@ mdionis & thunderz: n-am negat si nu neg meritele lui Ienei in rezultatele Stelei, nici capacitatea de adaptare la situatie din acea perioada,
Cum vine asta "capacitatea de adaptare"?! Jenei a fost fotbalist al Stelei si antrenor al Stelei in mai multe randuri: fotbalul era specialitatea sa, la ce trebuia sa se adapteze in momentul in care isi exercita meseria spunandu-le jucatorilor ce sa faca pe teren?! la toanele lor?! la cerintele fotbalului moderm?!
nu neg dreptul lui de a vorbi despre Steaua,
...
"ar face bine sa fie mai atent ce declara despre Steaua"
Am incheiat citatul.
spun doar ca lectii e usor sa dai cand ai beneficiat de generatia Sevilla, care era chiar echipa Steaua si care a fost primordiala in consacrarea sa ca un mare antrenor.
Aberatia se gaseste chiar aici: dupa domnia ta, Jenei era un fel de papusar care nu avea voie sa fi fost (de ce? nu e clar) principalul artizan al tipului de joc imprimat echipei Steaua care avea sa castige mai apoi CCE, dupa ce antrenase echipa respectiva mai mult de doi ani. Sigur ca actorii sunt jucatorii din teren, dar mana regizorului/scenarist este esentiala si determinanta. Niste jucatori adunati de pe drumuri, chiar exceptionali fiind, nu constituie o echipa de fotbal, iar daca ii pui sa joace de capul lor impreuna miutze la antrenament, nu va iesi niciodata o echipa competitiva oricat ar fi ei de talentati. Daca domnia ta a trait meciul cu Honved din acea campanie in Ghencea, poate ca putem merge in timp oleaca inaintea acestui moment, sa ne amintim si cum juca Steaua la inceputul anilor '80. Dincolo de rezultate (mult sub nivelul dorit de toti suporterii stelisti), jocul era incalcit si lipsit de finalitate (si totusi nu lipseau jucatorii reprezentativi). De ce? Fiindca lipsea antrenorul potrivit. In primul sau mandat din acea perioada (28 august 1983 - 16 mai 1984, al doilea la Steaua - dupa ce in primele 3 sezoane ca antrenor la Steaua obtinuse doua titluri in 1976 si 1978 si o cupa in 1976), Jenei a redresat in buna parte situatia (joc si rezultate: Cupa Romaniei, locul 2 in campionat), apoi dupa scurtul interludiu Halagian de dupa pauza estiva (2 septembrie - 7 octombrie 1984), Jenei a fost lasat sa isi continue treaba inca doi ani (14 octombrie 1984 - 12 octombrie 1986), perioada in care a reusit sa imprime echipei acel joc caracteristic ce i-a adus faima. Sigur, a avut si pe cine sa puna sa joace in acel mod, dar asta nu ii scade din merite: este esential si ca o parte dintre jucatorii tineri au putut sa creasca valoric sub conducerea lui. In momentul in care nivelul de joc creste sensibil pe o perioada relativ scurta (asa cum a fost cazul atunci), cauza principala este antrenorul.
E usor sa dai lectii atunci cand te pricepi la fenomenul fotbalistic; partea cu consacrarea si beneficiul este absolut nerelevanta. Jenei se pricepe.
in acelasi timp dreptul castigat, de a vorbi despre Steaua, nu iti da voie si in acelasi timp nu e cavaleresc sa ataci din senin alti stelisti.
Bine, acum ca am elucidat chestiunea caderii lui Jenei de a se pronunta in chestiuni fotbalistice, sa lamurim si cealalta parte. Care au fost stelistii "atacati" de Jenei, si in ce mod i-a "atacat" el pe acestia? Vreau citate exacte, nu interpretari ale jurnalistilor din pseudopresa de specialitate.
Eu am cunostinta de o declaratie relativa la Lacatus ("Marius Lacatuș e ca și copilul meu și il plîng un pic, pentru ca are o sarcina foarte grea la Steaua si nu poate sa isi serveasca meseria asa cum trebuia sa faca un antrenor. Sînt mai multe pareri, un antrenor trebuie sa aiba un dialog, sa vorbeasca si cu un masor despre unii jucatori, dar el trebuie sa hotarasca si sa raspunda. Eu cred ca nu el hotaraste totul, dar el raspunde. Cred ca si la alte cluburi este la fel la noi in Romania si un antrenor nu are linistea care ii trebuie atat de mult") care desigur nu poate fi considerata un atac, precum si de niste consideratii generale despre politica gresita a transferurilor ("Campionatul incepe in curand, iar Steaua nu mi se pare o echipa solida. Nu stiu cum vor putea sa o faca solida in acest timp. Echipa nu are nici macar 9 titulari in acest moment. S-au facut prea multe schimbari in aceasta vara. Eu am o filozofie: cumpar titulari, nu rezerve. Daca aduc jucatori, mai bine platesc mai mult, dar sa fie mai valorosi decat ai mei. Au venit jucatori straini, care nu stiu daca depasesc valoarea jucatorilor nostri.") in care este criticata incoerenta acestei politici de transfer. Evident, nici critica aceasta nu constituie "atac la stelisti", dealtfel Jenei nu a mentionat nici un nume.
Vreti sa fiti atat de amabil si sa explicati ce anume vi s-a parut necavaleresc in declaratiile lui Jenei?!
apoi un antrenor mare mai ridica, daca poate, doua- trei echipe sau macar inca una (la Ienei a fost nationala sa zicem)!
Inteleg ca de perioada 17 august 1975 - 15 iunie 1978 -- in care Steaua antrenata de Emerich Jenei a obtinut doua titluri de campion si un loc secund, o cupa a Romaniei si o prezenta in finala aceleiasi competitii -- nu va mai aduceti aminte si nu vreti sa o punem la socoteala.
cade in "plasa" jigodiilor.". Maestrul Jenei nu este naiv si nici nu cade in "plasa" cuiva. El isi spune un punct de vedere cu care putem sa fim de acord sau nu. De obicei spune lucruri cat se poate de corecte. Intotdeauna le spune in mod ponderat si diplomatic. In cazul de fata, Jenei nu a facut decat sa exprime public niste temeri pe care le au foarte multi suporteri ai echipei: un fel de secret al lui Polichinelle pe care il stie aproape toata lumea. Mi se pare exagerat sa ii criticam folosirea libertatii de expresie pentru asa ceva. In definitiv nu a facut pe nimeni incompetent (desi oierul ar merita cu prisosinta acest calificativ pe post de sforar-sef la club) si nici nu a strecurat vreo aluzie la responsabilitatea cuiva pentru transferurile din aceasta vara. E cazul sa distingem intre ceea ce spune efectiv Jenei si interpretarile fanteziste ale "presarilor", ornate cu cate un titlu pompos, provocator si inexact.