"În primul an mi-a fost foarte greu, chiar si in SUA. Am avut momente de cumpana in care am fost deznadajduit. La clinică lucram aproape cel mai mult dintre toti clientii, avand si una dintre cele mai mari accidentari de acolo, dar vizita pe care am avut-o la Oradea si discutiile cu prieteni si cunostinte m-au facut să am mai multă incredere in Dumnezeu. Doar el poate să facă o minune. Restul depinde de mine, să fac ce pot eu să fac: exercitii si antrenamente, să mananc sanatos, să nu iau proportii ca să imi afecteze sanatatea. Doar comportamentul meu care să fie demn de o minune poate să mă facă sanatos".
"Cea mai grea zi din viata mea a fost una din zilele cand eram la terapie intensivă si aveam vreo opt tuburi pe mine, cand aveam ca obiectiv să scap de cate unul. Cand venea doctorul si imi spunea că nu voi mai putea manca de unul singur, că voi avea nevoie de un tub de oxigen pentru a putea respira. Practic, in cateva zile i-am demonstrat că nu avea dreptate, dar pe moment am avut ganduri negre. S-a dovedit că Dumnezeu si probabil capacitatea mea de efort si faptul că am fost sportiv m-au ajutat să depășesc perioada de după operatie".
