apãra sã nu fim furați. Sincer vã spun, dacã n-ar fi fost el, Dinamo ne-ar fi mãcelãrit în campionat. El ne-a protejat, pentru cã Dinamo ne-ar fi tocat cu arbitrii pe unde ne-ar fi prins. Cu el în tribunã însã, nu-și permitea nimeni sã facã ceva necurat".
3. "Valentin ne cîștiga meciurile în campionat? Fals! Ai am un argument solid. Tot el ne ajuta sã învingem și în Europa? Tot el ne-a blãtuit meciurile ca sã luãm Cupa Campionilor? Tot el ne-a adus Supercupã, tot el ne-a calificat într-o altã finalã de Cupa Campionilor?"
4. "Pe Valentin îl acuzã doar dușmanii de-o viațã ai Stelei, unii de pe la Dinamo. Inventeazã prostii pentru a-și justifica eșecurile în fața noastrã". - Tudorel Stoica
Spun doar atît, de fapt îi reamintesc lui Valentin Ceausescu cã mi-a cerut de douã ori sã fug din România ca sã ramînã în fotbalul românesc o singurã forțã, Steaua, care era echipa familiei Ceaușescu.
ªtiam cã toți oamenii din federație sînt controlați de Valentin, așa cã eu îmi luam mãsuri de siguranțã la fiecare meci direct cu Steaua.
Puneam camere TV pe linia de 16 metri. Așa am fãcut rost de acele imagini ale finalei din 1988, în care se vedea clar cã a fost ofsaid la golul lui Balint.
Steaua lui Valentin Ceaușescu este clubul care a luat jucãtori din Craiova Maxima. Nu Dinamo, nu altcineva! Cu ajutorul lui Valentin l-au luat pe Silviu Lung cînd era titular în echipa naționala și la Craiova, ceea ce eu n-am fãcut cu Balaci și Camataru, pe care i-am salvat cînd erau într-o perioadã de decãdere. Steaua a mai luat apoi de la Craiova piese grele, cum ar fi Ungureanu și, mai tîrziu, Gicã Popescu. - Mircea Lucescu
Normal cã dacã el era cu Steaua, automat era anti-Dinamo. Pentru cei de la Steaua a fost bine, i-a susținut, i-a sprijinit financiar, i-a ajutat cu tot. Era prea sus sã se bage în toate prostiile, însã nu era ușã de bisericã. Eram antrenor la UTA și, în 1988, Steaua dorea sã-l transfere pe Negrãu. Eu m-am opus, clubul la fel, dar a intervenit probabil el și totul s-a rezolvat în favoarea Stelei - Gigi Multescu
La banchet, nemții ne-au expediat repede, cu o fripturã și o sticlã de vin, dupã ce noi îi omeniserãm cum se cuvine la București. Pe la miezul nopții, am urcat în camera generalului Diaconescu, ca sã-l rog sã mai facã rost de bãuturã pentru bãieți, sã sãrbãtorim toatã noaptea. Cînd am intrat, acolo mai erau Valentin și ambasadorul României în Germania. Cînd a auzit Valentin care e problema, a zis: O sã trimit eu whisky pentru toatã echipa. Bravo, felicitãri pentru calificare! - Costel Orac
Cînd eram hãituit de Miliție, Valentin m-a apãrat, ajutîndu-mã sã fiu jurist la Metalul București și apoi antrenor la Tîrgoviște, iar cînd Miliția mi-a fãcut ultima manevrã m-a susținut din nou și m-a dus la Scornicești, deși n-avea nici o obligație fațã de mine - Cornel Dinu
O singurã datã m-am întîlnit fațã în fațã cu el, dupã un meci cu Galatasaray, în fațã la Patria. Era un domn, un om manierat, civilizat. Sincer, chiar nu știu de unde au fost scoase poveștile alea cã el intimida arbitrii. E adevãrat, știam cu toții cã el e în tribunã la jocurile Stelei, însã numai arbitrii fãrã personalitate gîndeau cã trebuie sã-i facã pe plac doar așa, cã el e cine e - Ioan Igna
