Tensiunea finalului de campionat e atât de mare încât nu sunt în stare sã spun ceva coerent în legãturã cu meciul de duminicã. În timp ce așteptãm cu sufletul la gurã deznodãmântul final, sã vedem de ce atașamentul nostru fațã de Steaua va scãdea, de-acum, de la an la an. E un motiv în plus sã sperãm la motive de bucurie peste o sãptãmânã și o zi.
Am mai scris pe tema "fotbalului modern", dar îmi dau seama acum cã am fãcut câteva erori când am abordat subiectul. M-am declarat "împotriva", de parcã aș putea sã-l împiedic în vreun fel, lucru evident fals. Singurul fotbal care va mai exista e industria pe care începem sã o experimentãm și în România. A fi împotriva sa nu înseamnã o luptã, ci o renunțare.
Situația e similarã cu cea a manifestanților anti-globalizare. Nu-i ca și cum avem ce face în fața globalizãrii, ea pur și simplu existã. Unii dintre noi se vor adapta, alții nu – e atât de simplu. Sã protestãm? Putem la fel de bine sã protestãm împotriva mișcãrii de revoluție a Pãmântului în jurul Soarelui... Impactul e la fel de mare.
Așa cum nu vrem sã renunțãm la hainele și electronicele fãcute în alte țãri (nu numai cã nu avem alternative suficient de bune produse în România, dar și dacã le-am gãsi ar fi mai scumpe), nu suntem dispuși nici sã rãmânem codașii Europei, eliminați întotdeauna din primele tururi ale cupelor europene. Sã nu ne mințim singuri. La nivel de majoritate, ne dorim atât globalizare cât și fotbal modern!
Problema e ce se întâmplã cu aceia dintre noi care nu fac parte din majoritate, pentru care atașamentul jucãtorilor fațã de clubul la care evolueazã și celelalte motive care ne-au adus prima oarã la stadion conteazã mai mult decât cifra de afaceri. Locul nostru nu mai existã... a fost declarat nul de criteriile eficienței economice. În orice afacere, 20% dintre clienți creeazã 80% dintre probleme. Noi suntem cei 20%.
Vom fi legați toatã viața de Steaua București, dar mai mult la nivel de amintiri. Ne vom aduce aminte de clipele frumoase din perioada romanticã, dar în condițiile în care fotbalul va fi consumat la fel ca oricare alt produs vom lua în calcul și alternativele. În condițiile în care singura diferențã dintre "noi" și "ei" va fi modul de capitalizare al brandului, de ce am face alte investiții decât cele de naturã financiarã?
Vom merge la Steaua ca la McDonalds. Cu foamea în gât, banul în mânã, și dorința ca data viitoare sã încercãm și Burger King.
