"Da` unde te crezi frate, pe Santiago Bernabeu?", îmi spune amicul meu, care stã pe locul din dreapta, în timp ce eu conduc mașina pe lângã stadion și înjur lipsa locurilor de parcare.
"Da, frate, dar ar fi fost bine sã am acuma o parcare pe câteva nivele sub stadion, sã intru cu mașina și sã merg cu liftul, nu sã caut ca disperatul loc de parcare la ora 21.40".
În cele din urmã, gãsesc, ca prin minune, un loc în spatele blocurilor. Meciul a început deja de zece minute. Ne dãm jos repede, ne luãm fularele și șepcile și ne grãbim spre intrare. Când mã gândesc cã la ora 19.20 nu aveam bilet și mã pregãteam sã vãd meciul la televizor, nici nu îmi vine sã cred cã sunt aici. Amicul meu m-a sunat și mi-a spus cã are douã invitații la tribuna 1 și se întreba dacã vreau sã merg. Auzi la el, dacã vreau sã merg! În secunda doi am fost în mașinã!
E minutul 15 al meciului, și noi am trecut de primul filtru. Din stadion se aud huiduieli. "Au pus ãia piciorul pe minge", îmi spune amicul.. Vreau sã iau un steag din cele câteva zeci abandonate pe scãri, însã un steward îmi face semn cã nu am voie. Nu-i nimic, am fularul, îl voi folosi la nevoie pe post de material de fluturat. Ajungem în sfârșit, ne așezãm pe unde apucãm. Așaa, ia sã ne uitãm și la tabelã. Hait! 0-1! Asta auzisem noi din afara stadionului, Steaua luase gol. Îl întreb pe vecinul de scaun cum s-a întâmplat. Îmi descrie faza fixã, centrare Schweinsteiger, gol van Buyten. Bayern e echipa mea preferatã din Germania, dar în seara asta o urãsc. Ostilitãțile nu decurg bine deloc pentru ai noștri, mã frapeazã în primul rând diferența de talie dintre jucãtorii celor douã echipe. Steliștii noștri parcã n-au mâncat toatã viața lor. Îmi vine în cap cuvântul "supraom", gândindu-mã la jucãtorii "germani", dar îl resping repede, are conotații naziste în asociere cu Germania! Sã nu uitãm cã este un meci din Champions League și nu avem voie sã avem asemenea gânduri!Am putea fi suspendați, sau chiar excluși!
Galeria lui Bayern mã iritã, stãm destul de aproape de ea și parcã numai ei se aud. Îi huidui. Oamenii din jurul meu se uitã urât. Sesizez asta și le spun: "Pãi ce facem, îi lãsãm pe ãștia sã se audã?". Lumea ridicã din umeri. Le e indiferent subiectul. Nu înțeleg! Am fost și la meciul cu Brașovul și tot la tribuna 1 am stat. Lumea a scandat atunci, toți am stat în picioare. La meciul cu CFR-ul din sezonul trecut a fost și mai frumos, tot în tribuna 1.
Se terminã prima reprizã. În pauzã fumez douã țigãri, împrumutate de la un bãiat de lângã mine. Eu nu am țigãri, n-am mai fumat de șapte ani, nu știu ce mi-a venit acum. E bine, am amețit un pic, parcã aș fi bãut câteva beri. Ai noștri rateazã. Mã ridic de pe scaun, îmi vine sã strig. "Bãi, șapcã, stai jos, nu vedem", mi se strigã din spate. Mai ratãm câteva ocazii, Zapata scoate și el câteva goluri ca și fãcute ale nemților. Dãm gol, mi se pare valabil, mã bucur, sar și urlu. Nu, arbitrul îl anuleazã. Asta e, mai e timp. Repriza a doua se terminã însã. Am pierdut! Simt cã nemeritat. Ieșim afarã, în bãlți și noroaie.
Clar, Ghencea nu e Santiago Bernabeu, vorba amicului meu! Dar nici Steaua nu e Real Madrid! ªi nici nu va fi prea curând. Gigi Becali nu va bãga mulți bani în echipa asta, nu mai mulți decât poate scoate dintr-o calificare în grupe. Nu vom avea niciodatã, atâta timp cât el este la conducere, jucãtori cu adevãrat de top. Nu ne vom putea confrunta de la egal la egal cu marile forțe ale Europei atâta timp cât este Becali la echipã. M-am împãcat cu gândul ãsta.
Mã gândesc acum la Marius Lãcãtuș, iar va fi atacat, deși nu a pierdut decât la un gol diferențã, iar meciul a fost echilibrat. Predecesorii sãi atât de des invocați, Protasov sau Olãroiu, ori nu s-au calificat, în cazul ucraineanului, ori au pierdut acasã la trei goluri diferențã. Asta nu va conta însã pentru contestatarii lui Lãcã. Ei îi vor da înainte cu criticile neargumentate, cu logica lui "dacã" și lui "parcã". Vor cere demiterea antrenorului, îl vor face incompetent. ªi asta fãrã sã realizeze cã la Steaua toți antrenorii se vor confrunta cu Gigi Becali și amestecul lui la echipã.
Pentru mine prezența lui Lãcãtuș pe bancã este un semn cã Steaua de altãdatã încã trãiește! Sper sã i se dea aceeași șansã ca lui Olãroiu, sã ducã de la cap la coadã o grupã de Champions League și un campionat. ªi poate o primãvarã europeanã.
Forța Steaua! Forța Lãcã!
alexblaja
