Încãrcat fiind de energie negativã, în urma unui schimb de replici, ce confirmã cã inventatorul teatrului absurd nu putea fi decât român, cã tot am pomenit mai sus de un rinocer (tu zici cã un anume lucru e negru, ei te contreazã zicând cã are destul alb, revii, cum e la modã sã se spunã, punctual, ei divagheazã și mai abitir: c-ai fi bãtrân, deci învechit, arogant - cumplitã aroganțã-i adevãrul -, misogin și mare lucru-cum te legi de negru, dacã n-oi fi și rasist), n-am avut când aborda subiectul Lucescu. Nu trece o lunã de la Dumnezeu fãrã ca Il Luce sã nu-și aminteascã de Steaua, satanizând-o. Același scenariul al steauafobului: încropește un interviu cu ziariști mânjiți, pe care-i cumpãrã cu o cinã (nu de tainã, de tain), în care dupã ce se autoproclamã printre primii 10 antrenori ai Europei (absurd, n-ai cum fi acolo, când cu Sictirul tãu n-ai prins nici mãcar o semifinalã europeanã ?) și-și vomitã imprecațiile. Totul e cusut cu ațã albã, ceea ce iese și mai în relief din cauza tenului tuciuriu. Ediții revizuite și adãugite dupã baronul Munchausen. La intervenția sa din 22 iulie, mai apare o nãscocire: Valentin Ceaușescu i-ar fi cerut de douã ori sã pãrãseascã România, pentru ca Steaua sã nu mai aibã o concurentã: "Mi-am fãcut la Dinamo o echipã puternicã și competitivã, dar nu puteam sã câștig campionatul, deși meritam și aveam valoare, din cauza Stelei". Dacã n-ar fi incoruptibila statisticã, s-ar gãsi câțiva naivi sã-l creadã. Dar în vreme ce echipa din Ghencea prindea trei semifinale europene, cu vârfurile Sevilla și Barcelona, groparii de lângã Spitalul de Urgențã, în frunte c-un Lucescu cu ochii roatã dupã pomeni, ce-mi fãceau ? Ieșeau din primul tur al cupelor europene (inferioare Cupei Campionilor Europeni), trei ediții consecutive, cu vârful rușinii, care ar trebui sã-i tiranizeze toatã viața: 0-1 și 1-2 cu 17 Nentori Tirana. Cine n-o lãsa atunci pe competitiva Dinamo sã câștige ? Alt Valentin, probabil Ballantine's. Cât despre alegația cã Steaua a câștigat cu noroc trofeul suprem european, numai un ghinionist și un complexat ca Lucescu putea scoate de sub cârlionți o asemnea gogomãnie.
Când au cãzut Ceaușeștii, Lucescu a luat eventul: are formal dreptate, dar uitã sã spunã cã titlul l-a câștigat doar la un punct diferențã, dupã rejucarea meciului cu Farul (în prima partidã, utilizase doi jucãtori de la naționalã și FRF a dat meci pierut cu 0-3; apoi s-a rejucat, deci un titlu însușit cu "metode specifice"). Sã mai destrãmãm o inepție: Steaua ar fi fost a Ceaușeștilor (aparent mai suportabil, decât a "prostãnacului" Postelnicu). Dar în sfertul de secol ceaușist (1965-1989) protejata Steaua a câștigat de 8 ori titlul. Dar urgisita Dinamo ? Tot de 8 ori. Ori n-a fost niciuna echipa familiei domnitoare, ori au fost amândouã!
Anecdota cu datul afarã de la echipa naționalã dupã 4-0 cu Austria e fumatã. Oficial prima reprezentativa a fost condusã de tandemul Lucescu-Ienei, dupã care nea Imi a preluat cârma de la falimentarul Lucescu(0-1 cu Irlanda de Nord la București din cauzã cã antistelistul Il Luce miza în continuare pe obosiții juveți și expirații de la Corvinul: pentru asmenea rezultat cum sã pretinzi cã te aclama mulțimea, stârnind gelozia clanului ?). O altã constatare din care cauzã mincinosul va muri într-o zi de inimã rea e faptul cã falanga antrenorilor dinamoviști(Angelo-Il Luce) au realizat cu naționala numai 2 calificãri la turnee finale, iar troica steliștilor(Ienei-Iordãnescu-Pițurcã) 6, cu acel vârf american din 1994(și de n-ar fi fost gafeurul portar, Prunea...). Raptul ghetei de aur-via Cãmãtaru, ca o formã de protest la dominația abuzivã a Stelei, poate constitui material de studiu la toate penitenciarele lumii. Complexul lui Mircea Lucescu fațã de Steaua e fãrã lecuire: el niciodatã nu va putea egala performanțele(e drept uluitoare ale Stelei) decât fragmentar. Iar trofeul unic al Europei, niciodatã. Ni-cio-da-tã!
Constantin Ardeleanu
,nu are"privilegiul"sa citeasca acest articol.
) Hai sa fim seriosi, PCR-ul avea treburi mult mai serioase decat de a se baga in problemele fotbalului. 