Marti erau toti banii stransi pentru coregrafie.
Miercuri, joi si vineri s-au vopsit cate 10-12 ore. Eram mai entuziasti ca niciodata.
Se anuntau 1.000 de suporteri pe Dinamo. Numai brigazile inchiriasera opt microbuze. A venit si stirea ca Mititelu nu ne recunoaste.
Nu ne-am facut mari probleme, asa se intamplase si la Cluj si la Bistrita si la ultima deplasare pe Dinamo.
Totusi, clubul din Stefan cel Mare a anuntat ca nu ne pune spre vanzare niciun bilet. Baietii din sudul dinamovist s-au oferit sa ne ajute sa facem rost de bilete. Vicentiu Neagoe, oficialul nostru care se ocupa cu astfel de probleme ne-a spus ca a vorbit cu observatorul meciului si nici nu se pune problema sa nu intram.
Apoi, cineva a vorbit cu altcineva din nordul dinamovist care luase legatura cu oficialii dinamovisti. Iar promisiuni ca vom intra. Ne-am linistit. Cea mai mare prostie. Vineri, la 23.30, era totul gata (coregrafia iesise mai bine ca niciodata).
Sambata, 12.30. Locul de plecare geme de suporteri. Microbuzele intarzie. Jandarmii din Craiova ne anunta cu nu vom intra la meci. Nu-i credem. Peste o ora se pleaca. Suntem 10 microbuze si foarte multe masini. La Albota, oprim pentru o bere si-un mic cam insangerat. Cateva injuraturi. Parca din pamant, 15 testoase mascate, cu grenade la piept impart cateva lovituri. Nu e de-a buna! Mai multi jandarmi si politisti ca niciodata. Totusi, era meci cu Dinamo! Plecam spre Bucuresti. La 6 trebuia sa ajungem in Bucuresti, am ajuns. Unii dintre cei cu masinile si altii din Bucuresti s-au urcat cu noi in microbuze. Cam inghesuiti. Nu conta. Mergeam in Stefan cel Mare si echipa juca nesperat de bine.
Nu intram bine in Bucuresti ca se opreste coloana. Incredibil, mascatii au propriul lor autocar, plus dubele aferente! Sunt minim 100. Noi, maxim 300. Isi freaca pulanele si mainile inmanusate. Purtatorul de cuvant al Jandarmeriei si cel al Politiei sunt la datorie. E groasa. Ni se spune sa facem lista cu membrii microbuzelor ca sa mergem sa ne luam bilete. Ne asteptam si la asta.
Soferii primesc cate 3 milioane amenda si nimeni nu are voie sa coboare din microbuz. Dupa ce listele sunt finalizate, inchidem usile sa plecam. Nu ni se permite. Coboram toti. Motivul pentru care nu putem porni: "Nu aveti bilete." Carevasazica, noi scriseseram listele sa ne cumparam bilete, dar nu puteam pleca fiindca nu le aveam. La nicio deplasare nu am avut bilete din Craiova. Cu atat mai putin la Dinamo. Cum puteam sa avem bilete daca nu ajungeam la stadion? De ce aveam nevoie de bilete ca sa mergem pana la stadion? Capitala noastra este un mare stadion alb-rosu in care nu ai voie sa intri fara tichet de intrare? Ni se spune ceva de Legea 4. Care Lege 4? Niciun gradat sau costumat nu stie sa o spuna. Ideea e ca nu avem voie. Nici pe jos. De ce? Suntem grup organizat. Ne puteam dezorganiza? Nu. Cei care stau in Bucuresti nu au voie sa plece acasa. Se lovesc de un zid negru de plastic. Apar televiziunile.
Oamenii cu care v-ati obisnuit incep sa dea interviuri. Nu-i mai vazuse nimeni la meciuri. Intr-o statie se aude ca Badea ne pune bilete. Il sunam pe oficialul nostru care se ocupa cu biletele. Telefonul inchis. Aflam ca Mititelu intervenise sa nu fim lasati sa intram. Se striga impotriva lui Mititelu, Jandarmeriei, fotbalului modern… Asa si? Se striga in draci. Incep povestile celor doi purtatori de cuvant. "Noi le-am asigura siguranta, dar n-au bilete" sau "Potrivit legii, nu au voie sa mearga spre stadion, fiindca sunt prea multi in mirobuze." Bineinteles ca n-aveam voie nici pe jos sa plecam. Bun, si ce sa facem? Unii zic sa plecam spre casa. Altii sa stea si sa cante pana se termina meciul. La 21.00, primii castiga. Se porneste spre casa. Majoritatea il injura pe Mititelu si-si promit: "Vede el la meciul cu Timisoara!"
Coloana porneste. In fata este o masina de politie. In spate, 14 dube de jandarmi. Da, 14. Numarate. Microbuzele opresc la un OMV de pe autostrada pentru ca suporterii sa-si faca nevoile si sa-si cumpere tigari, apa… Din spate, vine un sarpe negru din plastic. Mascatii. Cine nu apucase sa intre in microbuz la indemnurile mascatilor: "Mars in masini, f... mortii ma-tii!" este rupt in bataie cu pulanele. Nici cine este pe locul de la intrarea in microbuz nu scapa. Unii DPIR-isti mai lenesi le arunca decat cateva jeturi de lacrimogene. Se porneste din nou. De la ora 6 cand se oprise inainte de Bucuresti, nimeni nu-si facuse nevoile. Era ora 22. Cum tragea un microbuz pe dreapta, era incadrat de dube. In drum spre Craiova, toate magazinele si popasurile aveau luminile stinse chiar daca aveau clienti inauntru. La Albota urma sa fie apogeul deplasarii.
Microbuzele opresc. Unii coboara. Primesc iar pulane. Patru microbuze primesc jeturi de lacrimogene. La unul dintre ele, un mascat tine piciorul la usa sa nu aiba pe unde iesi gazul. Multi raman pe jos cu care venisera, reusesc sa intre in alte microbuze printre pulane si picioare. Cine are vreun geam deschis primeste gaz. Sunt nevoiti sa porneasca din nou. Soferii nu vad drumul. La cativa kilometri, trag iar pe dreapta. Unii se intind pe iarba fiindca nu pot respira, soferii, cu ochii inlacrimati, incearca pentru cateva secunde aerul curat. Operatiunea Albota se repeta. Multi isi fac nevoile in sticle, altii pe geam. La intrarea in Craiova, Vito-uri nenumarate, politie, jandarmi, mascati. Apar si civilii cagulati si cu pulane-n mana. In sfarsit, suporterii pot sa coboare. Microbuzele se impart pe cartiere. Fiecare este insotit de jandarmi si mascati. Revolutia si Constitutia sunt laitmotive. Ba au devenit deja clisee.
Asteptam meciul cu Timisoara si, mai ales, prima infatisare la tribunal, daca o mai exista vreo farama de justitie in tarisoara asta a noastra pe care multi o iubim.
Articol preluat de pe:
uncoltuitatdelume.wordpress.com
