Dacã vrem sã nu trãim ca niște nevertebrate nãtânge care fac umbrã pãmântului degeaba, poate n-ar strica sã încercãm sã încercãm sã deslușim situația în care a fost pusã ieri Steaua, prin decizia Comisiei de Disciplinã, cu puținã rigoare. Întrucât studiile juridice îmi permit acest lucru, iatã o variantã de interpretare.
Mai întâi, trebuie sã cãdem de acord cã acest "caz valiza de la Cluj" poate fi privit sub douã aspecte:
Sub aspect juridic penal
În mãsura în care existã declarații în care jucãtori de la Universitatea Cluj recunosc cã li s-au promis bani pentru a juca "pe bune" meciul cu CFR, acest lucru este suficient pentru a se reține în sarcina celui care le-a promis infracțiunea de dare de mitã, prevãzutã în art. 255 Cod Penal. Întrucât una din modalitãțile prin care se poate comite aceastã infracțiune este simpla promisiune, nu este necesar ca banii chiar sã fi ajuns la jucãtorii respectivi (cum e și cazul nostru!). Nu vã avântați în considerații despre tentative și altele asemenea: simpla promisiune de a oferi bani unui "funcționar" (iar jucãtorii lui U pot fi încadrați în aceastã categorie, dacã privim la art. 147 Alin 2 C. pen.) pentru a-și îndeplini o îndatorire de serviciu constituie infracțiunea de dare, respectiv luare de mitã (dacã acel jucãtor a acceptat, sau dacã nu a respins promisiunile!) și se sancționeazã cu închisoare.
Desigur, nu cunoaștem probele pe care le-au strâns procurorii DNA, dar din desfãșurarea de pânã acum a cazului și dacã plecãm de la premisa de bun-simț cã nu este pusã la cale o mare conspirație, atunci cred cã niște probe atât de "soft" pot fi ușor strânse (întrucât vã garantez cã în fața unui procuror niciun jucãtor nu va rãspunde lejer și la mișto, cum o face când dã declarații presei).
Sub aspect juridic sportiv
Nu cunosc exact regulamentele FRF, deci nu pot trage o concluzie foarte certã. Înțeleg totuși cã inclusiv stimularea unei echipe cu scopul de a o determina sã joace corect este incriminatã, ceea ce înseamnã cã dacã oricine din cadrul clubului clujean a declarat cã i s-au oferit bani pentru a disputa corect meciul cu CFR (întemeindu-se, sã zicem, pe credința naivã cã nu poate fi pedepsit pentru așa ceva), atunci aceastã declarație i-ar putea fi suficientã Comisiei pentru a aplica o sancțiune Stelei.
Pânã la o probã contrarie, refuz sã cred cã aceastã Comisie nu are niciun fel de probã în cazul de fațã; dimpotrivã, mi se pare mult mai plauzibil cã unii dintre clujeni au recunoscut un fapt care probabil nu li s-a pãrut deloc grav sau blamabil, mergând și pe principiul "n-or fi nebuni sa ne sancționeze pentru atât".
Dacã existã, deci, probe pentru gestul lui George Becali, atunci înseamnã cã decizia Comisiei este legalã (în sensul cã este datã în conformitate cu legea sportivã). Este ea și corectã?
Corectitudinea aceste decizii o putem aprecia fie în absolut, fie în relativ.
În absolut:
Steaua a comis un act interzis de legea sportivã, deci meritã sã fie sancționatã pentru aceastã încãlcare. Scurt și fãrã alte comentarii. Nu ne privește ce au fãcut alții, în alte cazuri, Steaua a greșit și trebuie sã plãteascã.
În relativ:
Steaua a încercat sã determine o echipã sã joace corect, în timp ce asupra a cel puțin douã meciuri ale adversarei CFR planeazã suspiciuni de blat (adicã de noncombat al echipei cu care CFR a jucat). N-ar fi corect sã fie pedepsitã doar Steaua, pentru o faptã mai puțin gravã, în timp ce CFR nu este nici mãcar cercetatã pentru comiterea unei fapte mai grave de-atât. În plus, Steaua ar putea suferi o excludere din cupele europene pentru "acte de corupție", deși - într-un sens larg - ceea ce a comis Steaua nu poate fi încadrat chiar în aceastã categorie.
În relativ, în sens contrar:
Chiar dacã Steaua nu a comis cel mai grav act, pentru impertinența și agresivitatea cu care George Becali promoveazã un gest totuși interzis de legile în vigoare (precum și multe alte gesturi și atitudini revoltãtoare), Steaua și-o meritã.
Tipul de apreciere a deciziei Comisiei rãmâne la latitudinea fiecãruia dintre noi. Însã pentru a adopta o decizie în cunoștințã de cauzã, e bine sã cunoaștem cu rigoare datele problemei, altfel riscãm sã fim niște nãtãfleți, care preiau interpretarea oficialã a presei - presã care se remarcã prin foarte puținã rigoare în astfel de cazuri, preferând o abordare senzaționalistã și emoționalã.
ªi pentru a oferi totuși nu o concluzie, ci o îndrumare (este cheia în care "citesc" eu aceastã decizie) , mã îndrept cãtre vorbele maestrului Emeric Ienei:
"Nu știu dacã acum era momentul sa se ia aceastã decizie, pentru cã sunt alte probleme în fotbalul românesc. Trebuia luatã o mãsura drasticã imediat dupã terminarea etapei. Aceastã mãsurã nu îmbunãtãțește cu nimic situația.
Steaua are niște probleme morale pe care odatã și odatã trebuie sã le rezolve. Ma doare foarte mult de ceea ce se întamplã, iar jucatorii n-au nicio vinã. Jucãtorul nu are altceva de facut decît sã-și apere onoarea, aici sunt alte pârghii.
Patronul clubului a facut mult bine dar și mult rãu acestui club. Ar trebui fãcut ceva pentru ca lumea sã se uite din nou la Steaua ca la o echipã emblemã."
Ovidiu
