O sa spun o banalitate,dar cel mai bun antrenor pe care l-a avut Steaua in ultimii ani a fost Oleg Protasov si in randurile urmatoare o sa-mi enumar argumentele.
Toti antrenorii ce s-au perindat pe aici in aceste 4-5 sezoane au adus cate ceva,Zenga a adus mentalitate si siguranta in defensiva,Oleg a adus o pofta de joc si o ofensiva extraordinara,Olaroiu o organizare foarte buna si specularea fazelor fixe.
Nu o sa ma dau antrenor dar mi se pare ca Oleg a fost singurul care si-a adaptat sistemul de joc dupa aptitudinile jucatorilor,pe cand restul au pus la cale un sistem si jucatorii de voie de nevoie au trebuit sa joace dupa acel sistem,cu mai mult sau mai putin succes
Perioada Protasov difera de perioada Zenga,Oli,pedrazzini,Hagi,Lacatus prin faptul ca echipa mergea,castiga sau pierdea,dar juca fotbal. Steaua juca fotbal si colectivul castiga meciul,intr-adevar defensiva era mai slabuta dar ofensiva mergea ceas. Ca sa fac o comparatie,in perioada Protasov meciurile erau castigate de echipa sau pierdute prosteste prin greseli individuale (Radoi cu rosenborg,Ghionea in supercupa etc) sau ratari imense(1-1 cu rosenborg) iar in perioadele Oli-Hagi-pedrazzini meciurile erau pierdute de colectiv prin impotenta generala a jocului sau castigate prin reusite individuale(Dica cu keiv,Nicolita la Betis,bicfalvi cu Iasi etc).
Ceea ce tin minte foarte clar din perioada Protasov este ca niciodata nu simteam ca un jucator nu are ce sa caute in teren sau ca pozitia lui nu e buna in teren. Desi teoretic avea un lot mai slab,90% din fotbalistii nostri de atunci jucau fotbal cand intrau in teren,ce naiba chiar si Banel Nicolita juca fotbal pe atunci. Protasov a vazut ca locul lui Radoi e defensiva,ca nesu e bun de mijlocas(si eu sustin asta) si mai ales,mai ales,ca mingea se joaca pe jos,pe mine asta ma dispera cel mai mult la jocul nostru de astazi,mingea lunga pe varfuri,acea metoda imbecila de a omori un atac inainte sa se nasca.
Unii unii o sa spuna ca atunci multi jucatori si-au atins varful,insa vad ca azi nimeni nu prea mai evoluaza in bine la Steaua,multi jucatori sunt plafonati iar altii sunt distribuiti aiurea in teren de catre Lacatus,pentru ca desi a cerut(sau sper ca a cerut) mijlocasi i s-au adus practic 4 atacanti,Dayro,mendoza,pepe si habibou. Poate singurul cu veleitati de mijlocas ar fi mendoza insa in rest e jale. Intrebarea mea este: de ce nimeni nu isi atinge varful de forma astazi la Steaua? Sunt 2 raspunsuri: unii nu au cum sa-l mai atinga pentru ca le-a trecut vremea si altii nu au cum sa creasca pentru ca sunt jucati pe alte posturi decat in cele in care se simt cele mai bine.
Cum bine a zis un alt user de pe forum, de vreo 2 sezoane si ceva echipa joaca slab in mod constant,indiferent de antrenor,de la meci la meci,cu putine si fericite exceptii,uitati-va ca atunci cand atacam vreo 5-6 jucatori sunt mereu in spatele mingii,iar cei 4 din jumatatea adversa sunt talonati si deposedati pana isi misca restul fundul acolo ca sa ii ajute. Iar fotbalistii nostri habar nu au sa accelereze cand trebuie,adica in ultimii 30 de metri,la noi se dau pase rapide intre fundasi sau la mijloc cand toata echipa adversa sta cu fundul in poarta.
Nu stiu daca Protasov ar face ceva daca s-ar intoarce,insa nu cred ca am mai vedea aceasta "rotatie" pe posturi inceputa din era Olaroiu,cand mereu schimbam postul pe care evoluaza un anume jucator de il ametim,cam cum a patit Banel in era Olaroiu,iar un alt lucru enervant in acest sezon este ca desi nu am mai avut atatia accidentati tot nu am avut un 11 stabil.
Dar sa stiti ca in afara acestor analize goale facute de simpli suporteri,un lucru ramane: Steaua nu a mai jucat un fotbal placut ochiului constant,mai multe partide la rand,de pe vremea ucraineanului. Dupa ce a plecat ne-am multumit cu 1-0 din faza fixa si a intrat moda cu rezultatul conteaza. pentru mine acel meci de adio 2-2 cu Vaslui a fost mai frumos decat orice victorie chinuita din mandatele antrenorilor ce au urmat pentru ca am jucat fotbal.Si cand am fost condusi aveam mereu senzatia ca revenim pentru ca exista un spirit la echipa,acum daca luam un gol si nu jucam pe Ghencea aproape sigur luam bataie sau in cel mai fericit caz scoatem egal pentru ca spiritul de lupta nu mai exista,acasa jucam ceva mai bine pentru ca publicul te impinge de la spate,insa cand iesim afara parca tuturor le piere cheful de fotbal.
Daca as fi Lacatus as juca 4-2-4 de-al naibii ca sa crape Jiji si apoi sa ii zic "ce vrei sa fac Jiji,nu am mijlocasi asa ca am bagat toti atacantii pe care mi-ai adus" si ii inchideam Gurita lui Jiji.
In fine,trebuie sa speram ca vor reveni in mod miraculos pasele rapide pe jos,1-2-urile si driblingurile in Ghencea,altfel in curand o sa ajungem ca englezii sa aplaudam cornerele sau orice alta faza fixa,sperand ca de acolo va veni golul izbavitor.
FORZA Steaua!!!
Intotdeauna superiori.