Steaua se mișcã din ce în ce mai bine, este o bucurie s-o constat. Am apucat sã vãd câte ceva din meciurile alor noștri în turneul din Cipru și mã grãbesc acum sã trag câteva concluzii.
Prima este tranșantã și îmi produce cea mai mare satisfacție: Steaua joacã cu douã viteze în plus fațã de ce joacã în ultimii…mulți ani de zile. De fapt, cu excepția notabilã a mandatului lui Oleg Protasov, Steaua practicã din era Pițurcã încoace un fotbal eminamente încet, în care pentru a crea o fazã de atac mingea trebuia sã treacã pe la cel puțin 3 din cei 4 fundași plus succesiv pe la toți mijlocașii. "Elementul strãin" numeros adus în aceastã iarnã a reușit, tocmai prin numãrul consistent, sã impunã un joc mai rapid și mult mai vertical. Mendoza, Dayro și Pepe au arãtat ca n-au chef sã facã un-doi-uri cu Ghionea sau Lovin dacã vor sã înscrie și au început sã combine între ei. Cum uneori lucrurile bune sunt contagioase, au început sã intre și autohtonii în horã: azi i-am vãzut pe rând pe Badea, Surdu sau Lovin pasând dintr-o bucatã și contribuind la atacurile iuți ale sud-americanilor.
ªi de-ar fi singurul câștig din aceastã iarnã și tot m-aș declara mulțumit. Partea bunã este cã mai sunt și altele. Spre exemplu, faptul cã Steaua a câștigat în sfârșit niște jucãtori care au valoarea ce le permite sã decidã un meci prin faze irepetabile. Bijuteria lui Mendoza de azi este un exemplu, golul lui Pepe din meciul cu Teplice ar fi altul, iar Dayro ar fi putut fi al treilea pe listã dacã azi n-ar fi ratat de puțin un voleu pe care mie mi s-a pãrut cã scrie "mare fotbalist". ªi încã mi se pare. Astfel de execuții sunt din ce în ce mai importante în fotbalul de astãzi, mai ales cã urmeazã sã întâlnim multe "autobaze" interne care ar putea fi învinse tocmai cu astfel de realizãri.
Cu o formație de tipul Zapata - Golanski (categoric!), Goian, Ghionea/Rada, Emeghara/Dino Eze – Pleșan, Rãdoi/Ovidiu Petre – Mendoza, Dicã, Dayro – Pepe Moreno eu o vãd pe Steaua bãtând orice echipã din țarã. Poate chiar și-ntr-o zi mai proastã. ªi sã ne gândim cã avem totuși pe banca de rezerve un Neaga, un Badea, chiar și un Surdu care – trebuie s-o spun! – nu s-a transformat el într-un mare fotbalist peste iarnã, dar aratã cu totul altceva.
Meciul cu CFR vine repede, iar o victorie (așteptatã, în mod normal) va readuce acest campionat aproape de un nou start. Dupã ce am vãzut în ultimele meciuri, cred cu tãrie în șansa Stelei la titlu în acest an!
Ovidiu