Ion Crãciunescu a fost asistent la un meci celebru, Steaua - Dinamo 3-3 din 1988. Roș-albii au revenit de la 3-1, însã gazdele au acuzat cã ambele reușite au fost marcate din ofsaid. Povestește chiar cel arãtat cu degetul, Ion Crãciunescu:
Dupã meci, în vestiar a venit Iordãnescu și a cerut sã revedem fazele, cã el susținea cã a fost ofsaid. Ulterior, a intervenit Valentin: Stingeți televizorul, golurile lui Dinamo au fost valabile, sã nu cãutãm scuze unde nu e cazul!. Apoi m-a tras deoparte și mi-a spus: Calitatea principalã a unui arbitru e sã fie corect, iar tu ai fost. Felicitãri, ține-o tot așa dacã vrei sã ajungi mare! - Ion Craciunescu
Unul dintre cei mai buni conducãtori de club de dinainte de '89! Un om admirabil, care n-a abuzat niciodatã de poziția sa de fiul al președintelui. Eu știu ce vorbesc, era de o modestie extraordinarã, un om pe care și acum, dacã ai conștiințã, trebuie sã-l respecți. Cine spune cã fãcea blaturi sau intervenea la arbitri minte cu nerușinare! M-a rugat sã-i arãt mașina mea, era curios. Da' m-am gîndit cã vrea sã mi-o fure și i-am dat întîlnire în fața Ambasadei Americii, cã acolo nu se putea întîmpla nimic. A venit, s-a uitat 10 minute înãuntru, nu mai vãzuse așa ceva!, dupã care a plecat. El a rãmas cu Dacia, deși putea avea orice limuzinã din lume. Asta ca sã vã dați seama cît de modest era! Azi, copiii protipendadei au mașini de milioane de euro, iahturi și avioane - Dumitru Dragomir
Nu pot sã vorbesc de el decît la superlativ, a fãcut din Steaua o echipã profesionistã. Aș fi vrut și eu un Valentin Ceaușescu la Craiova, sã cîștigãm împreunã 10 titluri, chiar dacã poate nu corecte. Astea ne-ar fi adus bani - Ilie Balaci
Am avut mari probleme cu Nicolae Ceușescu, a fost cel care m-a scos din fotbal. Dacã eram în București la Revoluție, eram primul care se urca pe tanc cu mitraliera. Valentin însã era cel mai corect din familie. Era modest în comparație cu fratele sãu, Nicu, care atunci cînd intra undeva voia ca toți sã-i fie la picioare. Un bãiat amabil, care iubea foarte mult fotbalul și Steaua - Alexandru Boc.
Eram în biroul lui Ion Alexandrescu, înaintea ultimului meci al nostru pe Ghencea de dinainte de evenimentele din '89. Mai erau 4 etape din tur. A apãrut Valentin și m-a tras deoparte. 'Tovarãșe, ai grijã, în varã s-ar putea sã pierzi. Se va decide ca în locul returului sã fie un turneu între primele 4 echipe din clasament, care sã decidã campioana. Restul formațiilor se vor bate sã evite retrogradarea. Ai grijã, sã mai faci 4 puncte în urmãtoarele 3 etape, ca sã nu rãmîi pe dinafarã!'. Nu luase în calcul și meciul direct care tocmai urma sã înceapã, se aștepta sã ne batã clar. Am cîștigat însã, 2-1. Ne-am revãzut dupã meci. Fierbea, certa pe toatã lumea: 'E o rușine sã ne batã Craiova, o echipã de 2 lei!'. M-a zãrit și i-am spus: 'Tovarãșe Valentin, mulțumesc pentru informații. Ne trebuiau 4 puncte, am fãcut douã deja'. Nu s-a supãrat". - Corneliu Stroe.
Dacã cineva crede cã marea echipã a Stelei din anii '80 avea nevoie de Valentin sã obținã victorii în campionat, cînd ea defila în Europa, atunci chiar nu cunoaște realitatea acelor ani! - Ionel Augustin
Dacã vedeam manifestații dedicate parintilor mei la televizor, îl închideam". - Valentin Ceausescu

