La fel ca si Hagi, un alt antrenor a ales sa plece cu demnitate. Al catelea e oare? Si cati vor mai veni?
Sa fie clar, poate ca Lacatus nu este tehnicianul de care aveam nevoie dar nici nu este atat de petarda ca antrenor asa cum multi s-au grabit sa decreteze. Specific Romaniei, vedem doar fumul nu si focul. Nestiinta ex antrenorului nu s-ar explica prin calificarea in Grupele Champions League cu eliminarea unei echipe ca Galatasaray si nici prin meciul bun facut in deplasare impotriva celei mai omogene echipe a momentului in clipa de fata, CFR Cluj. Iar Steaua nu a fost ridiculizata la Cluj asa cum s-a intamplat in cazul formatiei Dinamo. Ba dimpotriva, a condus pe tabela de marcaj, a jucat organizat asa cum a facut-o si-n deplasarea cu Fiorentina.
Atunci cand il evaluam pe Lacatus nu trebuie sa uitam faptul ca Steaua a avut in ultimii opt ani infrangeri rusinoase cu absolut toti antrenorii. Nu Lacatus a fost acela care a contabilizat atatea insuccese cu Dinamo si Rapid mai multe decat a suferit echipa in toata perioada 1980 - 2000 si nu Marius a fost acela care a brevetat modelul "abandonului" Cupei Romaniei. Nu Lacatus a fost initiatorul sistemului pagubos de premiere al jucatorilor cu un plafon de remunerare ce vorbeste de la sine de mediocritatea unui lot comparat doar la singura valoare romaneasca, Mirel Radoi.
Marius este inca unul pe o lista de acum prea lunga in raport cu ideile de continuitate si planificare strategica. Piturca, Zenga, Dumitriu, Protasov, Olaroiu, Hagi, Pedrazzini, Lacatus. Niciunul nu a reusit sa ne duca ACOLO. Cu toate acestea toti au fost prosti? Nu cumva am petrecut prea mult timp contestandu-i si aparandu-i, orbi la ce se petrecea cu adevarat in jurul echipei? Prea multe schimbari, prea multe viziuni, prea multe nedreptati ce dovedesc ca Steaua a ajuns o echipa mica deoarece se demonstreaza clar faptul ca singura solutie accesibila pentru un personaj ca George Becali este schimbarea antrenorului. Iar fiecare antrenor care a trecut prin Ghencea a plecat epuizat. Dintre toti, Hagi si Protasov au concluzionat cel mai repede ca nu se merita sa-ti strici sanatatea pentru ca nu se poate obtine mai mult. Au fost cei mai rapizi si au plecat cu fruntea sus.
La fel ca si in cazul Regelui, Fiara a incercat. A luptat, s-a consumat, a vrut sa aiba rezultate. Pe buna dreptate multi i-au pus in carca jocul prost al Stelei desi se cunoaste foarte bine ca politica de transferari ("de acum ma bag eu la echipa") plus faptul ca alcatuirea in dese randuri a primului unsprezece reprezinta un amestec direct al finantatorului Becali.
La Steaua nu jucatorii si antrenorii sunt principalele probleme ci radacinile, noua fibra creionata pe viziunea unui singur om de a face performanta.
Dialogul, democratia, regulile bazate pe atingerea obiectivelor, planificarea, politica de transferuri iata elemente cheie in activitatea manageriala a unui club de fotbal si tot atatea necunoscute pentru un dictator ce nu stie sa implice oameni si sa-i puna in valoare. Un om ce nu suporta nici macar ideea ca altii ar putea sa fie mai capabili in luarea deciziilor decat el. MM Stoica si Adrian Ilie sunt dovezi clare in acest sens. Iordanescu si Ienei sunt alte piese simbolice a unui puzzle mereu incomplet. Acum, antrenorul a plecat si va veni altul. Din pacate Fisa de Post a ramas neschimbata, iar nu toate cerintele sunt formulate in scris ci sunt transmise prin terti bancii tehnice in functie de toane, pohte si vise. Asa-i ca tot noi suntem mereu superiori?
"De la Steaua nu poti sa pleci decat cu lacrimi in ochi" - Mihai Stoica
