Personal m-am simtit mult mai umilit ca Stelist cand l-am vazut pe banca pe Olaroiu sau Dorinel Munteanu. Pana una alta Lacatus are un bilant pozitiv la Steaua, mult peste cel al lui Piturca, de exemplu.
De numele lui Olaroiu se leaga o semifinala de Cupa UEFA si un titlu.
De numele lui Piturca se leaga un titlu, o SuperCupa si constructia unei echipe care avea sa traga dupa ea intreg fotbalul romanesc de club.
De numele lui Lacatus se leaga o calificare in grupele Ligii Campionilor contra unei echipe superioare noua ca buget si lot, plus o revenire extraordinara in lupta pentru titlu, favorizata de evolutia penibila a contracanditatelor.
De numele lui Dorinel se leaga foarte putine lucruri. Totusi, victoria contra Urziceniului s-ar putea dovedi decisiva la final. De numele lui se mai leaga jocul excelent din Groapa si jocul bun din meciul cu Rapid, ambele necastigate doar din cauza nesansei, la fel cum a fost cazul si cu meciul contra Timisoarei. Totusi, Dorinel a stat teribil de putin pe banca tehnica. Si nu cauza sa.
Dintre toti, singurul a construit ceva a fost Piturca, in ciuda faptului ca a avut nevoie de exagerat de mult timp pentru a cladi o echipa. Lacatus a avut sansa sa construiasca ceva, insa a facut transferuri fie inutile, fie fara cap. A gandit pe termen scurt. E prea mult sa spui ca bilantul lui Lacatus este "cu mult peste cel al lui Piturca".
Totusi, prin acest topic s-a dorit altceva: sa nu uitam care ne este adevaratul dusman. Vom avea timp si de analize fotbalistice.